Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Adolescenta

"Cand ti-ai propus cu adevarat un scop, problema timpului alocat nu mai are asa de mult sens" - dialog cu Tudor Tiron Giurgica, olimpicul de aur al Iasului, elev la Colegiul National "Mihail Sadoveanu"

Medalia de aur - Olimpiada Europeana de Stiinte pentru tineret, Göteborg, Suedia; Medalia de aur in evaluarea individuala si medalia de argint in proba experimentala pe echipe la Olimpiada Internationala de Stiinte pentru Juniori, Coreea de Sud, 2008; Medalia de aur la Olimpiada Internationala Pluridisciplinara de Fizica din Yakutsk (2009); Premiul I la Olimpiada Nationala de Fizica între anii 2007-2010. Premiul Leprince Ringuet, oferit de Ecole Polytechnique, prin prof. Ludwik Dobrzynski, concretizat într-o vizita la institutii de invatamant superior din Franta si la CERN (Geneva, Elvetia).

-- Tudor, ai fost ales Elevul anului in 2010 la Gala Premiilor in Educatie. Care au fost realizarile care te-au calificat pentru aceasta distinctie?

-- O sa fiu sincer: nu aveam sperante mari de la aceasta competitie. Concurasem si cu un an inainte fara sa ma numar printre finalisti (cu un dosar pe care nu l-am tratat cu atentia cuvenita, recunosc). Ajunsesem la o concluzie personala conform careia nu sunt genul de persoana pe care il cauta juriul si deci nu aveam de ce sa ma stresez inutil. Cand privesc inapoi, imi dau seama ca atitudinea aceasta m-a ajutat foarte mult la interviu. Sper sa nu gresesc cand spun ca eram probabil cea mai putin stresata persoana din sala de asteptare! Astfel, interviul a decurs lejer: o discutie amicala, fara capcane sau intrebari incomode.

Totusi, cand vine vorba de portofoliu, ceea ce m-a propulsat a fost diversitatea. In anul scolar luat in calcul, imi continuasem cu un oarecare succes "cariera" de olimpic (cu un loc 1 pe plan national la fizica si o medalie de aur la nivel european), la care am adaugat un program de cercetare in SUA in vara (Summer Science Program - concentrat pe astronomie) si proiecte comunitare, coordonate impreuna cu prietenii din asociatia elevilor si Clubul Interact. Recent, mi s-a precizat ca un aspect interesant in dosarul meu de aplicatie a fost insistarea pe colaborare si nu pe leadership, in opozitie cu moda actuala – nuanta pe care nu am sesizat-o si care cred ca are originea in formarea mea stiintifica. In stiinta, colaborarea e mai importanta decat pare, chiar atunci cand lucrezi singur!

-- Esti si unul dintre olimpicii de aur ai Romaniei. Cum ati ales fizica si cum s-a nascut pasiunea pentru aceasta materie?

-- As putea sa spun ca ea m-a ales pe mine? Pentru ca nu a fost o alegere intentionata, pur si simplu am facut ce mi s-a parut interesant, de la o varsta la care nu imi puteam pune problema de orientare in cariera (12-13 ani). Atunci am facut cunostinta cu lucrari precum Scurta istorie a timpului de Hawking sau Teoria relativitatii pe intelesul tuturor a lui Einstein (din care nu am inteles atunci mai nimic) care mi-au deschis apetitul. O carte care m-a marcat atunci a fost Ganditi fizica! de Epstein, un altfel de manual care porneste de la intrebari pentru a dezvolta teoria si pe care o recomand oricarui elev de gimnaziu cu o afinitate pentru domeniu. Apoi am continuat mai sistematic cu studiul, am mers la concursuri si … iata-ma.

Cred ca totul isi are originea intr-o curiozitate primara a copilului pentru fenomenele naturii, iar cea mai importanta caracteristica este aceea de a nu fi diferentiata pe discipline. Sunt convins ca aceasta curiozitate este prezenta in fiecare fiinta umana doar ca de prea multe ori o educatie prea formala ("educatia pe sertarele") nu o aduce la potentialul ei adevarat sau chiar o distruge. De aceea, cand eram mic iubeam enciclopediile (doar atunci?). Fizica mi se pare si acum ca ofera un parcurs care ma duce la esenta fenomenelor, la legile care stau la baza oricarui proces, oricat de complex.

-- O intrebare cliseu ar suna cam asa: "Cate ore studiezi zilnic? Cat muncesti pentru performanta?". Eu as reformula si as intreba doar atat: "La ce ai renuntat pentru perfomanta?"

– Va multumesc pentru reformulare! Nu pot spune ca e intrebarea mea preferata probabil fiindca nu prea stiu ce sa raspund. Nu am un program fix si incep sa ma intreb daca nu am de pierdut din cauza asta. Lucrez din placere dar am totusi in vedere performanta, ceea ce ma ajuta sa nu imi cobor standardele. Primesc des intrebarea: "Cate ore pe zi trebuie sa lucrez ca sa reusesc?"- mi se pare o abordare cel putin necugetata. Parerea mea personala este urmatoarea: cand ti-ai propus cu adevarat un scop (bine ales), problema timpului alocat nu mai are asa de mult sens, in primul rand pentru ca ramai mereu conectat cu munca ta, in subconstient.

Ideea buna poate sa iti vina in somn sau cand te speli pe dinti! Regizorul David Lynch spunea despre idei ca "sunt ca pestii. Ca sa prinzi unul mare trebuie sa stai mai mult la pescuit." Cei care nu vad lucrurile asa au mult de pierdut, incepand cu imaginea de ansamblu, care in fizica mi se pare esentiala, pentru ca metode si aspecte aparent necorelate sunt similare daca sunt privite mai atent. Din cand in cand sunt intrebat de catre juniori ce trebuie sa faca pentru a merge la "inter". Eu raspund: "Amice, stai mai intai si gandeste-te daca asta e ceea ce vrei sa faci. Nu vrei sa te trezesti la sfarsitul liceului cu parerea ca ti-ai irosit timp valoros."

La ce am renuntat? Imi place sa am o deschidere cat mai mare, sunt de multe ori asaltat de senzatia ca sunt atat de multe lucruri interesante de facut si atat de putin timp! Implicit, am renuntat la multe idei si proiecte pentru a aloca timp performantei. Dar nu regret si nu consider ca stiu totul despre nimic in loc sa stiu nimic despre tot! Daca va asteptati sa spun ca am renuntat la prieteni…ei bine, nu.

– Se poate spune ca Tudor Giurgica este un brand. Cum se creaza imaginea unui brand? Cum se poate sustine un brand? Ce trebuie sa facem pentru o imagine corecta?

– Nu am privit niciodata lucrurile dintr-o perspectiva atat de business, dar e o idee interesanta. La prima vedere o diferenta destul de importanta mi se pare evidenta: un brand trebuie (trebuie?) sa fie consecvent principiilor sale, in timp ce o persoana este supusa schimbarilor. Comparatia are limitele ei, dar cred ca brandul unei persoane se refera mai putin la munca ei si mai mult la modul in care relationeaza cu sine si cu cei din jur, la gandirea si creativitatea sa ("Ah, numai X putea sa aiba ideea asta!"). Daca munca are legatura cu acest brand, foarte bine – pentru mine e un semn al unei alegeri bune. Cred insa ca obsesia de a construi un brand personal poate fi daunatoare. Nu imi pun des problema, incerc doar sa fac ceea ce imi place in modul care mi se potriveste, insistand insa pe rigurozitate si dinamism.

– Cum arata o competitie internationala? De ce trebuie sa tii cont? In afara de medalii, recunoastere si imagine, ce altceva ti-a adus performanta? Prieteni, amintiri din locuri noi etc.

– Competitiile difera destul de mult intre ele. De exemplu, ultima la care am participat, Olimpiada de stiinte a Uniunii Europene, a fost foarte degajata ca atmosfera si ca mentalitate: desi profesorii stiau subiectele cu o seara inainte (traducandu-le), am fost cazati in aceeasi locatie. Ne-au spus deschis ca au incredere in noi si, de altfel, nu au fost incidente. La o olimpiada mare (internationala) rigurozitatea organizarii e pe primul loc si atmosfera este mult mai protocolara – in acest sens am fost impresionat de un astfel de eveniment organizat in Coreea de Sud. La aceasta s-a adaugat si reputatia asiaticilor de campioni in stiinte exacte, mentinuta an de an.

Ca sa aveti ideea despre atmosfera din timpul concursului, imaginati-va o sala gigant de conferinte cu 300-400 de mese intr-o retea perfecta si la fiecare un elev (stresat), iar in fata pe un ecran, proiectat timpul ramas pana la finalul probei, care dureaza de regula intre 4 si 5 ore. La proba experimentala in Coreea am intrat chiar in "prelungiri". In afara salii de examen, spiritul competitiv ia sfarsit sau cel putin asta imi place mie sa cred. Ar trebui sa mentionez ca un astfel de eveniment implica si un stres emotional deosebit deoarece un participant constientizeaza ca rezultatul va completa ani intregi de pregatire intensa. Factorul psihologic si moralul sunt prea des scoase din ecuatie in cadrul pregatirii. Exista pericolul ca olimpiada sa devina un scop ultim in sine, ceea ce trebuie evitat (altfel probleme existentiale pot incepe a doua zi dupa concurs). Performanta este insa un mod foarte bun pentru dezvoltarea unui stil de lucru si unei scheme puternice de time management si, desigur, un mod de a deveni bun in domeniul care iti place si un start pentru o viitoare cariera. stiinta dezvolta un anumit tip de gandire analitica si creativa care poate fi aplicata in surprinzator de multe arii. Olimpiadele au potentialul sa devina locuri de intalnire pentru cele mai ascutite minti tinere. Eu personal am cunoscut oameni deosebiti, cu care tin legatura constant. Mi-ar placea sa vad, la aceste evenimente, un accent la fel de puternic pus pe colaborare ca si cel pus pe competitie. Ca o paranteza, din acest punct de vedere si nu numai, olimpiada are limitele ei. Mie mi-a schimbat viata si mi-a stabilit un parcurs, dar stiu ca a venit timpul sa aplic ce am invatat si sa aduc o contributie proprie, indiferent de domeniu.

– Cum sunt priviti elevii romani in strainatate? Cum ai fost primit in competitii? Dar la CERN?

– Nu stiu cat de surprinzator este, dar majoritatea elevilor si studentilor romani care ajung in strainatate se bucura de o apreciere consistenta si depun o activitate de inalta calitate, care bate orice prejudecata. Motivele sunt diverse. Nu ma refer aici neaparat la olimpicii romani de la disciplinele reale care sunt printre cei mai buni din Europa, ci la toti colegii de generatie care au decis sa isi valorifice sansele. Alegand sa plece intr-un mediu care este, oricum am lua-o, strain si necunoscut, demonstreaza o tarie de caracter care, chiar mai mult decat performanta academica, le deschide drumul spre succes.Sunt competitii unde Romania are traditie (olimpiada de fizica) si unele in care am avut placerea sa contribui la construirea unei reputatii: la olimpiada Uniunii Europene, la prima participare a tarii, unde am simtit ca suntem altfel priviti dupa ce am obtinut aur. La CERN, ca in orice comunitate stiintifica autentica, orgoliile nationale sunt insesizabile. Fiecare este constient de valoarea celuilalt si este interesat de ce are de zis. A fost o experienta deosebit de placuta sa vad ca aceasta regula nescrisa se aplica inclusiv in cazul meu, un junior pe langa cercetatorii cu experienta.

– Ce-i lipseste invatamantului romanesc si ce-i prisoseste comparativ cu scolile din strainatate?

– In primul rand, ad vrea sa atrag atentia ca avem tendinta sa consideram ceea ce se intampla in educatia din "strainatate" ca un model, in conditiile in care la momentul actual majoritatea tarilor lumii considera ca sistemul propriu educational are probleme urgente. Pentru o perspectiva proaspata asupra educatiei de oriund, recomand oricui prelegerile lui Sir Ken Robinson de pe TED. Daca as putea insa sa schimb ceva in sistemul nostru, ar fi mentalitatea – ne lipseste de multe ori constientizarea faptului ca scoala si educatia schimba oamenii, in bine sau in rau. As vrea sa vad fiecare cadru didactic perfect constient de rolul pe care il are in formarea elevilor din fata sa, care isi doreste perfectionarea dincolo de manual si care poate fi un model.

Astfel, scoala sa nu mai fie o "alta lume", eventual care sa apartina unui secol trecut, ci sa fie constant integrata in viata cotidiana si sa isi pregateasca elevii pentru a ocupa un loc activ in societate. Reputatia meseriei de profesor trebuie restabilita. In contextul actual, marturisesc ca sunt ingrijorat in privinta profesorilor din Romania de peste 20 ani. Initiativa non-guvernamentala in educatie (proiecte interesante, pe care eu le-as numi scoala din afara scolii) exista si ia amploare, sustinuta in principal de mediul privat si sper la o colaborare cat mai buna cu institutiile de stat, care sa invete de la aceste practici adaptate la societate si, de ce nu, sa le inglobeze in programa standard. Sa mutam scoala inapoi in scoala!

-- Ce pasiuni ai, Tudor? In afara de fizica, ce alte lucruri ai scrie pe lista lucrurilor care iti plac? Ce filme urmaresti, ce lecturi iti plac etc?

-- Am discutat mult despre concursuri si stiinta, dar nu vreau sa se inteleaga ca ar fi unica mea ocupatie. Muzica este importanta, cant la chitara si ascult intens – de la Pink Floyd la clasica. In timp ce scriu aceste randuri ascult o simfonie de Brahms! Nu ma deranjeaza sa am gusturi diferite, de exemplu in materie de film prefer lucrarile mai nonconformiste. L-am mentionat deja pe Lynch ca un autor de film pe care il apreciez; pe lista ar mai fi Bergman, Tarkovski. Am o slabiciune pentru animatiile inteligente si pentru scurtmetraje, care dau de regula cea mai mare libertate artistului. Iar o carte buna, oricand.

-- Te-ai implicat si intr-un proiect comunitar, YouthBank. Poti dezvolta acest subiect?

-- Nu doar aceasta, lucrez si la Asociatia Elevilor si Clubul Interact la astfel de proiecte. De exemplu, in iunie 2010 am organizat in scoala Green Week, o saptamana dedicata activitatilor eco – am ecologizat zona Bucium, am proiectat filme, am strans peste 3 tone de maculatura si am introdus colectarea selectiva in liceu. YouthBank, proiectul national castigator la aceeasi Gala, este la primul an de implementare in Iasi. E vorba despre o echipa de 14 liceeni care strang prin sponsorizari de la persoane si companii un fond care va fi distribuit sub forma de granturi altor liceeni ce vor propune proiecte comunitare, atent selectate prin concurs. Este, pe scurt, un program de educatie non formala care investeste intr-o zona esentiala: spiritul de initiativa al tinerilor. O sa mai auziti de noi! Mai multe pe http://youthbankromania.ro/.

-- La final, as dori sa mutam registrul in cel al planurilor. Ce iti propui pentru urmatorii ani?

-- Urmeaza o perioada incarcata pentru mine: Olimpiada Internationala de Fizica in iulie in Thailanda (la care sper sa ma calific in urma selectiei de luna aceasta) si apoi pregatirea dosarelor de aplicatie pentru universitati. Mi-as dori sa urmez cursurile unei insitutii de top din State sau Anglia, cu o pregatire riguroasa in stiinta. Mai mult nu stiu nici eu, ar fi interesant sa ma specializez intr-un domeniu transdisciplinar, cu aplicatie directa in viata oamenilor, cum ar fi neurostiinta.

Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando scoala de astrologie fidelia pechora tulip vox iasi internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi