Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Arte

"Ma inspir din interiorul sufletului pentru a reda trairile si de la oamenii ce ma inconjoara pentru a creiona aceste trairi" - dialog cu Alexandra Pasca, un cunoscut artist fotograf

"Expozitiile sunt actul final dintr-o creatie. Prin ele, artistul isi transmite gandurile, trairile si sentimentele catre mediul exterior. De regula, creatia se naste in interior si se dezvolta tot acolo. Cand este gata, este servita publicului. O expozitie este o implinire a artistului si, in urma ei, o confirmare a muncii sale. Prin expozitii imi arat munca si diversele feluri ( imagini ) care le iau sentimentele din sufletul meu"

– Am sa incep cu o intrebare cliseu. Cine este Alexandra Pasca? De unde vine? Care este povestea ei?

– Alexandra Pasca este o fire artistica, melancolica si sensibila, care a inteles ca se poate exprima cel mai bine prin imagini. Vine din nordul Ardealului, tocmai din Baia Mare. Mediul artistic in care a trait i-a oferit cunostintele si instrumentele necesare pentru a putea pune in practica si a reda tot ceea ce simtea. A inceput cu pictura inca de la gradinita, indrumata de mama ei, a continuat cu fotografia pe la varsta de 10 ani, cand a primit de la tatal ei un aparat de fotografiat Smena. S-a jucat ce s-a jucat si a obtinut un Zenith, cu care a inceput treaba serioasa in ale fotografiei. E interesant cum sentimentele se decodifica si recodifica prin intermediul imaginii, la fel cum granulele de argint se reveleaza chimic si apar fizic pe hartie, transmitand starea celui care a surprins cadrul.

– Ce inseamna, pentru dvs, fotografia?

– Inca din primele clipe am avut contact cu fotografia, insa din ipostaza de model. Am avut poze de la cateva ore dupa ce am pasit pe aceasta lume, curioasa de ceea ce poate ea oferi. In clasa a V-a am ales sa fac liceul de arta. Odata pornita pe drumul acesta, am decis sa dau tot ce pot mai bun din mine in acest domeniu. Am participat la concursuri, olimpiade, expozitii, colocvii. la un moment dat am primit un aparat Smena de la tata. Eram incantata mai ales de acele pictograme aflate pe el care indicau distanta la care se afla subiectul, timpul de expunere etc. Primele poze le-am facut cu fost colegii de clasa. Evident, imaginile nu erau foarte clare ,dar sunt amintiri care si azi fac parte din albumul clasei.

Mai tarziu, in primul an de liceu am primit un Zenith, care a fost folosit de parinti cand erau si ei la fotoclubul studentesc. Atunci mi s-au explicat notiunile de diafragma, timp de expunere, iso. Am facut exercitii si era foarte fascinant sa vezi cum imaginile prind viata. La inceput il asistam pe tata cum le developa, dar cu timpul am invatat sa le fac singura. Dupa un an, stateam ore in sir in laborator si maream fotografiile, facand si mici experimente. Imi placea foarte mult sa fac eu totul, de la developat la marit. Era acel sentiment de creatie si bucuria unui copil care descoperea un cadou. Mereu eram curioasa de ceea ce va iesi pe hartie. Cateodata nu aveam rabdarea necesara si ieseam la lumina, cu hartia inainte sa fie fixata, sau uneori nu o lasam destul in fixator si la contact cu lumina se intamplau tot felul de transformari care mai de care mai interesante. Si acum pastrez plicurile cu hartii si cu probele. La scoala nu aveam o sectie speciala de fotografie. Tin minte insa ca primul concurs la care am participat si la care am luat un premiu a fost unul organizat de un ziar local, Uj Szo, si am facut o imagine cu niste mucuri de tigara, intitulata "Civilizatie".

In primii ani m-am axat pe structuri, pe descoperirea formei in fotografie, pe jocul de umbre si lumini, am studiat sa vad cum reactioneaza diversele materialitati la lumina, cum absorb sau reflecta razele. Experimentand diverse subiecte am ajuns la concluzia ca portretul este preferatul meu. Am inceput sa aprofundez aceasta tema rugand persoanele din jurul meu sa imi pozeze. Si aici am facut diverse experimente. Pentru mine, fotografia este un mod de expresie, un stil de viata. Nu m-as vedea facand altceva sau daca as face-o neaparat ar trebui sa existe si ea in viata mea. Este, de fapt, condensarea sentimentelor, trairilor, gandurilor de peste zi sau luni sau ani si puse pe hartie cu ajutorul aparatului de fotografiat. In prima faza, evolutia mea ca fotograf s-a vazut mai bine din exterior. Cu timpul am inceput sa o vad si eu. Am invatat sa analizez o imagine, sa stiu ce trebuie sa caut si ce trebuie sa evit si cum sa fac sa exprime ceea ce vreau. Uitandu-ma in urma, la fotogafiile facute in liceu si chiar si in facultate, vad o evolutie clara, ceea ce poate numai sa ma bucure. Sunt o fire destul de critica si nu sunt mereu multumita de rezultatul final. Acest fapt este si un lucru bun deoarece numai asa pot evolua. In momentul in care esti 100% multumit de o imagine nu mai ai tendinta sa faci ceva mai bun, sa cauti alta abordare, sa incerci altceva si intervine plafonarea. Dar cand stii ca poti mai mult si vrei sa faci mai bine atunci evoluezi.

– Digital sau clasic? Pixel sau hirtie si revelator?

– Am inceput sa fotografiez pe film. Developam si apoi maream pe hartie. Am facut cateva sute de filme asa, pana sa apara digitalul. Mi-a placut foarte tare tehnica clasica. Imi aduc aminte cum miroseau substantele si cum se incovoia hartia dupa ce se usca. E un sentiment unic care, din pacate, nu mai exista acum in viteza aceasta de a procesa lucrurile. Stateam ore intregi zilnic sa ma joc in camera obscura, sub influenta luminii rosii si deasupra tavilor cu revelator si fixator.

Acum vremurile s-au schimbat. Laboratorul foto s-a mutat pe calculator si folosesc un aparat digital. Foarte rar mai fac si cate un film, dar ma rezum la developare, urmand scanarea lui si procesarea tot pe calculator.

– Ce-ati facut cu camera obscura? In ce ati transformat-o?

– De-a lungul anilor am avut mai multe camere obscure. La inceput, bucataria si baia s-au transformat in camera obscura, acum camera obscura s-a transformat in calculator. Lucram intr-o incapere special amenajata la Spitalul Judetean din Baia Mare, apoi in baia bunicilor. Cand am ajuns in bucuresti imi faceam laboratorul in bucatariea garsonierei in care stateam deoarece nu avea geamuri. Imi puneam aparatul de marit pe aragaz si aveam chiuveta la dispozitie pentru spalarea finala iar o masuta pentru tavile cu revelator si fixator. Evident camuflam bine cu paturi usa ca sa nu intre lumina. Acum imi aduc aminte de toate clipele frumoase de atunci.

– Ce va place sa surprindeti in obiectiv? In alegerea subiectelor de unde va inspirati?

– Imi plac foarte mult oamenii, portretele si nudurile feminine. Sunt temele mele preferate. In acest domeniu pot sa dau tot ce e mai bun si creez imagini inedite. Ma inspir din interiorul sufletului pentru a reda trairile si de la oamenii ce ma inconjoara pentru a creiona aceste trairi.

– Pentru orice artist este importanta o expozitie. Dvs ce ganduri/vise/impliniri/sperante doriti sa transmitei printr-un astfel de demers?

– Expozitiile sunt actul final dintr-o creatie. Prin ele, artistul isi transmite gandurile, trairile si sentimentele catre mediul exterior. De regula, creatia se naste in interior si se dezvolta tot acolo. Cand este gata, este servita publicului. O expozitie este o implinire a artistului si, in urma ei, o confirmare a muncii sale. Prin expozitii imi arat munca si diversele feluri ( imagini ) care le iau sentimentele din sufletul meu.

– Portrete? Peisaje? Obiecte de Arta? Fashion? Care este ordinea?

– Ordinea care as vrea-o ar fi portrete, fashion, obiecte de arta si apoi peisaje.

– Ati fost vreodata model? Ce trairi ati experimentat? Dar modelele dvs?

– Am fost model, dar nu prea ma simt bine in fata camerei. Ma simt usor intimidata, iar eu vreau mereu sa controlez rezultatul final. Daca viziunea celui din spatele camerei nu se apropie macar de a mea, nu prea imi plac rezultatele. De aceea, de mai multe ori am ales sa fiu si model si fotograf, ceea ce este destul de greu insa nu imposibil si satisfactii sunt si in aceasta situatie.

Modelele mele stiu mai bine trairile avute. La inceput sunt usor timide si retinute insa, pe masura ce ne cunoastem mai bine si vad rezultatele, au mai mare incredere in mine si in ceea ce va iesi in final.

– Daca nu ati fi artist fotograf, ce alt drum ati fi ales?

– Daca nu as fi artist fotograf, poate ca as fi fost tot artist. Nu prea ma vad facand altceva. Am o atractie fata de arta si de tot ce inseamna visual si creatie. Iar daca arta nu ar fi existat pe pamant poate ca as fi fost psiholog sau filosof. Imi plac aceste doua stiinte.

– Se poate trai in Romania din arta? Dvs puteti trai de pe urma fotografiilor dvs? Se cumpara fotografia? Exista fotografii de autor in colectii private?

– Din pacate, in Romania nu se poate trai din arta, sau daca se poate, e foarte, foarte greu. Integral nu traiesc inca de pe urma fotografiilor mele, iar in viitorul apropiat nu cred ca se va schimba nimic. Eventual se poate rai din fotografie comerciala, nu artistica. Déjà fotografia artistica, penttru un fotograf profesionist care isi castiga existenta din asta, este un moft. Am o fotografie a unui fotograf maghiar in colectia mea.

– Sepia, alb-negru sau color?

– Alb negru.

– Daca ar fi sa realizati o singura expozitie in viata, care ar fi subiectul? Daca ar fi sa va ascultati sufletul, ce ati pune in rama? Mie, spre exemplu, mi-ar placea sa fac un pictorial cu... surasuri.

– Daca ar fi sa realizez doar o singura expozitie, sincer nu stiu cand as realize-o pentru ca mereu am sentimentul ca este loc de mai bine in lucrarile mele. Asta face si ca evolutia sa existe. Dar cu siguranta as face-o la o varsta mai inaintata. Este greu sa decid intre portret si nud, astfel ca, cred ca as gasi o cale sa le imbin. As pune in rama un colaj de sentimente : sensibilitate, sinceritate, iubire, emotie, tandrete, melancolie, nostalgie etc.

– Ce alte pasiuni are Alexandra Pasca? Gateste? Iubeste? Picteaza? Ii plac calatoriile?

– Ati nimerit pasiunile. Imi place sa calatoresc, mi-ar place sa vad toata lumea si mai ales locurile cu o semnificatie artistica. As vrea sa am ocazia sa fotografiez diverse culturi. Imi place mult sa pictez, este o pasiune de peste 20 de ani. Imi place sa gatesc, mai ales cand gatesc pentru altii, nu pentru mine. La fel cum arta necesita apreciere asa necesita si gatitul o parere. Evident ca orice om si iubeste, deci da, si artistul iubeste cu o intensitate mai mare sau mai mica, arta, viata sau oamenii. Mereu gaseste ceva de iubit. Altfel nu ar exista creatia.

– Ne-am cunoscut la Iasi. Dvs veneati de la Bucuresti. Cum se vede Moldova din Capitala? Cum se vede Iasul de pe Dambovita?

– Din Capitala, Moldova se vede cam departe. Dar e un loc placut de vizitat. Imi place Iasul si ma bucur ca am avut ocazia sa ajung sa il vad si sa cunosc oamenii de acolo. Imi doream demult asta. Este un loc in care totul se intampla mult mai incet decit in Capitala. Ritmul e altul, oamenii sunt mai calmi si linistiti. M-am relaxat si mi-a placut mult. Am cunoscut oameni calzi si care ti-au sarit in ajutor, indifferent de problema. Voi reveni cu mare drag la Iasi, ori de cate ori voi avea ocazia. Imi voi face un obicei in a trece pe la Mitropolie si pe dealul Buciumului. Sunt doua locuri dragi sufletului meu.

– Pe cand o expozitie la Iasi? Dar in strainatate?

– M-am gandit si la o expozitie la Iasi, si sper cat de curand sa se si intample. Mi-ar placea sa fie anul acesta. La fel cum mi-ar place sa am si expozitii in strainatate. Cine stie ce oportunitati rezerva viitorul. Daca nu anul acesta, mai e timp si anul viitor.

– Ce satisfactii va aduce fotografia?

-Satisfactii sunt la tot pasul. Cu fiecare mica expozitie, cu fiecare fotografie aleasa si postata pe un site sau publicata intr-o revista exista satisfactia unui lucru bine facut. Nu cred ca as putea face un clasament al satisfactiilor. Fiecare pas a contat in formarea mea si evolutie ca artist vizual. Pot sa zic ca satisfactii mari sunt expozitiile care anul acesta au fost din plin, insa dupa ce se termina una nu apuc foarte mult sa il savurez ca apare alta sau am de lucru la alt proiect, ceea ce este bine ca sunt mereu in acctiune si doar asa vin ideile, lucrand.

– Expozitii, proiecte si planuri de viitor?

– Am constat ca planurile vin pe parcurs si se mai si dau peste cap. Odata ce incepi sa faci ceva, sa te implici si sa muncesti serios in directia asta, atunci vin si oportunitatile. Anul acesta am avut multe expozitii si voi mai avea. Proiectul principal este " My hat story", pe care vreau sa il plimb prin tara si strainatate. Recent, am avut un proiect cu teatrul Masca. Am surprins actorii in timpul repetitiilor in ipostaze de relaxare sau in starea lor naturala, atunci cand nici nu se asteptau. A fost o experienta interesanta deoarece pe langa nud, portretul este tema mea preferata. Planurile de viitor includ expozitii, participari la seminarii, workshopuri, concursuri si imbinarea partii artistice cu comerciale, pentru ca oricat ar fi fotografia o pasiune, imi este si meserie. Si astept cu nerabdare si curiozitate oportunitatile ce le rezerva viitorul.

Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando scoala de astrologie fidelia pechora tulip vox iasi internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi