Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Arte

Laura, Tic si Andrei – Cu bicicletele si-o lentila

Pe Laura Baban am intalnit-o in toamna, cand plimbandu-ne agale pe strazile agitate din Iasi, ochii mi-au fost atrasi de o fata pe bicicleta ce ne intreba: “Nu l-ati vazut?” Si ne-a intins fotografia unui catel. Il cauta… A plecat pedaland, cu parul in vant si speranta in ochi de a-si gasi catelul. Mi-a rupt sufletul.

Seara am intrat pe facebook cu gandul la ea si newsfeed-ul mi-a fost invadat de fotografia catelului ei. Asa i-am aflat povestea si-apoi m-am bucurat alaturi de ea cand l-a gasit pe Tic.

Treptat am inceput sa ii vad fotografiile, ale ei,  ale rochiilor ei, dorintele ei si bucuria ascunsa in sufletul unei fete frumoase. Asa i-am descoperit povestea:  Laura, Tic si Andrei… cu bicicletele si-o lentila. Am vrut sa scriu cateva cuvinte despre ea, dar mi-am dat seama ca cel mai bine e ca insasi Laura sa va spuna cateva frinturi din ea.

„Cand nu sunt cantareata de pe strada, calatoarea din tren, indragostita cu ceainic in cap, soldatul fara de razboi ori cea care cand zambeste opreste timpul, cand nu sunt imbracata intr-o rochie si-o poveste, atunci sunt simplu: Laura. Laura – ardeleanca, Laura – fata lui Tic, Laura – omul de marketing, Laura – povestitoarea. Cand rochiile stau cuminti, insirate pe umerase ca filele unei carti, atunci eu ii arunc pietre Domnului Tic impreuna cu Andrei, prietenul meu, pedalez bicicleta rosie, lucrez la vreo campanie de marketing ori scriu la cartea mea. Dincolo de povesti e tot o poveste, cea de fiecare zi, alaturi de Andrei si Tic, catelandrul nostru.

Dar sa va zic cum a inceput totul. Povestile rochiilor se trag de la o palarie de mexican gasita in aeroportul din Frankfurt. Mi-am asezat-o pe crestet si Andrei a inceput sa rada, mimand ca imi face poze. Mi-a placut atat de mult rasul lui ca n-am mai vrut sa-mi dau jos palaria din cap, chiar daca oamenii se uitau cu totii la noi, la mine, la palaria mea atat de larga, de-mi umbrea si umerii. De atunci am inceput sa crosetez povesti pentru Andrei, pentru mine, pentru Tic si pentru cei dragi. Pentru ca radeau si mie imi place cel mai mult sa-i vad pe oameni razand.

Prima poveste i-am daruit-o mamei Dariei Hornoiu, tanara extraordinara din Brasov care s-a stins la numai 21 de ani de cancer. Au fost primele rochii cumparate, una a mea, una a Gabrielei, mama Dariei. Am reusit s-o fac si pe Gabriela sa rada, ne-am jucat cu niste copaci din Copou, cu un rasarit de soare si cu o valiza de lemn. Este cea mai draga poveste, cea in care Gabriela zambeste. Si cu zambetul ei au inceput povestile mele.

Rand pe rand rochiile m-au gasit (caci eu asa cred, ca ele ma gasesc, altfel nu pricep cum de toate pe care le descopar si le probez imi vin perfect) si eu am inceput sa le scriu povestea ajutata de Andrei, prietenul meu, care este si fotograf. Tic nu lipseste niciodata, caci il luam peste tot cu noi in cosul bicicletei. Este evadarea noastra de week-end, ne umplem bicicletele cu recuzita pentru poveste, pedalam, asezam decorul, pac-pac cateva poze, apoi ne intoarcem acasa si le postam pe Facebook.

Nici nu stiu cand s-au adunat atat de multi oameni care rad cand vad povestile noastre. Dar mi-s dragi toti, multi mi-au devenit prieteni. Ei sunt cei care m-au si incurajat sa scot cartea despre Domnul Tic, atunci cand vedeau ca ii scriu nazdravaniile si momentele lui de gratie. Le scriam tot ca pe niste povesti, care iaca s-au adunat destule cat sa incapa intr-o carte de suflet despre noi, familia lui Tic.

Si pentru ca am nevoie de bani pentru a aduce la viata aceasta carte, dar si pentru ca rochiile se adunau si se cereau purtate, m-am gandit sa le dau posibilitatea altor domnite sa le cumpere, fara sa pun un pret pe ele, fiecare mi-a oferit cat a vrut si cat a putut. Asa se face ca va fi o data ca-n povesti, va fi ca niciodata, o carte cum nu mai gasesti, pe care-o veti iubi indata :) „

Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando scoala de astrologie fidelia pechora tulip vox iasi internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi