Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Arte

"Sunt fascinata de corpul omenesc; este un adevarat miracol" - la un taifas cu artistul Maria Antoniac

"Modul meu de viata ma ajuta sa ma bucur de fiecare clipa. Am momente în care ador sa gatesc, alteori îmi iau aparatul foto la gât si caut povesti pe strada, alteori fac dezordine încercând sa fac curatenie... Nu fac nimic doar pentru ca asa se cade", spune Maria Antoniac, sau Anne Tognaq pentru galeristii de peste hotare.

Cu Maria Antoniac nu m-am întâlnit niciodata. Am cunoscut-o însa prin intermediul Annei Tognaq, ale carei lucrari le-am admirat si în galeriile virtuale si în cele din România si, mai ales într-o vara când a expus acasa, la Suceava. Cu Maria Antoniac nu am stat niciodata de vorba, dar pe Anne Tognaq am simtit-o aproape de sufletul meu si am reusit sa-i mângâi arta. Am încercat sa le cunosc pe amândoua si le-am invitat la un taifas, la umbra unor lucrari fabuloase.

-- Anne Tognaq sau Maria Antoniac? Artist sau femeia din spatele penelului? Cine sunteti dvs?

-- Pentru o mâna de oameni sunt un artist si ei apreciaza ceea ce fac. Ma hranesc cu asta, n-as putea trai altfel. Cred ca face parte din conditia umana. Nu stim ce cautam pe aici, însa ne croim drumul în asa fel pentru ca ne dorim ca tot ceea ce facem sa suscite sentimente puternice. Despre femeia din spatele penelului nu stiu ce-ar fi de spus. Specimenul femeii -- în sensul propriu -- a disparut demult. Exageram lamentându-ne uneori, însa e acceptabil, ba chiar normal sa fii dura si hotarâta atunci când situatia impune. Anne Tognaq este numele meu scris într-un mod extrem de frantuzit. A fost o strategie de marketing a galeristei din Wuppertal; ideea mi-a placut - de ce sa nu recunosc? - si am preluat-o.

-- Moldoveanca stramutata la Bucuresti. Cum v-ati rupt de provincie?

-- Consider un dar de la Dumnezeu faptul ca m-am nascut la Radauti. Orasul unde influenta austro-ungara se îmbina frumos cu romantismul ravasit în caracterul oamenilor ramâne în sufletele celor plecati de acolo. Noi, bucovinenii, ne purtam originea ca pe o aura. Nu m-am rupt nicidata de orasul meu natal.

-- Când ati ales pictura? Care a fost impulsul care v-a trimis în fata sevaletului? Care a fost prima lucrare? Dar prima expozitie?

-- Tatal meu, Alecu Antoniac, a fost cel care m-a facut sa iubesc mirosul iute al uleiului de in si îi multumesc acolo unde e acum ca ma lasa sa mâzgalesc lânga el. N-o sa-l egalez niciodata.

-- Pânzele dvs sunt pline de miscare. Daca ar fi sa rezum o prima impresie, as spune ca lucrarile exprima forta si dans, miscare potentata de culori aprinse. De ce femei? De ce dans? De unde va inspirati?

-- Sunt fascinata de corpul omenesc; este un adevarat miracol. Iar lumea baletului - cu frumusete, epuizare si mister - este povestea romantata a destinului fiecaruia. Cu muchi contorsionati, dureri de boante si lacrimi de fericire...

-- Se spune ca pictura este oglinda sufletului. Oare ce-o fi vrut sa spuna sufletului Mariei când a pictat clowni si grimase? A fost o reactie-manifest?

-- Nu e o reactie-manifest. Eu iubesc clownii si ma transform (ca noi toti) în copil când sunt în preajma lor. Pacat ca filmele americane, cu scenariile lor stupide, au dat un sens peiorativ personajului.

-- Ati expus mult în strainatate. Ati calatorit mult. Cum sunt privitiartistii români peste granite? Cum este apreciata, în general, arta românilor în afara tarii?

-- Voi vorbi despre America, continent pe care vei gasi întotdeauna respect pentru cultura, în general. Americanii au un mare respect pentru realismul în arta. Nu conteaza de unde vii, daca ai ceva de spus se porneste acea masinarie pentru a fi propulsat. Ca artist, nu-ti cari lucrarile, nu te ocupi de pliante sau comunicate de presa la vernisajul unei expozitii. Doi ani petrecuti peste ocean m-au facut sa respect societatea americana pe care, europenii, din frustrare (cred), o considera lipsita de substanta si superficiala. Solidaritatea a fost doar un deziderat pâna la nasterea societatii americane. As spune ca avem o atitudine de cucoana frustrata atunci când vorbim despre America.

-- Mi-a placut fotografia dvs cu ie. Ce pasiuni mai aveti în afara de pictura? Ce va mai place sa faceti?

-- Tin foarte mult la iile mele. Nu stiu sa fiu "în trend", însa îmi port iile cu mare mândrie. Si au fost admirate peste tot în lume. Modul meu de viata ma ajuta sa ma bucur de fiecare clipa. Am momente în care ador sa gatesc, alteori îmi iau aparatul foto la gât si caut povesti pe strada, alteori fac dezordine încercând sa fac curatenie... Nu fac nimic doar pentru ca "asa se cade".

-- Ce simtiti când sunteti în fata pânzei?

-- Pe pânza e lumea mea perfecta, pânza ma înveseleste, ma simt ca un copil si descopar mereu ceva nou. Astfel devii mai puternic, îti hranesti sufletul, devii mai bun.

-- Vorbiti-ne despre familie, despre viitor si despre proiectele de suflet.

-- Am o fiica, Ruxandra. Este un om extraordinar si este cel mai bun prieten al meu. Este tot ce si-ar putea dori o mama. Nu am alta ratiune de a trai, iar tot ce am facut pâna acum a fost datorita faptului ca m-a sprijinit neconditionat. Proiectele de viitor sunt doar proiecte, iar daca vorbesc despre ele stirbesc din probabilitatea de a fi puse în practica. E o superstitie.

-- Am vazut lucrari de-al dvs postate pe siteuri din strainatate. Sepoate trai din arta? În România se poate trai din arta?

-- În strainatate se poate trai din arta. Si înca foarte bine. În tara, notiunea de artist e mutilata. Tenori umiliti de foame sunt marginalizati, iar fatucile siliconate cu voci oftate cotropesc media ca facând parte din lumea artistica. Deci, se poate trpi dintr-un fel de arta si aici.

-- Ce loc ocupa culoarea în viata ta?

-- Culoarea este Lumina. Perfectiunea în arta o atingi atunci când reusesti sa îmbini culorile pe pânza astfel încât sa nu fie sesizabila trecerea de la o culoare la alta. Poate ca rosul meu este acelasi cu galbenul altcuiva.

-- Ce este prietenia, Anne Tognac? Dar dragostea?

-- Nu cred ca am un raspuns la întrebarile astea, iar daca îl voi gasi probabil ca nu-mi va mai fi de nici un folos.


Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando scoala de astrologie fidelia pechora tulip vox iasi internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi