Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Arte

"Sunt rezultatul tuturor fiintelor si lucrurilor pe care le-am iubit" - dialog cu publicistul si artistul plastic Constantin Severin

"Sunt acum un lung sir de persoane disparute, dar cu halourile de vise si sange comprimate in interiorul meu, ca intr-o papusa matrioska. Copil, adolescent, muncitor necalificat, student, sot, tata, inginer, jurnalist, scriitor, artist vizual. O viata de om. ambitia mea este de a ramane in continuare un creator de fantasme, atat in arta cat si in proza, fiindca sufletul nu intelege niciodata nimic fara fantasme''

-- Jurnalist, scriitor, artist plastic. Cum reusiti sa imbinati aceste lucruri? Ce a fost la inceput: penelul sau cuvantul?

-- La inceput a fost penelul...mai precis creioanele colorate, de care cu greu ma desparteam in jurul varstei de 5 ani. Pasiunea pentru desenat, chiar pe caietele scolare, de multe ori in timpul orelor, cand ne predau profesori care nu reuseau sa ma captiveze, a fost extrem de pregnanta pana in jurul varstei de 13 ani, cand am inceput sa patrund in universul enigmatic al cuvantului; de atunci dateaza primele poeme. Treptat, fascinatia pentru creatia poetica a facut ca, in jurul varstei de 25 de ani, cand am simtit ca am o viziune proprie si un stil ca scriitor, sa renunt aproape complet timp de 25 de ani la pictura (nu si la studiile de arta pe cont propriu, am si publicat peste 30 de cronici de arta). M-au ajutat sa ma maturizez ca poet anii de studentie petrecuti in Iasi, intr-o atmosfera de autentica emulatie sufleteasca si spirituala creata de scriitori si artisti precum Mihai Ursachi, Ioanid Romanescu, Emil Brumaru, Corneliu Ionescu, Liviu Suhar, Cela Neamtu, Dan Hatmanu etc. De altfel, Mihai Ursachi este si personaj episodic in ''Iubita lui Esto'', primul meu roman, recent aparut la editura Curtea Veche. In primii ani ai acestui secol am renuntat la acea fata morgana numita poezie, apoi la meseria de jurnalist si am revenit la prima iubire, pictura, una pasionala, pe care am posedat-o in primul rand cu mintea, fiindca dupa ani de meditatie ca outsider, aveam deja un ''cap teoretic'' (publicasem in presa primele elemente despre expresionismul arhetipal). Aveam de multi ani si o mare dorinta de a picta in ulei, o tehnica mai costisitoare, pe care nu mi-am permis-o in tineretea socialista...Cele doua domenii ale culturii, care mi-au acaparat viata interioara cu o forta neobisnuita, facandu-ma de multe ori sa par absent pe alte planuri, s-au imbinat si potentat uneori intr-un mod aproape magic, de pilda cu banii obtinuti in 2003 pe cartea de eseuri ‚''Imperiul Sacru. Manastiri si biserici din nordul Moldovei'', publicata la editura Paralela 45, mi-am finantat expozitia de debut din septembrie 2004, de la Complexul Muzeal Bucovina. O expozitie promovata de celebrul post de televiziune pan-european EuroNews, deoarece jurnalistii de arta de la Agenda (evenimentelor culturale majore din Europa, si nu numai) au considerat ca atat conceptul meu, expresionismul arhetipal, cat si picturile cu motive din vechile si straniile culturi preistorice Cucuteni, Hamangia, Gumelnita, etc. meritau atentia. Dar exista si probleme in coabitarea celor doua arte care mi-au cucerit lumea interioara, de pilda am tendinta sa citesc mai putin in perioadele in care sunt atras mai puternic de pictura, obicei frecvent la multi artisti plastici, dar acest lucru mie imi poate afecta calitatea scriiturii.

-- Proza sau poezie? Cate volume ati semnat? Care a fost momentul in care ati stiut ca veti avea din condei un aliat?

-- Eu sunt un poet al secolului XX si un prozator al secolului XXI, adica un batran poet si un tanar prozator. In urma cu cativa ani, invitat la o tabara internationala de pictura in Republica Moldova, finantata de UNESCO Paris, m-am autoprezentat ca fiind un batran scriitor si un foarte tanar artist vizual...Am decis ca de acum inainte doar sa pictez si sa scriu romane, adica am ales spiridusii tineri ai vietii mele sufletesti, iar pentru asta am renuntat la poezie (din 2000, intamplator chiar in momentul in care obtinusem o anumita validare, prin prezenta cu 17 pagini in cea mai buna antologie,''Poezia romana actuala'' de Marin Mincu), eseuri, jurnalism, comentarii de arta, viata mondena. Orice activitate creatoare, de performanta, presupune din start un fel de deficit existential, o saracire in planul trairii in relatia cu ceilalti, cu exteriorul, si o imbogatire in planul trairii spirituale, al vietii interioare, al aventurii intelectuale si estetice.

Am publicat pana in prezent cinci carti de poezie, una de eseuri si un roman. In total mi-au aparut opt carti, fiindca in 1997 am publicat si un volum de poezie in limba engleza, in Londra, la editura Minerva Press, in traducerea lui Liviu Martinescu. Asa cum am mai amintit, abia pe la 25 de ani am simtit ca am sanse sa devin scriitor, adica in anul cutremurului, 1977, si al nasterii primului nostru copil, Ciprian (patru ani mai tarziu se nastea fiica noastra, Ioana). Era si anul despartirii de viata studenteasca din Iasi, orasul de neuitat in care mi-am gasit si sotia, Corina, studenta la chimie, nu numai vocatia de scriitor, si in care am facut primul juramant adevarat de iubire, la biserica Trei Ierarhi. Trebuie sa recunosc ca plecam pe drumul mai putin romantic al vietii de tanar inginer, specialist in fabricarea hartiei, cu un bagaj cultural consistent datorat in cea mai mare masura ''dulcelui targ al Iasilor''. O sintagma probabil desueta, dar dupa parerea mea exacta, fiindca viata intelectuala in Iasi are o anumita dulceata indicibila, care poarta pecetea unei forma mentis colectiva, rezultat al unei mari traditii culturale. Momentul in care incepeam sa fiu sigur ca voi avea un destin in cultura a venit, ca o veste plina de lumina si speranta, in preajma Craciunului din 1985, cand am primit o scrisoare de la Constantin Noica, marele carturar care, dupa ce imi citise volumul de debut ‚''Duminica realului'', imi scria: ''Poate stiti ca sint putin suparat pe poetii nostri tineri, pentru faptul ca scriu atit de mult si vor sa publice tot. Am impresia ca nu sinteti dintre acestia, citindu-va, ci slujiti o Muza a bunelor desprinderi. Va doresc din inima sa va desprindeti de tot ce este creatia pentru altii. Cel mult sa scrieti pentru Ioana si Ciprian, cind vor fi mari.''

-- Care este scriitorul preferat? Volumul de suflet?

-- Mi-e foarte greu sa aleg intre Homer, Dante, Cervantes, Goethe, Eminescu, Cioran, Bacovia, Noica, sau intre Borges, Sabato, Rushdie, Celine, Vargas Llosa, Pamuk, etc, dar voi recomanda totusi tinerilor amatori de literatura o carte care mi-a infrumusetat adolescenta, ''Despre eroi si morminte''(o simfonie ezoterica, cu mai multe niveluri de lectura) de Ernesto Sabato, si el atat scriitor cat si artist plastic, personajul principal din romanul meu‚''Iubita lui Esto''. Esto are acum 99 de ani, romanul meu editat de Curtea Veche se afla de cateva luni in biroul sau, si mi-a transmis ca anul viitor, cand va implini 100 de ani, asteapta cu interes editia in limba spaniola a cartii... Recent a fost din nou propus pentru Premiul Nobel, dupa ce in anii '80 a refuzat acest demers initiat de comunitatea literara din Argentina.

-- Cat despre pictura, cand ati trasat prima tusa? Ce tehnica abordati? Ce preferinte aveti?

-- Prima tusa adevarata am trasat-o abia in 2002, la Saint Laurent du Pont, in Franta, regiunea Isere, intr-o tabara de pictura cu artisti bucovineni si francezi, organizata de mine si de cativa prieteni de acolo. Atunci am facut primul meu tablou in ulei, pe care l-am daruit fiului din Grenoble al gazdei mele, Didier Tirard-Collet, pe atunci viceprimar in Saint Laurent du Pont. Un orasel-bijuterie intemeiat de un sfant, Saint Bruno. Am renascut asadar ca artist vizual in Franta, intr-o zona, Chartreuse (cuvant cu o stranie muzicalitate, de psalm bizantin) la fel de frumoasa ca Bucovina. Franta profunda din micile asezari rurale, pe care am cunoscut-o atunci, este mai deshisa la intalnirea cu celalalt, mai toleranta si mai calda. Mai pastreaza valori care s-au pierdut pe marile bulevarde ale Parisului. Mai mult, aici poti intalni oameni politici cinstiti, punctuali si cultivati. Oamenii Alpilor din tinutul Chartreuse au o verticalitate luminoasa, un suflet generos si tandru, o inima vibranta si pasionala.

Tehnica mea preferata este pictura in ulei, chiar daca pe termen lung stiu ca poate afecta sanatatea, prefer insa o moarte in slujba frumosului, cu orice risc. Ani mai putini dar mai intensi si mai frumosi, mai ales daca ti s-a dat sa vezi uneori chipurile aprinse de o secreta vapaie ale iubitorilor de arta. Cel mai mult imi plac artistii romani pe care eu ii consider adevaratii precursori ai expresionismului arhetipal, Brancusi, Tuculescu, Apostu, Maitec.

Toti sunt expresionisti si au lucrat cu vechi arhetipuri, nimic nu este intamplator in arta lor. Ultima mea expozitie personala, cea din iunie 2010 de la Muzeul de Arta din Drobeta Turnu Severin, prezentata de distinsa doamna director Maria Balaceanu, s-a intitulat ''Totem. In memoriam Ion Tuculescu.'' Dintre contemporani ii mai admir mult pe Victor Brauner, Horia Damian si pe Mircea Ciobanu (din pacate inca prea putin cunoscut, desi sotia, Michaela Ciobanu, face mari eforturi in acest sens, dar nimeni din Romania nu o sprijina cu adevarat, ba dimpotriva exista acum o retea de traficanti de opere de arta care pun in vanzare tablouri de Mircea Ciobanu sustrase ilegal din patrimoniul familiei, din Elvetia). Nocturn si diurn in acelasi timp, atat in viata cat si in opera, misteriosul Mircea Ciobanu este alaturi de Victor Brauner si Ion Tuculescu pictorul cu care Romania ar putea convinge mai usor marile muzee de arta ale lumii ca in secolul trecut noi nu l-am dat doar pe marele Brancusi. Opera sa m-a bulversat mereu prin magia cu care artistul face sa fuzioneze intim, in aceeasi lucrare, clarobscurul lui Rembrandt sau Baba cu exuberanta coloristica a lui Van Gogh si a artistilor expresionisti. Desi compozitiile cele mai reusite par a urma legile nescrise ale viziunii suprarealiste, prin nu stiu ce secreta operatiune alchimica Ciobanu reuseste sa produca o mutatie, atat pe panza cat si in sufletul iubitorului de arta, oferindu-ne senzatia certa ca jongleaza de fapt cu arhetipurile inconstientului. De aici acea traire in haloul cunoasterii, recunoasterii si reamintirii pe care o ai in fata lucrarilor sale, in care arlechinii, cantaretii, nimfele, caii nazdravani si copiii poarta pecetea inconfundabila a universului/scriiturii lui Cervantes.

-- Unde se pot gasi lucrarile semnate de dvs?

-- La colectionari si iubitori de arta din Romania, Germania, Finlanda, Elvetia, Norvegia, SUA, Canada, Marea Britanie, s.a., la trei muzee din Romania (Suceava, Piatra Neamt si Drobeta Turnu Severin), la sediul arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, la prieteni si rude.

M-am bucurat mult cand mi-au cumparat tablourile tineri arhitecti din Germania, directorul Institutului Cultural Italian din Helsinki, traducatoarea pentru limba romana a Presedintiei Finlandei, tineri preoti din Bucovina, un colectionar din Bucuresti, care a achizitionat pana acum de la mine vreo 13 lucrari, arhitecti si avocati din Bucovina, s.a. Piata de arta din Romania este in formare, cei mai multi oameni cu bani nu sunt inca destul de constienti ca a investi intr-un artist contemporan de valoare poate fi si o afacere excelenta pe termen lung, iar uneori pot aparea si surprize extrem de placute. Inainte de a fi inclus pe Agenda EuroNews vindeam un tablou cu 150 de euro, iar dupa aceea cota mea a crescut de 10 ori la galeria din Stuttgart care m-a invitat sa expun.

-- In ce culori se vede lumea din Bucovina, dle Constantin Severin?

-- In culorile frescelor manastirilor pictate din Bucovina, evident, pe care le folosesc si eu din plin in tablourile mele. Adica in culori pure, vii, ritmate de o secreta lumina. Lumina bucuriei de a trai, in ciuda meandrelor intunecate ale istoriei de ieri si de azi, dar si lumina de dincolo de lumina, din ierarhia invizibilului.

-- Povestiti-ne despre viata dvs, despre pasiunile dvs, despre proiectele, ambitiile si recunoasterile primite de la public. Asteptam sa-l cunoastem pe omul Constantin Severin, pe scriitorul Constantin Severin si pe artistul Constantin Severin.

-- Aceasta e o intrebare care ar solicita ca raspuns un roman autobiografic...Imi place ca ati pus pe primul plan omul, e mai greu sa te construiesti ca om decat sa-ti edifici o cariera. Ca om sunt rezultatul tuturor fiintelor si lucrurilor pe care le-am iubit, doar atunci cand iubesti/ esti iubit te poti transforma cu adevarat, iti poti schimba chiar identitatea, acesta este de altfel si unul din mesajele primului meu roman. Cunoasterea fara nicio implicare emotionala e valabila poate pentru cyborgi, nu pentru un om cu un caracter frumos. Iar a avea un caracter frumos inseamna printre altele si a sti sa astepti, a nu forta lucrurile in favoarea unor avantaje de moment. Atat scriitorii cat si artistii plastici cu destin sunt experti in arta de a astepta, operele lor sunt cunoscute si valorificate la adevarata lor valoare treptat, in timp, dupa ani si ani de munca, uneori intr-un anonimat total, alteori chiar dupa trecerea intr-o lume mai buna...

Am inceput de pilda sa dau interviuri de putin timp, inainte obisnuiam sa refuz astfel de oferte, venite si din partea unor intelectuali pe care ii respectam mult, precum criticul literar Al. Cistelecan, care lucra atunci la VATRA, le spuneam ca inca nu am o opera care sa merite o astfel de intrare in lumina reflectoarelor. Nici acum, in mod normal, nu ar trebui sa dau interviuri legate de activitatea mea de artist vizual, ma consider totusi inca la inceput, nu stiu daca pana acum am pictat 500 de lucrari, stiu insa ca mai trebuie sa pictez vreo 1000-2000 de tablouri pentru a avea o opera solida, mai stiu ca exista artisti romani in varsta, talentati, care ar merita mult mai mult sa fie in prim-plan, am acceptat totusi acest dialog ca...batran scriitor.

M-am nascut intr-un orasel nu departe de muntii Mehedintiului, in Baia de Arama, la vreo 5 kilometri de padurea de liliac, devenita ulterior un laitmotiv al poeziei mele, dar am plecat de acolo, cu familia, la varsta de doi ani, fara sa o vad... Dar si cand am crescut si imi era dor de ea, nu am avut curajul sa o vad decat in imaginatie, pana in jurul varstei de 50 de ani. Privind retrospectiv, nu stiu daca este sau nu o coincidenta semnificativa faptul ca in aceeasi perioada in care am vazut padurea de liliac am renuntat definitiv sa mai scriu poezie. ''A supravietui prin imaginatie'', unul din numeroasele versuri cenzurate de editura Junimea, in 1984, in volumul de debut, ''Duminica realului''(cel mai valoros poem‚''Zid si neutrino'', inclus ulterior in antologia lui Marin Mincu, a fost cenzurat in proportie de circa 50%), a devenit pentru mine, in acea epoca intunecata pe plan social-politic, o veritabila profesiune de credinta, motoul meu existential. Inca din Iasi am inceput sa-mi construiesc cu migala un labirint de reverii in imaginar, care mi-a modificat treptat identitatea in mai multe randuri. Eu sunt acum un lung sir de persoane disparute, dar cu halourile de vise si sange comprimate in interiorul meu, ca intr-o papusa matrioska. Copil, adolescent, muncitor necalificat, student, sot, tata, inginer, jurnalist, scriitor, artist vizual. O viata de om.

Sunt foarte bucuros ca de catva timp am doua familii, una pe care mi-a dat-o Dumnezeu, sotia, cei doi copii, nepotelul Matei din Montreal, nora si ginerele, in care ma simt foarte bine, si o familie artistica, grupul international de arta, 3rd Paradigm, din care mai fac parte alti 4 artisti de valoare, Adrian Bayeuther din Germania, Alberto D'Assumpcao din Portugalia, Izabella Pavlushko din Azerbaidjan si Olga Dmytrenko din SUA. Avem impreuna numeroase proiecte si expozitii, anul acesta de pilda am expus impreuna in Germania, Spania, Portugalia si Romania, la Muzeul de Arta din Drobeta Turnu Severin, iar anul viitor ne vom intalni cu publicul la galerii importante din Moscova, Viena, Bucuresti (sub egida Asociatiei TVR ART). Momentul de varf il va constitui probabil prezenta la Muzeul de Arta din Eschborn, Frankfurt pe Main. Asadar ambitia mea este de a ramane in continuare un creator de fantasme, atat in arta cat si in proza, fiindca ''sufletul nu intelege niciodata nimic fara fantasme.''(Aristotel).


1 2 3

Comentarii:8


1# Scris de

Elena Pricob

in data de:

25/11/2010 15:38

Destinul ne-a privilegiat aducandu-ne aici, in orasul Suceava, o valoare atat de complexa cum este cea a domnului Constantin Severin. Vazandu-i tablourile si citindu-i poeziile sau proza, nu poti spune cu exactitate in ce anume exceleaza...pentru ca tot ceea ce ajunge la public este desavarsit.


2# Scris de

Alina B.

in data de:

25/11/2010 14:06

Bucuria adusa de un singur tablou, caldura si lumina emanate de acesta sunt fara pret. Forta tabloului sta in frumosul, armonia, claritatea, libertatea, pacea ce ne infrumuseteaza existenta.


3# Scris de

gabi teisanu

in data de:

22/11/2010 13:24

sunt privilegiata ca te-am cunoscut, costica, si evadez din griul cotidian cu cele cateva lucrari ale tale care au poposit in casa mea. nici nu stiu cui sa multumesc pentru asta. sau cred ca stiu: gustului pentru frumos transmis pe-o frunza verde de bunii mei din ilisesti. sa traiesti ca ne trebuiesti!


Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando scoala de astrologie fidelia pechora tulip vox iasi internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi