Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Arte

Conversatia culorilor -- "Pictura e un dar special pe care mi l-a dat Dumnezeu" * marturiseste artistul plastic pietrean Mihaela Surugiu

Vernisajul unei expozitii include, de obicei, doua evenimente unul pentru public si altul pentru autor. Este ca o intalnire intre doua forte - una vazuta, a publicului, si alta nevazuta, a trairilor pictorului, al carui mesaj a fost cu grija adunat si impartit intre tablourile de pe simeze. Printr-un dublu dialog, cu semnatarul lucrarilor, pietreanca Mihaela Surugiu, si cu unul dintre invitatii ei, Mihaela Modan (filolog), am incercat sa creionam o imagine completa a unei expozii, privita prin ochii publicului si prin sufletul artistului. "La un vernisaj, mi-as dori sa vad in acele lucrari maniera in care pictorul reuseste sa exprime din framantarile interioare, sa impartaseasca din bucuriile si din tainele descoperite ale vietii. Consider ca fiecare tablou este o fereastra catre sufletul celui ce a pictat, dar in acelasi timp e si o poarta catre propriul suflet, o cale delicata si speciala pentru o introspectie, pentru un posibil raspuns, pentru o eventuala cheie" Mihaela Modan

Cand autorul unei expozitii este un prieten, ii cunosti stilul, iar reactia privitorului este alta decat cea din fata unor tablouri semnate de un strain. Atunci poti face analizedecat cele clasicesi reusesti sa intelegi mai bine artistul in complexitatea sa. "Recunosc ca in acest caz emotia mea este mai mare si - odata cu ea - bucuria pentru reusita actului artistic. N-as pleca avand anume asteptari, mi s-ar parea injust sa impun eu o evolutie, o directie. Imi las inima deschisa pentru aceeasi analiza (pe cat posibil obiectiva) a manierei in care omul se descopera pe sine in fata celorlalti. Desigur, daca discutam de o persoana pe care o cunosc, descifrarea ar fi probabil mai facila. Pe de alta parte, marturisesc ca m-ar incanta sa gasesc abordari noi, mai complexe, mai profunde", spune Mihaela Modan, unul dintre invitatii Mihaelei Surugiu.

Inainte ca noi, condeierii, sa tragem tusele unei expozitii ar fi nedrept daca nu l-am iscodi si pe cel care a generat senzatiile prin culoare. Am stat la un taifas cu Mihaela Surugiu si am plecat de langa tablourile ei cu sufletul cantand in culori.

-- Absolvent de drept, femeie de afaceri si pictor. Care este ordinea, daca ar fi sa asculti doar de vocea inimii?

-- Cu certitudine pun pe locul intai pictura, asez apoi pe al doilea loc misiunea de antreprenor (m-am ocupat mult timp de organizarea de evenimente speciale) si in ultimul rand jurist. Si spun asta pentru ca pictura e prima dragoste a mea si universul meu.

-- Cum ai descoperit pictura? La aceasta intrebare mi se raspunde, de obicei, ca Pictura/meseria/pasiunea m-a descoperit, dar cred ca noi suntem cei care facem alegeri. In cazul tau cum a fost?

-- Imi place frumosul, iar prin frumos inteleg foarte multe lucruri: bucuria de a trai, de a te rasfata in lumina soarelui, de trai in ritmul naturii. A trai frumos inseamna sa simti intr-o maniera deosebita muzica si clipele unice ale existentei. Imi place sa cred ca m-am nascut cu talentul de a putea desena si a reda in culoare, dintr-o suflare, ceea ce experimentez ca simtire. De copil am fost indragostita de desen, iar la scoala era obiectul de curs la care nu aveam niciodata emotii. Reuseam sa realizez un desen intr-o clipa, fara sa stau prea mult pe ganduri, fara sa sterg cu radiera tusele, fara sa-mi fie frica. Desenul este spatiul in care nu au loc temeri, in care invit cu drag creativitatea in universul meu ca sa ma ajute sa pun pe planseta tot ceea ce ochiul interior analizeaza, experimenteaza, traieste.

In copilarie ajunsesem sa le fac desenele si fratilor mei si colegilor mei de scoala, care erau afoni la aceasta materie.

Pictura, in adevaratul sens al cuvantului, am descoperit-o prin clasa a 12-a. Am invitat o prietena, care era pictor, sa se uite intr-o mapa cu desene facute de mine. Apoi am ajuns si in atelierul ei si mi-am dat seama ca mi-ar face mare placere sa fiu cel putin ca ea. Si uite asa am testat prima data uleiurile si panza. A fost o magie care m-a prins si de care nu ma pot desparti niciodata.

-- Care a fost prima tusa trasa si pe ce suport? Dar prima lucrare? Cui i-ai daruit primul tablou? Unde ai deschis prima expozitie?

-- Prima tusa a fost in atelierul amicei mele Valeria, care mi-a pus la dispozitie o pensula, o paleta de culori si o panza, pentru a vedea care e reactia mea fata de aceasta si cum reusesc sa ma descurc. Primul tablou a fost un cos cu flori, iar prima expozitie a fost una colectiva, impreuna cu colegii mei de la Scoala de Arta "Carmen Saeculare", sub indrumarea domnului profesor Arcadie Raileanu, din Piatra Neamt.

-- Ce iti place sa lucrezi -- portrete, peisaje?

-- Lucrez in ulei, tehnica cutit, peisaje, flori, abstracte, depinde de starea de spirit si de asteptarile celor din jur. Sunt persoane care imi dau cate o tema de lucru, apoi le prezint cateva variatiuni. De exemplu, cineva mi-a spus sa fac o lucrare avand ca tema centrala vantul. Restul te las pe tine sa te gandesti cam ce poate sa iasa, mi-a zis. Am pictat 3 variante, iar persoana respectiva a ales una, de care este foarte mandra. Ii multumesc mult acum pentru provocare si, in aceeasi masura, pentru incredere, apreciere si sustinere. A crezut in mine, in darul meu, in maniera in care pot da viata armoniei, unor trairi speciale, unor emotii nepieritoare.

-- Pentru cine pictezi, Mihaela? Ce simti cand esti in fata panzei? Ce te inspira?

-- Pictez pentru mine in mare parte, pentru ca am foarte multe stari pe care trebuie sa le exprim si sunt atrasa de pictura ca un magnet. Pictura e ca o a doua natura a fiintei mele. Stiu ca suna sofisticat, dar e un dar special pe care mi l-a facut Dumnezeu, si anume modalitatea de a ma exprima prin pictura, de a putea exprima frumosul, senzatii, clipe pe care le traiesc si momente pe care le pot "imortaliza" pe panza. Fiind artist, ma inspira multe lucruri: lumina soarelui, plaja, marea, peisajele, mai ales cele din zona Manastirilor din Moldova, din Italia, si nu numai. E greu de spus ce nu ma inspira. Creativitatea imi e provocata in sensul cel mai frumos fie de o dimineata de primavara, mirosul unui buchet de bujori, de liliac, mirosul painii de casa pe care o scoti din cuptor intr-o zi friguroasa de iarna, mirosul fanului cosit, briza marii, o muzica buna atunci cand conduc masina si cand ma simt libera. Sunt foarte multe lucruri care ma inspira.

-- Ce este culoarea, Mihaela? Care sunt nuantele care iti fac sufletul sa cante? Ce rol joaca in viata noastra culorile?

-- Culoarea este o iluzie optica, o perceptie a ochiului, un filtru, si nu in ultimul rand, o stare de spirit. Culorile pot spune foarte multe lucruri despre o persoana si joaca un rol foarte important in viata de zi cu zi. Imi plac mult culorile calde, luminoase, pozitive si echilibrul pe care acestea il creaza.

-- Se tot vorbeste, in ultima perioada, despre art terapie, iar pictura este unul dintre ingrediente. Cum ne poate vindeca sufletul o ora petrecuta in fata panzei?

-- E adevarat, dar aici e o intreaga poveste. Cel putin din punctul meu de vedere, cred ca poti exprima multe lucruri prin forma, culoare, dar in acelasi timp acesta pot avea foarte multe conotatii. Exteriorizand trairile, arta izbuteste in cel mai bland si adanc mod sa aduca la suprafata toate acele emotii, sa aline, sa echilibreze, sa incarce sufletul cu bucuria culorii. Sa ne amintim ca fiecare picatura de culoare aduce cu sine liniste, pace, optimism. Si daca toate acestea sunt daruite si aduc cu sine sentimentul pur al emotiei personale, e cu neputinta ca, privind un tablou, sa nu primesti darul de lumina al fiecarei panze, caldura, trairea placuta, stropul de divinitate.

-- Mihaela, se poate trai din pictura in Romania? Daca da, cum?

-- Da, se poate. Important e sa ai mare incredere in ceea ce faci, sa reusesti sa transmiti si sa placa si celui care priveste. Cel care achizitioneaza o lucrare o face pentru suflet si pentru empatia pe care o are fata de taboul respectiv. Si ca sa va convingeti, va invit la o calatorie in lumea mea. Biletul este un simplu click, dat pe adresa www.mihaelasurugiu.ro.

Cat despre tusa de final, publicul este cel decide. "Poate involuntar, nestiut, Mihaela reuseste sa dezvaluie prin tablourile sale o fatada a starii sale interioare pe care poate altfel n-ai ghici-o. Parca din alta lume, parca pentru alte lumi, cand creeaza, Mihaela arata emotie pura, arata cum e facut Eul sau interior, cum se manifesta copilul pur din ea, cum vede ochiul ei manifestarea simtirii. E timiditate, e bucurie, e maniera atit de delicata de a arata cum traieste inauntrul sau. Oglindirile, motiv intalnit in lucrarile ei, sunt poate cea mai cuminte maniera de a se cunoaste pe sine -- Cum ma percep ceilalti? Cum sunt eu de fapt? Cum sunteti voi, privitorilor? Unde gasim adevarul mai aproape de adevar, in reflectia lumii de afara? In sine? M-am gandit mult cum sa inteleg mesajul atator peisaje tacute, intepenite intr-o atat de inteleapta linistire. Pana cand am priceput ca singura cale ca sa-mi pot auzi sufletul e... sa tac, ca sa-i ingadui lui sa-mi vorbeasca".

Preluand din starea Mihaela Modan, un filolog pasionat de arta, am tacut, am privit catre tablouri si am inlocuit rostirile cu slova, ascultand sfatul lui Cicero -- Tacerea este marea arta a conversatiei. A conversatiei culorilor.


Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando scoala de astrologie fidelia pechora tulip vox iasi internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi