Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Astrologie

„E vremea sa dam Ego-ul deoparte si sa privim cu adevarat in jur” - interviu cu astrologul Ada Cocos

„De ce stai in ploaie?, m-a intrebat înserarea. Pentru ca vreau sa simt cum Cerul îmi intra prin piele, in suflet” – Ada Cocos, astrolog

Ada Cocos este om de cuvant. La propriu. Nu numai ca are o meserie bazata pe slove, scrise ori rostite, ci si pentru ca orice spune, face. Respecta cuvantul dat ei si celor cu care lucreaza. Am discutat cu Ada despre meserie si pasiuni, despre vise si devenire. Despre frumos si despre oameni.

–- Jurnalist si astrolog. Sau invers? Care este ordinea cronologica?

-- Am inceput sa studiez astrologia pe la 16 ani, de una singura, dupa primele carti care aparusera atunci pe piata. Cu creionul in mana, cu raportorul si echerul, am calculat primele harti. Desigur, nu pot spune ca atunci eram astrolog in toata puterea cuvantului. Tot cam pe-atunci a inceput si initierea mea in tainele radioului. Incepusem sa colaborez cu posturile de radio locale de la acea vreme din Suceava. Aveam doua pasiuni care cresteau impreuna, armonios. A urmat, ani mai tarziu, munca la ziar unde am scris multa vreme, printre multe altele, horoscopul zilnic si un supliment de weekend cu previziunile astrologice pentru saptamana ce urma, ca nu cumva iubirile vietii mele sa fie despartite.

In 2005 m-am decis sa urmez cursurile Scolii de Astrologie „Fidelia”, fondate si conduse de Firicel Ciarnau, iar in 2011 am salutat cu fericire cursurile autorizate CNFPA si mi-am dat examenul de astrolog autorizat. Si astazi jurnalismul si astrologia merg mana in mana in viata mea, cu un rost. In felul acesta am sansa de a explica oamenilor ce este astrologia, dincolo de imaginea comerciala a horoscopului zilnic din ziare. „Prima harta mi-am intocmit-o mie, ca sa ma minunez de propriul portret astrologic”

–- Mult timp ai fost autodidact. Cand a aparut primul semn ca esti pe linia corecta?

–- Da, inceput sa invat singura. Mi-am cumparat, de-a lungul anilor, tot ce aparea la noi pe piata in materie de carte de astrologie, apoi am avut acces la Internet si mi s-a deschis o lume fascinanta. Prima harta mi-am intocmit-o mie, ca sa ma minunez de propriul portret astrologic, dar si ca sa o pot folosi ca pe un alt fel de instrument didactic, in incercarea de a intelege mai bine cursul evenimentelor din viata mea si directia in care ar trebui sa o iau. Ma intrebi de semn... Nu cred ca a existat neaparat unul anume, ci doar faptul ca am inceput sa ma regasesc aprofundand tainele acestei stiinte. Am regasit conexiunea cu Dumnezeu si cu lumea spirituala, am inceput sa descifrez si sa inteleg altfel lumea, oamenii, viata, in general.

– Astrologia te-a ajutat la modul personal, constat. Imi poti povesti un scurt fragment din viata in care astrologia te-a scos dintr-un moment critic sau te-a ajutat „sa vezi lumina"?

– Mi-aduc aminte ca acum mai multi ani in urma, am fost pusa in fata unei alegeri. Studiind momentul in care ma aflam, ca evolutie, era clar cum ar fi trebuit sa actionez si in ce directie sa merg. Mi se parea ingrozitor de greu insa sa iau o decizie intr-un sens sau altul si in cele din urma am ales calea cea mai simpla si nu ceea ce imi indica studiul astrologic. Mi-am spus ca astrele predispun doar, nu e musai sa se intample ce se vede acolo, asa ca am decis cum am decis. Au urmat niste „accidentari” existentiale serioase pentru care nu eram deloc pregatita si atunci am realizat ca este cazul sa ma hotarasc daca urmez calea astrologiei sau nu.

Mi-am pus intrebarea: „Daca nici eu nu cred in propriile mele analize si estimari sau previziuni, cum as putea vreodata sa consiliez pe altcineva?”, „Daca eu nu sunt in stare sa ma ghidez dupa ce vad acolo, cum as putea ghida pe altcineva? Care ar fi consecintele?”.

M-am asezat din nou la masa de lucru si m-am privit ca pe propriul meu client in cautare de consiliere, de alinare si am privit dureros de obiectiv ce imi aratau astrele despre acel moment atat de ravasitor din existenta mea. A fost ca o reconectare la mine insami si am gasit puterea de a ma rupe de lucrurile care clar ma faceau sa stagnez, ba mai mult, constituiau pasi inapoi. Am simtit ca tai in carne vie, ca ma pierd intre temerile ca nu voi reusi sa ma redresez in nici un fel, dar am lucrat impreuna cu energia primita de la astre pentru a-mi regasi calea. A trebuit sa am puterea de a crede ca nu sar in gol daca urmaresc ce imi arata anumite tranzite, spre exemplu, pentru ca altfel, cum i-as putea sugera unui client sa faca la fel? Si iata-ma astazi oferind un interviu pentru revista Glare, in calitate de astrolog. „Am ajutat multi dintre oamenii care au venit la mine sa inteleaga unde se afla cu viata”

–- Si daca tot vorbim despre ajutor, sunt persoane carora le-ai schimbat destinul?

-- N-as merge atat de departe si sa spun ca am schimbat destinul cuiva. Mai degraba am ajutat multi dintre oamenii care au venit la mine sa inteleaga ce li se intampla, sa inteleaga unde se afla cu viata. Apoi, au decis singuri, in cunostinta de cauza, in ce directie ar fi bine sa apuce. Cred ca intalnirea cu mine i-a facut sa priveasca propria viata dintr-o perspectiva noua, altfel decat tot ce stiau ei pana atunci, si au avut puterea sa isi schimbe singuri destinul. Rolul nostru ca astrologi nu este acela de a oferi retete si formule magice. Nu avem o bagheta fermecata cu care sa izbavim oamenii care vin la noi la consultatie. Rolul nostru este acela de a-i ajuta sa inteleaga ce li se intampla. Nu e neaparat sa ii ajutam sa justifice de ce au cazut, ci sa ii ajutam sa-si gaseasca resursele pentru a se ridica si a pasi mai departe. Astrologul te poate ajuta sa te intelegi, te poate invata cum sa lucrezi cu tine insuti pentru a genera tu singur schimbarea necesara echilibrarii.

Va impartasesc un fragment dintr-un mesaj pe care l-am primit, dupa un an de zile, de la o clienta care imi este foarte draga si cu care am pastrat legatura.

„Multe multumiri pentru raspunsul tau. Multumesc pentru ca ai fost alaturi atunci cand am avut nevoie acuta de indrumare. Sunt foarte importante lectiile pe care le-am invatat (cu ajutorul tau am inteles ca sunt lectii date de un educator bun ) si m-au ajutat sa evoluez in plan spiritual. Au adus cu ele o constientizare a rolului meu aici. Spui "Atentie la cum îti exprimi ideile, conceptiile, apare tendinta de a exagera sau de a te exprima cu prea multa forta" si este foarte corect: trebuie in fiecare zi sa exprim accentuat unele lucruri si ma straduiesc sa-i fac pe ceilalti sa inteleaga aceasta si de ce o fac.”

In cazul ei a fost vorba despre o schimbare totala de profesie, la o varsta care pentru unii pare deja fara de speranta. Urma sa inceapa un proiect total nou, sa se apuce de niste cursuri intr-un domeniu cu care nu mai avusese vreodata vreo legatura si era complet inspaimantata si derutata. Tendinta ei ar fi fost sa renunte, sa nu se apuce de asa ceva, sa mearga pe acelasi drum ca de obicei. Or, ceea ce se vedea la momentul respectiv pe directia ei in viata era necesitatea unei reforme totale.

„Am revazut ce ai scris pentru mine si in proportie de 80% s-a infaptuit pana acum. Restul probabil urmeaza sa vina! Am primit atat de multe lectii intr-un timp atat de scurt incat, daca nu era analiza ta se poate sa fi clacat. Nu ma refer aici la lectiile efective de curs!! Am realizat (printre altele) ca, intr-adevar, lucrurile nu sunt ceea ce par a fi”.

Ma intrebai despre semnele care sa-mi arate ca urmez directia corecta. Acesta ar fi un semn, cred, ca imi urmez calea, vocatia, inima. „A devenit din ce in ce mai evident pentru toata lumea ca nu se mai poate face astrologie dupa ureche”

–- Unde crezi ca se afla astrologia romaneasca in acest moment?

–- Astrologia romaneasca se afla, din punctul meu de vedere, in faza in care incepe sa se profesionalizeze, se detaseaza incet si sigur de confuzia cu mama Omida. A devenit din ce in ce mai evident pentru toata lumea ca nu se mai poate face astrologie dupa ureche, ca e nevoie de scoala, de studiu si mai ales de practica indelungata, mai ales pe tine insuti, e nevoie de schimburi de idei si de experienta, ca sa poti indrazni mai apoi sa pasesti in viata unui om care se deschide spre tine cu toata fiinta.

Avem astrologi foarte buni care pot sta oricand cu fruntea sus langa oricare dintre marii astrologi ai lumii, astrologi care la randul lor devin profesori de nepretuit pentru aceia care doresc sa patrunda in tainele cerului. Exista scoli, cursuri, chiar o scoala romaneasca „apta” astazi sa ofere cursuri foarte performante, cursuri autorizate CNFPA. Parea imposibil acum zece ani sa putem vorbi despre astfel de lucruri, dar iata ca progresam incet si sigur, ne dezvoltam, ne facem auziti, intelesi si respectati.

–- De care ramura a astrologiei esti atrasa? Ce vei face mai departe?

–- Lucrez cu mai multe ramuri ale astrologiei care imi plac toate la fel de mult, natala, relationala, karmica, previzionala si am inceput sa o aprofundez si pe aceea esoterica. Mai departe nu poate insemna altceva decat astrologie, decat mai mult studiu, mai multa munca pe aceasta directie. “Trist e ca, intre noi si Dumnezeu, ne-am asezat chiar pe noi insine, de-a curmezisul”

-- Pana acum am vorbit cu astrologul Ada Cocos. As vrea sa continuu discutia cu omul Ada Cocos.

–- Pasiunea si pasiunile sunt motorul vietii si nu pot decat sa il citez, ca de obicei, pe Joshua Lederberg care spunea ca „Viata e un hobby”. Asa ca mi-e cel mai usor sa spun ca viata este pasiunea mea, cu tot ceea ce imi aduce in fiecare secunda. Imi place sa traiesc alaturi de fiica mea, sa dezbatem impreuna utilitatea invatarii lectiei de la biologie sau sa o aud regretand ca nu se studiaza astrologia la scoala ca sa ia 10 in teza.

Imi place sa citesc, sa sporovaiesc la radio despre eternele probleme ale urbei mele, sa inveselesc un matinal TV unde imi aduc contributia printre altele si cu horoscopul zilnic, sa ascult muzica si sa ma plimb in natura, sa calatoresc oriunde mi se deschide un drum. Nu e nimic iesit din comun. Imi place sa interactionez cu oamenii, sa le ascult problemele si bucuriile. Imi place sa scriu, nu doar despre astrologie, ci sa ma adun in cateva randuri notate in graba intre doua drumuri, intre conversatii sau seara cand las culorile zilei sa se aseze in mine pastelat si armonios. Imi place culoarea iubirii si o folosesc zi de zi in fiecare gest pe care il desenez spre ceilalti. Poate suna pretentios sau usor prea poetic si idealist, dar am ajuns in punctul acela de liniste in care nu fac decat sa ma bucur si sa fiu recunoscatoare pentru orice clipa petrecuta aici, acum, pentru fiecare clipa de a fi intr-un univers ca o poezie.

Am invatat sa cred in simplitatea si in firescul lucrurilor care vin spre noi si pe care le intelegem si le primim in viata noastra atunci cand suntem pregatiti fie sa le facem fata, fie sa ne bucuram de ele. Sau poate ca le facem fata pana descoperim cum sa ne bucuram de ele.

Am inteles ca desertul nu are nevoie de ploaie. El doar este. Simplu si firesc. La fel de firesc cum e si campia cu maci sau lanul de grau sau zapada de la poli. Sau iubirea. Ploaia si pamantul nu se intalnesc dintr-o nevoie a unuia sau a altuia. Se intalnesc pentru ca asa e firesc. Si simplu. Cerul invata sa coboare pe Pamant, asa cum noi invatam sa urcam spre stele atunci cand iubim fara sa obosim.

Si atunci cand Cerul coboara pe Pamant, Pamantul rodeste. Simplu si firesc. Si atunci cand noi urcam spre stele cream, la fel de simplu si la fel de firesc. Ca iubirea. Ca ploaia. Pentru ca suntem ambele. Ma gandeam intr-o zi ca ne-am grabit sa turnam asfalt intre noi si Mama Geea. Nu cumva sa simtim sub picioare iarba si noroiul reavan. Nu cumva sa primim energia din care cresc copacii si se hranesc plantele care ne vindeca trupul. Mai trist e ca, intre noi si Dumnezeu, ne-am asezat chiar pe noi insine. De-a curmezisul. Un alt fel de asfalt. Privim cerul cu ochii inchisi si ni se pare ca vedem stelele.

E vremea sa lasam pantofii pe asfalt si sa pasim pe iarba.

E vremea sa dam ego-ul deoparte, ca pe o perdea de fum, si sa privim cu adevarat in jur. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie lumina". Si a fost lumina.

Pe Ada Cocos o puteti urmari si in emisiunile de la radio Viva FM, unde este redactor-sef, si la postul de televiziune Intermedia Suceava.

Interviul cu Ada Cocos a fost realizat in urma Simpozionului National de Astrologie desfasurat la Iasi, pe 23 si 24 martie 2013


Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando scoala de astrologie fidelia pechora tulip vox iasi internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi