Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Copiii nostri

“Copilul meu poate invata, simti, iubi. E autist, nu handicapat!”

Jurnalul National a inceput o campanie de constientizare a autismului, o tulburare care afecteaza din ce in ce mai multi copii, micuti pentru care statul nu ofera prea mult sprijin. Povestea Danielei Petre si a fiului ei, Eduard, preluata cu acceptul www.jurnalul.ro, este tulburatoare. “Stiti ce imi doresc? Ca Edy al meu sa vina din nou pe lume astazi... Sa aiba autism, dar sa vina pe lume astazi, cand sunt atat de multe sanse ca micutii astia sa fie diagnosticati precoce, sa faca terapie repede, intensiv si sa se recupereze foarte mult!” Cand le auzi rostite pe nerasuflate, frazele acestea te tulbura. Dupa zile si saptamani in care am vazut atatea familii cu copii cu TSA, stau dinaintea acestei femei aparent fragile, dar care a dat dovada de o putere uriasa ca sa isi sustina copilul.

Eduard, fiul Danielei Petre, are 9 ani si a fost diagnosticat cu autism la varsta de 4 ani si jumatate. De atunci a inceput lupta ei. A ei si, multa vreme, doar a ei, pentru ca sotul, tatal copilului, a parasit-o cu mult timp in urma.

“Daca nu iti permiti terapia ABA, poti sa iti iei «La revedere» de la copil!”

“Observasem inca de cand era mic ca este ceva in neregula cu fiul meu. La doi ani era non-verbal si avea o stare de agitatie care i-a determinat pe medici sa ii puna diagnosticul de ADHD. Mi-au zis sa nu-l mai las la televizor. Crizele lui erau insa tot mai frecvente si, la 4 ani si jumatate, un medic a avut inspiratia sa vada adevaratul diagnostic: autism infantil, cu ADHD. Mi-a zis apoi: «Daca nu iti permiti terapia ABA, poti sa iti iei “La revedere!” de la el, nu va fi niciodata un copil normal!». Am facut un an de terapie ABA si, intr-o zi, a trebuit sa renunt. Nu mai aveam bani. Sotul meu a plecat inca dinainte de a afla diagnosticul de autism, cat stiam doar ca are ADHD. Am divortat si de atunci primesc trei milioane de lei vechi, pe luna, pensie alimentara pentru nevoile copilului, uneori numai doua milioane... Imi da cat si cand vrea el”.

Pe Daniela, lupta de una singura nu a inspaimantat-o. Pe micul Eduard, insa, absenta tatalui l-a marcat. “Nu a mai venit sa-l vada. I-am spus lui Edy ca tatal lui lucreaza in strainatate, de aceea nu mai e acasa, cu noi. Dar simte foarte puternic nevoia de a avea un tata. Se ataseaza de barbatii in varsta de aproximativ 40 de ani, ii strange in brate si vrea sa ii ia acasa... in locul tatalui care lipseste”.

Daniela recunoaste ca momentul in care a fost nevoita sa renunte la terapia ABA a fost unul dificil. “Financiar, era foarte greu. Am apelat la un centru de stat, undeva in apropiere de Piata Muncii, unde sunt tratati copii cu diferite dizabilitati. M-am gandit ca va fi bine. Timp de 6 luni a mers acolo, dar nu am observat nici un progres. Ba, dimpotriva, pierdeam si ceea ce castigasem mai devreme cu terapia ABA. Dupa o jumatate de an, am aflat si de ce: nu faceau terapie cu el, il sedau, pentru a nu-i deranja si pe ceilalti copii din centru. El, avand si ADHD, era dificil de stapanit. Parintii mei l-au gasit intr-o zi, cand s-au dus sa-l ia mai devreme de la centru, adormit, intr-un pat fara lenjerie, cu un lichid roz prelingandu-i-se din gura. Nu reuseau sa il trezeasca. Apoi, o asistenta, care il indragise pe baiat, ne-a spus adevarul”.

A hotarat sa se reintoarca la terapia ABA, dar trebuia sa gaseasca o cale ca sa poata plati aceasta terapie. “Asa am ajuns la Asociatia Help Malin. Cei de aici, de la asociatie, m-au ajutat foarte mult. Daniela Bololoi, mama lui Malin, stie exact ce trebuie facut. Copilul meu face acum 3 ore de terapie pe zi. Asta inseamna cam 2000-2500 de lei pe luna. Ea m-a ajutat sa strang formularele pentru redirectionarea a 2% din  impozitul pe venit. Mai sunt si cateva firme care m-au sponsorizat in baza acelui procent de 20% din impozitul pe profit”.

Singuratatea alergatorului de cursa lunga

Imi vorbeste despre asociatie si despre unul dintre programele acesteia, “Parinte pentru parinte”, care presupune redirectionarea a 10% din suma stransa in contul copilului sau de fiecare parinte pentru a sprijini acele familii care au dificultati financiare foarte mari.

Daniela Petre a beneficiat si ea de acest program, pentru ca, de mai bine de doi ani si jumatate, a fost nevoita sa renunte la slujba pe care o avea pentru a se ocupa exclusiv de fiul ei. “Se ocupau bunicii de el, dar nu mergea foarte bine. Nu aveau metoda, nu intelegeau ca trebuie sa te comporti intr-un anumit fel, ca daca el plange nu trebuie sa facem ca el, ca trebuie sa-i refuzam anumite cerinte, pentru ca el sa le respecte pe ale noastre”. A renuntat la serviciu si a reusit sa obtina postul de asistent personal al fiului ei, cu un venit de 630 lei pe luna, la care se adauga alocatia dubla pe care o primeste copilul – 84 lei – si pensia alimentara, singurul semn ca, undeva, exista si un tata.

Imi povesteste: “Nu-l mai vazuse de doi ani si jumatate si, in septembrie anul trecut, a venit sa il vada. A stat foarte putin, apoi a plecat si iar a refuzat sa-l mai vada. Locuieste in sectorul 4, la cativa kilometri de locul unde m-am retras ca sa am grija de Eduard. E aproape de Jilava, ar putea veni oricand. Dar nu vrea. Sau nu poate...” Nu poate sa infrunte realitatea. O realitate pe care ea, Daniela Petre, o traieste in fiecare zi, aducandu-si copilul la Bucuresti, la Scoala speciala Nr. 3 de la Timpuri Noi, unde, la 9 ani, Eduard a terminat, in sfarsit, clasa I. Ducandu-l apoi la sediul Asociatiei Help Malin, unde Eduard face cele trei ore de terapie, si intorcandu-se cu el seara acasa, privindu-l cum se joaca in curtea larga, in vreme ce ii pregateste cina.

“Tot efortul asta a meritat! Eduard a evoluat, chiar daca si acum avem probleme de comportament, verbalizam greu, nu legam o propozitie, nu raspundem la intrebari...” Foloseste forma de plural a verbelor, asumandu-si tot ceea ce este copilul ei. “Am stabilizat, totusi, comportamentul lui, mai ales in ceea ce priveste starea de agresivitate”. Imi arata, pe maini, urme vechi, vanatai ce stau sa se treaca. “Acum am doar cateva semne. Mai demult, eram plina, plina de vanatai pe maini. Trebuia sa-l opresc din accesele lui de violenta. Dar cum sa o fac altfel decat imbratisandu-l?”. Ii joaca ochii in lacrimi: “Mi-a reprosat cineva intr-o zi ca ma incapatanez sa stau cu el, sa traiesc pentru el. Mi-a zis: «Interneaza-l intr-un centru specializat si casatoreste-te, fa un copil normal, cat mai ai timp! Pierzi o viata, dar salvezi o viata!» Dar cum as putea sa imi internez copilul cu buna stiinta. Si care ar fi... salvarea mea? Copilul meu are sentimente, ma iubeste! Cum sa renunt la dragostea lui?”

De altfel, Daniela se fereste sa isi numeasca baiatul “handicapat”. “Copilul meu este autist si va muri autist. Dar cum sa spun despre el ca este handicapat? Copilul meu poate invata. Copilul meu simte. Copilul meu poate iubi pe cineva!”

Pentru donatii

Cine doreste sa ajute la plata terapiei ABA a lui Eduard, poate sa faca donatii in contul RO61 INGB 0000 9999 0200 5967, deschis la ING Bank, pe numele Petre Daniela Stefania.

CAPTIVI INTR-O ROMANIE AUTISTA este derulata sub antetul cotidianului „Jurnalul”.
Mai multe puteti citi aici :
http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/trup-minte-suflet/

Cu multumiri, dnei Simona Lazar !


Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando scoala de astrologie fidelia pechora tulip vox iasi internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi