Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Copiii nostri

Zambetul curat al Corneliei

Dincolo de usa de pe care un anunt vesel ne spune ce se petrece inauntru se aud rasete. Vocile se impletesc, iar daca apesi pe clanta intri intr-o alta lume, una a veseliei si iubirii neconditionate. De pe un covoras cochet ne intampina Cornelia, iar de pe scaunel ne zambeste Darius. Alaturi de ei se afla Elena Stefanescu, a carei misiune a trecut demult de cea a terapeutului si consilierului. Acum este prietenul copiilor cu nevoi speciale, care o privesc ca pe o a doua mama. Sau cine stie, ca pe un inger pazitor.

Cornelia Onica este o copila dragalasa, de doar cinci ani. Stie sa isi ceara drepturile, se supara daca spatiul personal ii este invadat si chiar se exprima in acest sens. Vine la Fundatia ”Star Of Hope Romania” de mai bine de trei ani si rezultatele se vad. Mama ei, Maria Onica, vorbeste rarerori despre efortul pe care il face pentru Cornelia. Vine la Iasi tocmai de la Sipote, iar pentru fericirea micutei sale nu precupeteste niciun efort.

O vizita la Iasi este similara unei calatorii catre o destinatie indepartata, aparent. Maria Onica se trezeste la ora 5 ca sa aiba timp sa o pregateasca pe fetita, sa ajunga la autobuzul ce le va duce la Iasi, apoi sa ajunga la Fundatia “Star Of Hope”, unde le asteapta Elena Stefanescu. Recunoaste ca nu este usor, dar nu se plange fiindca micuta Cornelia este o comoara nepretuita pentru familie. “Este cea de-a treia fiica a noastra. Cand a venit pe lume am primit ajutor la dispensarul din Sipote, unde am nascut-o, apoi am ajuns amandoua cu ambulanta la Iasi. La maternitate, medicii mi-au spus ca fetita avea sindrom Down. Nu stiam ce inseamna asta, am inteles doar ca va fi diferita. I-am telefonat sotului si i-am spus”, a rememorat Maria Onica primele zile ale noii vieti pe care o incepea alaturi de micuta Cornelia.

Sotul i-a dat singurul raspuns crestinesc – “O vom iubi si o vom creste la fel ca si pe celelalte doua fiice alte noastre. Este copilul nostru, vom avea grija de el”, a spus tatal care inca nu-si tinuse prunca la piept. Cu increderea oferita de familie si cu nadejdea in Dumnezeu, Maria Onica a revenit acasa cu bebelusul. Cornelia crestea frumos, doar ca altfel fata de cele doua fiice, de la care au numai bucurii. Una este studenta la FEEA, in primul an, iar cealaltala Liceul Economic. Viata Corneliei avea alte coordonate – vorbea greu, avea altfel de miscari, insa era mereu bucuroasa sa se joace si sa aiba prieteni. Asta isi doreste si acum, doar ca este mai greu. Fetita merge la gradinita, dar nu prea participa la activitati. “Ii place mult, dar copiii nu sunt mereu prietenosi si nu din vina lor, ci a parintilor care nu isi doresc sa fie in preajma unui copil cu nevoi speciale. Mergem la gradinita, ne uitam la ceilalti copii, ne bucuram sa fim cu ei, dar ar fi nevoie de mai mult”, a murmurat Maria Onica, in timp ce ochii i se indreptau spre camera unde fetita ei lucra cu Elena Stefanescu.

“A facut multe progrese de cand venim aici, la Fundatia «Star Of Hope». Acasa nu ne-ar fi ajutat nimeni. Cand s-a nascut mi-au spus doar ca e diferita si ca vor fi probleme, dar ajutor nu am primit. Am aflat de fundatie de la Directia pentru Protectia Copilului. Ei m-au indrumat catre fundatie. De atunci sunt aproape trei ani si Cornelia a facut progrese”, a spus Maria Oniga. Statul nu prea ofera ajutor copiilor cu sindrom Down si familiilor lor. Exista acel sprijin de asistent personal, se elibereaza si un certificat de handicap, dar nu spune mare lucru despre terapiile care i-ar ajuta pe copii. Ar fi nevoie de o mai mare deschidere si de o comunicare ampla. Parintii copiilor cu sindrom Down au nevoie de acces la informatii, au nevoie ei insisi de sprijin fiindca nu este usor. Ca si parinte, timpul nu iti mai apartine, ci il dedici in totalitate copilului. Micutul are nevoie de atentie, de sprijin, de ajutor in comunicare.

Drept rasplata, iti ofera iubire neconditionata, stiut fiind faptul ca toti copiii cu sindrom Down sunt foarte afectuosi. Si daca tinem cont de acest lucru, deja jumatate din drum este parcurs –copiii cu sindrom Down ne dau mereu energia necesara pentru a merge mai departe fiindca nu exista motivatie mai mare decat iubirea. E nevoie sa fim atenti la nevoile lor si sa le indeplinim dorintele fiindca ei vor sti mereu sa ne rasplateasca. Micuta Cornelia Onica isi doreste o tableta si poate Mos Craciun i-o va oferi. Asa ar putea comunica mult mai des cu surorile ei, cu care oricum vorbeste zilnic. “O suna mereu pe telefonul meu, le este dor de ea.

Ele sunt la Iasi, noi la Sipote, dar parca nu exista nicio distanta intre noi”, a mai spus Maria Oniga. De ce ar mai fi nevoie? De sprijin financiar pentru ca micuta sa poata continua terapiile la Iasi, fiindca posibilitatile financiare ale familiei sunt limitate, iar cu ajutorul oamenilor buni se va reusi si acest lucru. Cornelia Onica este unul dintre prietenii pe care mi-am facut la Fundatia “Star Of Hope”. Inainte de a iesi pe lumea ce separa dragostea de indiferenta mi-a trimis un pupic si mi-a zambit cochet, asa cum doar oamenii cu suflet frumos o pot face!

Pentru ei, Fundatia “Star Of Hope” va organiza, pe 15 decembrie, o gala speciala, unde vor fi invitati Laura Bretan si formatia Proconsul. Copiii va asteapta pe 15 decembrie, de la ora 18, la Teatrul Luceafarul!


Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando scoala de astrologie fidelia pechora tulip vox iasi internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi