Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Copiii nostri

”Am invatat de la fetele mele ca iubirea poate fi neconditionata si infinita” - interviu cu jurnalistul Irina Pacurariu, unul dintre speakerii Conferintei ”Ai copil. Invata sa fii parinte”

Pe 5 mai, la Iasi se deschide ce-a de-a VII-a editie a Conferintelor „Ai copil. invata sa fii parinte”, organizate de scoala Varlaam Mitropolitul, aflata sub patronatul Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Evenimentul va avea loc in Aula Magna a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” si va avea doi invitati speciali – Irina Pacurariu, jurnalist TV, si Urania Cremene, expert in Parenting. Alaturi de Irina Pacurariu vom incerca sa aflam daca parintii sunt responsabili de stresul copiilor, iar Urania Cremene va vorbi despre despre performanta scolara sau personala. inainte de conferinta, am discutat cu Irina Pacurariu despre misiunea de a fi parinte, despre provocarile si frumusetile ei. Ne-am intors in copilarie si ne-am proiectat apoi visele spre Cer.

- Uneori parintii isi impovareaza copiii cu grijile lor. Esti de acord cu acest lucru? De ce se intampla astfel?

- Poate pentru ca, si asta este clasic deja, se spune ca meseria cea mai grea din lume este aceea de parinte. O slujba „full time” pentru care nu te pregatesc nici studiile medii, nici licentele superioare si pentru care este nevoie de calm, rabdare si iubire infinita. La ce renunti pentru asta? La libertate, zboruri personale, duminici de lectura si cafele nesfarsite cu prietenele. Cu slujba despre care vorbim, cele mai multe dintre mame uita ca si-au propus candva sa aiba o pereche noua de pantofi in fiecare luna. Pare frivol sa gandim misiunea de parinte in acesti termeni, dar abordarea ramane profund umana. Asa devine de inteles de ce transferam copiilor toate visele neimplinite si ii vedem ducand pana la capat urcusurile noastre neterminate. Pana la urma, poate ca si stresul acesta are ceva bun, ii pregateste pentru lungul drum de la copilarie, la om mare.

- Oare ce simt copiii la toate „bataile de cap” din partea parintilor?

- Probabil la fel cum ne strangea si pe noi in spate fiecare ridicare de spranceana, voce ridicata sau pedeapsa nemeritata. in aceeasi masura in care „Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?” ramane cea mai detestata intrebare a copilariei. intre ceea ce vor parintii si ce poate si simte copilul este, de multe ori, o prapastie imensa. Singura solutie este sa gasim puntea cu care sa o traversam

- Ca si copil, ai simtit presiune (stres, dar pe vremea aia poate nu era folosit acest termen) din partea parintilor? Te-a afectat, te-a ajutat?

- „A fi sau a nu fi” copil de „single mother”, la mine asa s-a pus problema. Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la copilarie, imi amintesc mai usor de tartinele cu pastrama pe care le aruncam fix in cosul de gunoi al salii de clasa decat de cozile la care statea mama ca sa am eu ce manca la scoala. Cred ca la fel se va intampla si cu fetele mele. Vor uita sigur, risc asumat, cat alergam sa le ducem de la lectiile de calarie la cele de inot si de acolo fuga la tenis ori cat ne grabim sa ajunga in parc la intalnirea cu a lor best friend, chiar daca asta inseamna ca nu mai ajungem la banca sa platim rata la timp sau ca am uitat de programarea de la dentist. Este in firea lucrurilor sa cerem si iar sa cerem parintilor si sa ni se para ca ni se cuvine. De oricare parte a baricadei te situezi, singura salvare este sa nu pierzi din vedere ca totul in viata are o limita. Limita despre care spun nu-i neaparat cerul, ca la americani, unde „sky is the limit”, ci singura care conteaza, aceea pe care, cel putin mie, mama mi-a desenat-o.

- Cum arata acea limita?

- „Nu te intinde mai mult decat ai plapuma”, imi spunea mereu mama si asta nu insemna neaparat sa nu cheltui mai mult decat ai, insemna sa-ti stii locul, sa nu astepti mai mult decat oferi, sa stii ca lumea nu incepe si nu se termina cu tine. Mama, Taur sfios si mandru, nu mi-a impus niciodata nimic. Singurul lucru pe care mi l-a transmis a fost instinctul ei de femeie obosita care-si numara banii de la avans la chenzina ca sa rezistam inca o luna fara ajutorul nimanui. Instinctul unei mame care-si tine puiul departe de lumea dezlantuita pe care i-o mai arata, insa, din cand in cand, la geam. Ca sa stie puiul ce-l asteapta!

- Ai doua copile superbe, Ana Carina si Petra. Te regasesti uneori in „factor stresor” asupra lor?

- Am invatat ca niciun copil nu vrea un parinte morocanos toata ziua si ca majoritatea prefera si accepta episoade scurte de absenta la schimb cu clipe intense, cu vorbe care raman si rasete care trec, cu iesiri si escapade de neuitat. Meseria ma tine de multe ori departe de ele, dar sunt mereu in contact cu lumea lor, stiu tot timpul unde sunt si ce fac. Chiar daca sunt momente cand nu suntem in acelasi oras, atunci cand raspund profesiei de jurnalist, viata noastra se conjuga la acelasi plural. Ma voi opri la un moment dat, am si facut-o pentru doi ani dupa ce am avut a doua fetita, dar inca am o bucurie nebuna sa fac aceasta profesie.

De fapt, pentru mine personal, nu exista o teoretizare a relatiilor noastre. Nu ma pot obiectiva destul in ceea ce priveste comportamentul meu. stiu doar ca incerc mereu sa raspund la cateva intrebari esentiale pentru viata mea de mama. Ce le invat in speranta ca, astfel, vor fi fericite sau ce ma feresc sa fac in preajma lor? Le spun sau le sugerez, cu toata fiinta mea si in fiecare clipa, ca sunt unice. Sper sa inteleaga marele dar pe care il avem de a fi altfel decat toti ceilalti, sa il cultive si sa il educe pentru ca doar asa vor sti ceea ce pot face cel mai bine pentru ele si cei din jur.

- Cum ii simti pe copiii din jurul tau, nu neaparat copilele tale? Linistiti, bucurosi, fericiti, stresati, maniosi? Ce ar trebui sa faca adultii, „oamenii mari” ca micutii din jurul lor sa creasca intr-un ambient emotional echilibrat?

- Nu semana un copil cu altul, un parinte cu altul, o societate cu alta. „Fii echilibrat, fii atent, fii destept”, le spun americanii copiilor cand ii trimit in viata. La noi, paradigma sociala ofera un model stramb si imperfect. Cum ii poti motiva intr-o lume cu modele de plastilina? Poate doar intelepciunea de a pricepe ca ei sunt mai destepti si mai intuitivi decat oricare dintre noi. Pentru ca sunt proaspeti, cu termene de garantie mai bune. E important sa le dam incredere si sigur vor sti cum s-o foloseasca.

- Cum arata o lume perfecta pentru copii si parinti? Cum vezi viitorul copilelor tale?

- Ce am invatat eu de la fetele mele este ca iubirea poate fi neconditionata si infinita. Ele de la mine? Poate voi reusi sa le fac sa inteleaga ce inseamna sa fii un om liber. Aaaa, si le-am invatat ca niciodata nu trebuie sa astepti ajutor, sigur vine prea tarziu sau te lasa cu datorii... asta pe langa spalatul pe dinti, in fiecare seara.


Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando pechora tulip internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi