Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Copiii nostri

Octav vrea sa fie prietenul tau!

25 de ani, atat a trecut de cand Tatiana Munteanu si-a strans la piept primul nascut, pe Lucian Octavian. Si tot atatia ani s-au scurs de cand nu a Óncetat sa spere ca pentru feciorul ei vor veni si zile mai bune, Ón care va fi acceptat de comunitate, stimat pentru ceea ce este si apreciat ca prieten bun.

Tatiana a fost şi printre primele mamici sosite la Fundatia „Star Of Hope”, unde o regasim acum şi ca terapeut. „Am facut parte din prima asociatie de parinti ai copiilor cu sindrom Down, «Renaşterea Sperantei». Apoi s-a înfiintat şi Centrul de Zi «Cicoarea», unde am lucrat cu mai multi copii cu nevoi speciale”, a rememorat Tatiana o parte din povestea ei.
Si-a dorit mereu sa lucreze cu cei mici si visa la o cariera de educator. Din pacate, nu a fost posibil. „Aveam buletin de oraş şi nu am fost acceptata la Liceul Pedagogic. Pe atunci regulile erau altele, aveau prioritate tinerii din mediul rural. Nu au fost locuri pentru mine. Insa, avandu-l pe Octav, mi-am îndeplinit şi visul de a lucra alaturi de copii. Ce-i drept, copii cu nevoi speciale, dar eu ii iubesc pe toti. Pentru mine nu exista decat copii pe care sa-i iubeşti”, a continuat Tatiana.
Privind in urma, ea nu mai vede in povestea ei o drama, chiar daca atunci cand a aflat diagnosticul baiatului a simtit cum lumea i se naruieste. „Nu stiam ce este sindromul Down, iar medicii nu mi-au dat nicio speranta. Mi-au spus ca vor fi probleme toata viata, iar eu am refuzat sa cred acest lucru. Mi-am spus «Doamne, daca mi l-ai daruit pe Octav, ajuta-ma sa-l ajut. Cum pot face tot ceea ce este mai bine pentru el, cum pot afla de ce are nevoie? Am inceput sa întreb, sa ma documentez, dar nu prea am gasit materiale. Medicii mi-au dat un tratat gros, din care sa citesc, dar nu erau decat generalitati. Apoi am inceput sa-i urmaresc pe ceilalti copii de varsta lui ii priveam, le urmaream comportamentul, reactiile şi lucram cu Octav pana reuşea si el sa faca aceleaşi lucruri. Se vedeau semne ale evolutiei si ma bucuram. Mi-a spus «Mama» pe cand avea doar 8 luni. Am lucrat cu el foarte mult timp. Pe cand avea doar cinci ani stia sa scrie literele şi cifrele, doar ca, la fel ca şi acum, sunt probleme cu vorbirea”, am mai aflat de la Tatiana. Ea a luptat foarte mult pentru fiul ei şi nimic nu a durut-o mai mult decat lipsa de reactie a autoritatilor. Micutul ei nu a mers la gradinita pentru ca nu erau structuri speciale, iar la cea de stat nici nu s-a pus problema sa fie primit. „Imi spuneau ca nu are nicio sansa si atunci ce sens mai are? Medicii mi-au spus ca va fi ca o mobila in casa si gata! Eu nu m-am descurajat si am lucrat cu el – i-am verificat auzul, vazut, i-am facut masaje pentru tonifierea muschilor. La copii este foarte importanta interventia timpurie, e necesar sa intervii în perioada de dezvoltare a creierului. Ei se nasc cu toate instinctele, dar trebuie lucrate fiindca altfel nu mai recuperezi sau foarte greu. Am facut multe lucruri instintual si mi-am spus ca va fi bine. Eu nu mai vazusem alti copii cu sindrom Down şi nu aveam termen de comparatie, dar dupa ce am cunoscut şi alti micuti, mi-am dat seama ca Octav a avut rezultate tocmai datorita faptului ca am lucrat cu el au fost toate aceste rezultate, am mai aflat de la terapeutul inimos.
Tanarul a absolvit ciclul gimnazial la Scoala „Constantin Paunescu”, iar cu Fundatia Star Of Hope colaboreaza de 16 ani. Este bine primit, apreciat, respectat, se simte ca acasa. Ii place sa scrie, sa joace pe calculator si pe tableta, are o dexteritate deosebita si o intitutie foarte buna. Ar putea lucra, ar putea fi independent, daca am trai într-o societate normala, unde oamenii sunt tratati egal. Din pacate, lucrurile nu stau chiar asa, iar tanarul sufera atunci cand este respins de unii dintre cei din jur, pentru care cuvantul omenie nu prea exista. In schimb, se bucura sa participe la toate activitatile fundatiei. „Ma ajuta si la centru, cand lucrez cu copiii, este foarte responsabil cu tot ceea ce face. Se simte foarte bine atunci cand i se cere ajutorul, ei au nevoie sa fie valorizati. De fapt, cea mai mare nevoie a lui este sa fie valorizat”, a continuat Tatiana.
Lucrul cu un copil cu sindromul Down nu este usor. Ei au nevoie de kinetoterapie, de logopedie, de psihoterapie uneori, care costa bani si multi parinti nu îsi permit. De aceea, pentru ei, Fundatia “Star Of Hope” va organiza, pe 15 decembrie, o gala speciala, unde vor fi invitati Laura Bretan si formatia Proconsul. Copiii si tinerii va asteapta pe 15 decembrie, la Teatrul Luceafarul! Ii veti cunoaste si va veti bucura de toata afectiunea lor pentru ca daca exista un lucru pe care îl fac perfect este sa daruiasca neconstionat iubire, asa cum face Octavian cu sora si familia lui, dar si cu toti cei care îi sunt alaturi.


Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando pechora tulip internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi