Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Design in RO

"Daca e sa fim foarte corecti (mai catolici decât Papa), ar trebui sa spunem ca numai rochita bunicii e vintage" * la un taifas cu Raluca Alexandru o bacauanca indragostita de moda, de vintage si de .. palarii

Vintage în moda înseamna un articol de vestimentatie facut între anii 1920 si 1980. Tot ce e dinainte de 1920 intra la categoria antic. Prin anii '90 a început acest curent în Occident (la noi dupa 2000), transformându-se într-o febra. Aprecierea hainelor vechi a venit ca o reactie la consumism, globalizare etc. Hainutele vintage sunt apreciate pentru ca sunt piese unice (sau rare), de calitate buna, din materiale naturale, trainice, cu detalii fine, sunt elegante si feminine. La asta se adauga pasiunea unora pt istorie, dar si aspectul financiar (e o investitie). Ca si la mobilierul stil, cu cât înainteaza în ani, cu atât o piesa e mai valoroasa.

-- Noua, romanilor, ne plac definitiile, clasificarile. Asadar, ce inseamna vintage, Raluca? De unde vine? Putem vorbi de un curent?

-- Vintage e un termen legat de vin. În engleza înseamna "recolta de struguri" – un vin vintage e numit un vin produs din struguri culesi în acelasi an. Majoritatea vinurilor sunt facute din amestecuri. Asta pentru ca nu fiecare an este la fel de bun pentru productia de struguri. Într-un an uscat si cald, strugurii vor avea un continut mare de zahar si vinul iese mai bun. Numai într-un an bun poti produce un vin vintage. Dar un vin vintage nu înseamna un vin vechi neaparat, desi multi folosesc acest termen pentru a denumi tocmai un vin vechi si bun.

Nu m-am prins când si cum aceasta denumire a patruns în moda. Cert e ca o haina vintage înseamna o haina veche si buna (adica termenul gresit înteles din viticultura). Vintage în moda înseamna un articol de vestimentatie facut între anii 1920 si 1980. Tot ce e dinainte de 1920 intra la categoria antic.

Prin anii '90 a început acest curent în Occident (la noi dupa 2000), transformându-se într-o febra. Aprecierea hainelor vechi a venit ca o reactie la consumism, globalizare etc. Hainutele vintage sunt apreciate pentru ca sunt piese unice (sau rare), de calitate buna, din materiale naturale, trainice, cu detalii fine, sunt elegante si feminine. La asta se adauga pasiunea unora pentru istorie, dar si aspectul financiar (e o investitie). Ca si la mobilierul stil, cu cât înainteaza în ani, cu atât o piesa e mai valoroasa.

-- Vintage inseamna sa purtam rochia veche a bunicii sau una noua, croita dupa tiparele vechi?

-- Daca e sa fim foarte corecti (mai catolici decât Papa), ar trebui sa zicem ca numai rochita bunicii e vintage (adica e autentica). Un produs nou inspirat sau copie dupa unul vechi se numeste repro. Termenul nu exsista în DEX dar e folosit de vintage-istelor pasionate. Tot în aceste cercuri, acest termen nu trebuie sa se confunde cu retro (care înseamna haine vintage din perioada 1960-1980). Dar, în vocabularul majoritatii, termenii au întelesuri mai largi: retro înseamna "în stilul anilor 60-80" iar "look vintage" înseamna tinuta macar inspirata din epocile trecute, adica romantica, nostalgica etc. Eu nu sunt asa de drastica. Si mie îmi plac modelele de rochii vechi si încerc sa-mi fac. Rezultatul "vizual" e cam acelasi. Dar difera valoarea rochitei.

-- Daca-i vechi si purtat, vintage este second hand?

-- Sigur ca da. 99 la suta din hainele vintage sunt second hand-uri implicit (adica la mâna a doua, aadica deja purtate). Printr-un mare noroc poti sa dai peste o piesa vintage "noua". În stocul vreunui magazin vechi, cel mai probabil. Eu am gasit în târgul de vechituri o palariuta din anii '50 facuta la Timisoara, cu eticheta de inventar pe ea. Deci niciodata nu fusese vânduta si nu parasise magazia fabricii. Nu era vreo piesa exceptionala, dar era interesanta povestea. Tot asa am gasit la Varna un ceas barbatesc art deco (anii '30), care nu fusese niciodata vândut sau purtat. Astea sunt întâmplari, accidente. Deobicei hainele vintage vin din garderobele personale ale unor bunicute si sigur ca au fost purtate! Probabil au fost si foarte iubite si admirate (împreuna cu stapâna, desigur). Exista oameni care au o problema cu articolele second-hand, nu le suporta. Desigur ca nu prea devin colectionari de vintage. Mie, dimpotriva, îmi plac vechiturile. Faptul ca un obiect e asa batrân si a vazut atâtea, are o multime de povesti – asta ma impresioneaza. Iubesc lucrurile vechi, iar palariile în mod special.

-- In afara de haine, ce mai poate fi vintage? Putem vorbi de mobila vintage? De telefon? Vintage este un curent de epoca?

-- Vintage este echivalentul în moda al antique-ului la mobilier. Deci mobilierul nu e vintage – e antique (stil, de epoca, cum vrei sa-i zici). Îndeletnicirea cu apreciatul si colectionatul mobilierului e muuult mai veche decât cea cu hainele. E si mai banoasa. Dragostea pt hainele vechi e un fel de moft al modernitatii (deci paradoxal, hainele vechi sunt un moft modern!). În schimb, numim vintage diverse articole de casa, si aici categoria vintage se întretaie cu aceea a cea a antichitatilor. Exemplu: telefoane, seturile Vanity (perie+oglinda), umbrelutele de soare etc.

-- Palarii vintage. De unde aceasta pasiune? Cind ai inceput sa le aduni? Din ce materiale sunt facute? Le-ai reconditionat? Cum le pastrezi?

-- Nu stiu de unde. Eram fascinata de palarii, dar si de vremurile vechi, de când eram mica. Palarii am cumparat când si cum am putut, dar înainte nu gaseam decît palarii noi, banale, de plaja. Asta e tot ce se gasea în România, accesibil pentru o pustoaica. Deci palariile vechi erau o pasiune nematerializata. Cumparam ce se gasea (fara sa fiu forate multumita). Când mi-am cumparat prima palarie veche (în studentie, de la second-hand, mare minune!) aveam vreo 10 din astea noi. Atunci m-am prins eu ce m-ar multumi si la ce aspir. Sa colectionez palarii vechi am început de vreo 2 ani, iar acum am peste 100 de palarii – am fost harnica! Pur si simplu am aflat de unde sa le cumpar, plus ca începusem sa-mi câstig singura banutii.

Eu cred ca pentru moda palariile sunt precum corpurile de iluminat pentru designul interior. Sunt accesorii, dar sunt definitorii pt stil. Poti neglija o mobila, o rochie, dar la palarii/lampi nu ai voie sa faci rabat! Oglindesc cel mai bine stilul pe care vrei sa-l dai unui interior/unei tinute. Te poti juca cu formele, pot fi atât de variate. Sunt design pur.

Am palarii facute din fetru, din matase, din pai natural sau sintetic, din catifea, blana, pene etc. Da, atât cât pot, le repar singura, le mai curat, cos, le adaug decorurile lipsa, etc. Imi place mult sa cumpar palarii vechi neterminate (exista si asa ceva) sau într-o stare mai proasta, cumpar separat voaleta, flori si pene vechi, si le decorez cum vreau. Ma joc. Cu o piesa importanta nu pot face asta, pentru ca îi afectez valoarea.

Pastrez palariile în cutii (din carton, sau speciale de palarii) învelite bine fiecare în fârtie alba, umplute cu hârtie, ca sa nu se deformeze. Au dulapul lor (de 2,4 m înaltime si tot nu-mi încap toate acolo). Ma straduiesc sa le ofer conditii cât mai bune, desi locuiesc într-o garsoniera. De abia astept sa am posibilitatea sa-mi fac o camera doar pentru palarii!

-- Exista public pentru vintage? Se cumpara palariile?

-- Da, exista public – micut si ales. Cât despre palarii, în România aproape ca nu exista palarii de vânzare. Am cumparatoare care vor în mod special o palarie veche, iar altele vor pur si simplu o palarie draguta pt un eveniment (nunta, botez, etc) si se pare ca doar eu vând palarii la modul specializat. Dar sa stii ca vând putine palarii – recordul meu e de vreo 13 palarii vândute la evenimentul meu "Probeaza si Pozeaza" în conditiile în care au fost peste 450 de vizitatori. La un târg vintage obisnuit vând 1-4 palarii, cu un profit neglijabil. Deci nu poate fi vorba de o afacere, cel putin nu la modul la care o fac eu. Sunt multe femei interesate, dar nu au curajul sau nu li se pare practic sa poarte palarii. De aceea as dori sa ma axez pe expozitii si eveniment, iar vânzarea sa fie o actiune auxiliara. Oricum, de marea majoritate a palariilor mele nici nu pot sa ma despart. Deci mai bine le arat doar.

-- Hai sa vorbim despre voaleta. Alaturi de brosa si manusi mi se pare accesoriul care potenteaza feminitatea. Tu ai pariat, de altfel, pe feminitate. Ce spui despre voaleta?

-- Voaleta este un accesoriu atât de fermecator si de romantic. Ea a aparut la palarie la începutul anilor '20. Se zice ca Caroline Reboux ("mamica" palariilor, creatoarea lor) a avut aceasta idee, alaturi de marea inventie a palariei cloche. Totusi treaba nu e sigura, s-ar putea sa fi fost Lanvin cea care a inventat atât voaleta, cât si cloche-ul.

În perceptia noastra (ca pe cea din epocile originale nu o cunosc) voaleta reprezinta asa, un fel de vârf în eleganta feminina, emblema unei palarii si a unui look vintage. Voaleta "da pe spate" orice femeie, va asigur! Palariile mele au fost probate de sute de femei si toate aveau o expresie extraordinara, indescriptibila când se vedeau în oglinda. A propos de Caroline Reboux si începuturile palariei. Multi au senzatia ca palaria e veche "de când lumea". Nu, palaria de dama s-a inventat la sfârsitul secolului al XIX lea, adica dupa 1870. Pâna atunci femeile purtau bonete, si doar pt vara, femeile din nobilimea înalta (baronese, amante de regi, etc), putau palarii de pai – dar foarte rar.

-- Cum asortam o palarie vintage? La ce o asortam?

-- Cel mai mult îmi place sa asortez o palarie vintage la o tinuta contemporana. Spre exemplu palariutele mici cu floricele sau voaleta le port cu blugi si tenisi. Arata super – o tinuta funcky adica, nu dai gres niciodata cu ea, la orice ocazie. Desigur ca am purtat si palarii mari romantice, la rochii. Ideea e ca nu vreau sa exagerez cu tinuta de epoca, ca sa nu fiu o aratare anacronica, desueta.

Am iesit în oras sau în club cu palariile mele, cu voaleta peste ochi. Spre propria mea surpriza, am fost apreciata, am primit o multime de complimente. Barbatii sunt mai conservatori ("îu, ti-ai luat palaria bunicii!?"). Mai degraba cei cu o educatie artistica sau intelectuala au apreciat palariile mele. Femeile în schimb, au avut o reactie pozitiva în unanimitate. Nu toate ar fi putut purta asa ceva, dar macar admirau! Mai demult era un act de curaj sa-ti dai jos palaria, acum a devenit un act de curaj sa iesi pe strada cu o palarie!

-- Raluca, nu crezi ca oamenii au nevoie de mai multe manifestari prin care sa explicam toate aceste tendinte in design? Mi-ar placea sa organizam un tirg vintage la Iasi. Ce spui?

-- Da, mi-ar placea si mie sa-mi plimb palariutele la Iasi, sa le vada si femeile de acolo. În prezent lucrez la un proiect: vreau sa fac o expozitie-muzeu, cu palarii vechi, dar si reviste de moda vechi (din 1800 începând), fotografii cu actrite celebre purtând palarii, etc. Va fi foarte frumoasa, unica. Dupa ce o definitivez, voi încerca sa o plimb prin tara. Am adunat lucruri atât de frumoase, încât ar fi pacat sa nu fie vazute.

-- Aici intri tu in rol. Te rugam sa te prezinti, sa vorbesti despre tine, despre pasiunile tale, despre familia tale, despre visele tale si despre tot ceea ce ar vrea sufletul tau sa spuna si poate uneori nu poate rosti.

-- Pai, am studiat artele decorativerie - arte textile. Am facut si moda, dar am preferat sa ma specializez pe partea de design interior. Licenta o am în tapiserie, o chestie foarte rara, despre care majoritatea oamenilor nici nu stiu cu ce se manânca. Tapiserie, nu tapiterie! A nu se confunda. Tapiseria e o tesatura de arta, care a avut perioada de glorie prin gotic si renastere (nu glumesc!). Pe întelesul tuturor, eu teseam tablouri. Ca tehnica, tes exact ca bunicile noastre de la tara. De altfel vecinele bunicii mele m-au si întrebat: "De ce te-ai dus maica tocmai la Bucuresti sa înveti sa tesi, te învatam noi aicea!"

Acum activez ca designer de interior. Proiectez, consiliez amenajarea unui spatiu, dar si execut diverse chestii: pictez mobilier, pereti, cos (singurica) diverse textile de interior, mai ales pt camerele de copii (asternuturi, draperii, etc), fac mozaic, etc etc. E o munca foarte faina, o iubesc, dar criza a îngreunat-o mult. Si mi-e tot mai greu sa suport gargaunii anumitor clienti, mai ales ca banii vin greu si înjumatatiti. Îmi plac lucrurile frumoase. Nu numai ca îmi plac lucrurile frumoase (si bine facute), dar chiar nu pot trai fara ele. Nu as putea locui într-o casa urâta, nu intru sa ma rog într-o biserica urâta, nu ma cazez într-o pensiune sau hotel care nu sunt decorate cu un minim de bun simt (da da, frumosul tine mult si de bun simt, si nu are legatura cu banii si luxul), etc etc. E o deformare profesionala foarte puternica :).

Faptul ca am "ochiul format" cum se zice, m-a ajutat enorm în colectionarea palariilor. Abia dupa ce am cumparat vreo 50 de palarii am început sa învat câte ceva de periodizari, etc. Eram o necunoscatoare totala! Dupa ce am învatat stilurile si epocile, dupa ce am început sa consult cataloage de specialitate, am aflat ca aveam unele piese foarte valoroase. Habar nu avusem când le-am cumparat. Faptul ca stiu sa recunosc designul adevarat si materialele calitative a fost si este ghidul meu cel mai bun.

Ce sa-ti mai zic de mine – sunt din Bacau, deci moldoveanca ca si voi. Nu o ascund dar nici nu o fac un titlu de glorie. Ma enerveaza disputele si prejudecatile pe tema locului de origine (prosti si hoti am întâlnit peste tot, în egala masura – una alarmanta). Locuiesc de 7 ani (fericiti) într-o mansarda minuscula într-ul bloc din perioada interbelica din centrul capitalei, împreuna cu iubitul meu (mai nou si sot). Îmi place Bucurestiul – partile lui frumoase desigur. În ciuda spatiului mic am adunat si alti tovarasi de viata: un caras auriu mare si gras (Anki Fukuoku, pe scurt Anki), o pisica super haioasa si speciala (Ouda, de obicei "Da-te jos de acolo, nu sparge aia!"), si o multime de jucarii, care dorm toate în pat cu noi (alt loc nici nu au de altfel). Nu stiu unde va încapea si un copil, dar vom gasi noi o solutie ("lucram" si la acest aspect).

Nu fumez, dar mi-ar fi greu oricum sa-mi cumpar tigari pentru ca, desi am 28 de ani, sunt des întrebata daca sunt majora, sau unde sunt studenta, etc. Peste câtiva ani asta o sa devina un avantaaj. Am o multime de nostalgii din copilarie. De aceea ma enerveaza groaznic când merg acasa sau la tara (la Suceava) si gasesc tot felul de modernizari, normale de altfel. Iubesc si colectionez (sau as colectiona) o multime de lucruri. Eu si sotul meu râdem unul de altul si zicem ca suntem hârciogi. Total nepotrivit când stai într-o garsoniera mica! Sa nu faceti ca noi.

În categoria "nostaligia altor vremuri" intra si tango-ul argentinian (dansez un pic), jazz-ul si blues-ul, Edith Piaff, divele clasice, de care eram fascinata copil fiind. Sunt foarte pasionata de filme, vad multe filme, îmi place la nebunie sa merg la cinema. Mult îmi place si opera (stiu ca o sa râdeti de mine!). Nu pricep chiar tot, cultura mea în acest domeniu e mititica, dar îmi place muuult. Ascult numai muzica clasica când sunt singura în masina. De altfel în traficul bucurestean, un solo de flaut din sec al XVIII lea e de-a dreptul recomandat.

Îmi place baletul si dansul în general. As vrea sa am mai mult timp sa practic. Îmi place mâncarea si dulciurile în mod special si îngrijorator. PS: sunt o romantica incurabila, si mai sunt si plângaciaosa (la emotii). Na, ca v-am zis-o si pe asta.


Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando scoala de astrologie fidelia pechora tulip vox iasi internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi