Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Diaspora

"Exercitii de inviere", intru nemurirea sufletului

Citind titlul volumului de versuri „Exercitii de inviere”, scris de Theodor Damian, te intrebi daca nu cumva ai de-a face cu o carte de teologie sau cu o culegere de predici pe tematica nemuririi sufletului. Dar de indata ce deschizi aceasta carte, iti dai seama ca vocatia teologica si poetica a lui Theodor Damian s-au imbinat intr-un mod armonios, pentru a da nastere unei poezii cu totul speciale in literatura romana.

Theodor Damian este autorul volumelor: „Introducere in istoria crestinismului. Primul mileniu” (2008), „Filosofie si literatura: O hermeneutica a provocarii metafizice” (2008), „Pasiunea textului” (2003), „Semnul Isar” (2006), „Nemitarnice” (2005). „Exercitii de inviere” au fost publicate la Editura Universalia, in 2009.

Descoperind mistere
Codificarea sub forma de poezie a unei cugetari filosofice si de multe ori religioase poate sa surprinda pe un cititor neinitiat in acest mestesug, dar chiar si in acest caz, efectul va fi benefic, fiindca pana la urma, o poezie este mai expresiva decat o mie de cuvinte spuse altfel. De aceea, prin volumul „Exercitii de inviere”, autorul ni se ofera drept calauza in descoperirea si acoperirea misterelor pe care le intalnim de-a lungul cararii vietii, a temelor fundamentale ce stau la granita dintre lumina si intuneric, viata si moarte.

„Foamea de unu”
„Foamea de unu a intrat in lume/ din nou,/ ceea ce n-am vazut/ aceea am cunoscut/ lumea murea si invia/ intr-o coaja de ou.” Aceasta foame de unu, de refacere a unitatii primordiale se constituie ca miscarea fundamentala a intregului univers si chiar a intregii lumi, trecand prin diferite faze de evolutie, prin diferite cicluri de „moarte si inviere” pentru ca in final, mirajul cojii de ou sa se arate. 

„Scrisorile pelerinului”
Traind intr-o lume fracturata de o geografie nemiloasa, ce desparte teritorii intinse de uscat cu oceane adanci, dar si cu o diversitate uneori, aberanta, de traditii, culturi si istorii, cel care calatoreste constata ca niciodata nu ajunge la acel repaus care sa-i ofere odihna deplina. Tot astfel, Theodor Damian ne poarta prin diferite locuri si timpuri in „Scrisorile pelerinului”, un pelerin aflat in cautarea unui Ierusalim pe care nu-l gaseste si care poposeste din loc in loc prin Malta, stand de vorba cu cavalerii, mergand printre palmierii Granadei, unde „verbele la timpul trecut/ se ineaca in prezent”, ajungand chiar si in nordicul Helsinki, unde „la ora zece noaptea/ soarele e inca pe cer”, sosind in Argentina, unde „am mai calatorit/ de la Apenini la Anzi cu Edmondo de Amicis”, revenind din nou, in emisfera nordica, pe malul Marii Baltice, la Malmo si continuand astfel, pe intregul mapamond.

„Atunci am vazut luna”
Un pelerin sau un peregrin este o persoana ce nu isi gaseste niciodata, nici locul si nici identitatea, care in final, abandoneaza calatoria geografica pentru una spirituala in lumea ideilor, a lui Platon, in lumea filosofilor si in lumea religiei. „Cand am fost sfetnic de taina/ la zidirea lumii/ atunci am vazut luna/ prima oara/ inainte de a se naste.” Pana la urma, frumusetea autentica, repaosul cosmic si exercitiile de inviere se regasesc in aceasta frumusete interioara, in aceasta cautare dupa iluzii desarte, dupa „Atingerea oului cosmic” si a „Foamei de unu”, pentru a ajunge la timp „La slujba de seara”, pentru a vedea „Un clopot arzand”.

„Exercitii de inviere”
Intr-un astfel de efort ai nevoie de „aripi”, pentru ca „de multe ori bea caprioara/ din apa lina a izvorului/ ca sa-si astampere setea.” Aceasta sete de a sti, de a cunoaste, de a deveni si de a ramane le regasim in poezia „Exercitii de inviere” ce da titlul acestui volum.

„Un cantec de dragoste”
„Un cantec de dragoste/ involbureaza marea cea mare/ se aude pe plaja/ dar infioreaza adancul/ si rascoleste intreg universul.” Intotdeauna, langa marea cea mare se intampla sa gasesti si sa te regasesti acelasi si cu totul altul, revenind la originile vietii, ale istoriei si ale intregului univers, pentru ca o inviere inseamna o intoarcere, o redare spre viata a ceea ce era mort, o aparitie a celui disparut. Dar pentru o inviere autentica ne trebuie un templu, o jertfa, o slujba si-un mormant care sa fie deschis prin har sfant. „Templul este fierbinte mereu/ tamaia si jertfele si inimile/ il tin incins/ asa cum cuprinsul se incinge de necuprins.”

Eternul Cuvant
Prin urmare, citind versurile scrise de Theodor Damian, ajungem la acel „Tipat dintai”, la acea intalnire cu originile a tot ce exista, pentru ca in final, sa ne intalnim cu noi insine, stand la margini de ceruri si de pamant, asteptand invierea aceea ce nu poate niciodata sa moara – Eternul Cuvant.


Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando scoala de astrologie fidelia pechora tulip vox iasi internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi