Festivalul Multicolor, un semnal de alarma bland la adresa constiintei
Eram foarte hotarata sa particip la seara filmului german, in parte gratie formarii mele ca germanist, in parte fiindca ramasesem foarte placut impresionata de filmele nemtesti vizionate la un alt festival international de film desfasurat la Iasi, IIFF (Iasi International Film Festival), din septembrie-octombrie 2009.
Nu mica mi-a fost insa surpriza la vizionarea filmului "Nirgendwo in Afrika" (Nicaieri in Africa), o productie germana filmata chiar in locatii reale din Africa, film ce - in viziunea mea - este o veritabila parabola a valorilor reale. (Am descoperit ulterior ca filmul a luat si premiu Oscar in 2003 pentru cel mai bun film intr-o limba straina si multe alte premii si nominalizari la diverse festivaluri de film.) Spectatorul are ocazia sa descopere (sau poate sa-si improspateze memoria) cum orice lucru aparent negativ, greu de suportat, poate deveni o adevarata epopee a fericirii si a regasirii sinelui.
Filmul se constituie intr-o lectie despre valoarea vietii, a supravietuirii, despre valoarea unei prietenii adevarate, despre valoarea familiei. Am inteles, inca o data, de ce diferentele dintre oameni sunt importante si de ce ele au rolul de a ne apropia; de ce toleranta este un concept gresit care isi mentine sensul doar intr-un anumit tip de societate, pentru ca nu face decat sa sublinieze diferentele, in timp ce acceptarea si unimea formeaza cheia succesului; de ce viata simpla, dupa legile pamantului, te ajuta sa descoperi valoarea ei reala, pe care societatea moderna europeana a uitat-o demult; de ce greutatile au darul de a apropia oamenii, in timp ce traiul indestulat naste ignoranta (care - stim cu totii - naste monstri). De ce e bine sa fii intotdeauna multumit de ceea ce ti s-a oferit, sa descoperi ca fericirea tine doar de perspectiva din care vezi lucrurile - si ca e intotdeauna mult mai aproape decat ai crezut; de ce acceptarea aduce satisfactii, iar goana nebuna mereu dupa altceva, neimplinire.
Un film cu intelesuri profunde despre valoarea pastrarii integritatii, dar si despre sacrificiul necesar. Mi-au fost reinnoite (sau reamintite) ideile despre diferenta dintre a apartine unei religii si a avea credinta, precum si despre diferenta dintre tara si patrie. (Avocatul Walter Redlich ajunge, in Kenia, sa ingrijeasca o ferma, in calitate de 'Bhuana' si, oricat de satisfacator ar fi traiul in Africa, el decide sa se repatrieze in Germania dupa razboi, sa ajute la recladirea patriei). O istorie usor romantata care atrage atentia asupra necesitatii acceptarii schimbarii si eliberarii din tipare. O oda tacit adusa intelepciunii tineretii, dar si intelepciunii oamenilor pamantului. A sti sa respecti legile naturii, a sti sa accepti cursul lucrurilor, deopotriva cu bunastare si saracie, inseamna a deveni intelept (citez din memorie: 'Daca cineva iti fura pamantul, el ramane tot acolo') .
Asistam la scene pe care poate europeanul e obisnuit sa le priveasca ca fiind specifice "Lumii a treia", dar care ar putea salva poate de la ignoranta autodistrugerii "Lumea intaia" (?!). Sacrificarea unui animal este executata ca un ritual sacru, dus la bun sfarsit nu din placerea de a ucide, ci din necesitatea de a supravietui (sacrificarea mielului pentru imbunarea zeului Ngai si aducerea ploii, sau sacrificarea vacii pentru asigurarea bogatiei recoltei. Ambele animale au valoare simbolica si in sistemele de credinte contemporane, mielul in iudaism si crestinism, vaca in hinduism.)
Este subliniata valoarea comunitatii si a intr-ajutorarii benevole, atunci cand supravietuirea depinde de actiunea voluntara si dedicata a tuturor membrilor ei. Scena izgonirii lacustelor din lanul de porumb, de un patos vibrant, alatura spiritul implicarii active a copiilor si adultilor, a albilor si negrilor, schimband poate chiar si cursul unei vieti, aducand in prim plan valoarea reusitei prin impreunarea fortelor.
Suntem martorii unui adevar etern valabil, acela ca fiecare om este dator a-si urma drumul in viata, pentru a-si desavarsi propia evolutie, descoperindu-si propriile limite. Fiecare om e dator sa faca ceea ce simte, sa se dedice acelor lucruri pe care le iubeste, independent de cursul vietii altora.
Drama comunitatii evreiesti din Germania perioadei naziste devine calea aflarii adevaratei fericiri pentru mica nemtoaica 'Memsaab' Regina, in acelasi timp fiind parghia declansarii cizelarii sufletesti a lui Jettel Redlich, femeie moderna, provenind dintr-o inalta societate, ce pretuia valorile desarte si inutile ale materialismului, dar care ajunge sa experimenteze ajutorul benevol si unitatea inter-rasiala, renuntarea la preceptele rigide de "high-class" in favoarea prieteniei si dedicarii.
Un film de o reala valoare (de altfel organizatorii festivalului au facut o selectie de filme reprezentative care - toate - readuc in prim plan adevaratele valori, oricare dintre ele putand fi considerat un motiv pentru ridicarea constiintei).
Comentarii:4
1# Scris de Alin - da acel Alin |
in data de: 22/06/2010 22:15 |
dupa cum spuneam... cauti lucruri acolo unde nu prea sunt. in drama "The princess and the frog" ce aspecte mai greu de priceput gasesti? |
|
2# Scris de Ioana |
in data de: 18/06/2010 14:12 |
@ Alin Pai draga Aline, si eu tot despre iubirea in forma pura vorbeam. Doar ca am trecut mai departe de aspectele evidente, acelea ale relatiei intre cei doi soti din poveste (care-dupa parerea mea-se inscrie in cotidianul banal); am incercat sa scot la iveala acele aspecte mai greu de perceput, am incercat sa trec la dimensiunea extinsa a iubirii: fata de o alta rasa, de oameni straini, de pamant, de o tara, etc. Plus: scopul meu este sa incit oamenii sa vada ei insisi filmul, sa gandeasca... |
|
3# Scris de Alin - da acel Alin |
in data de: 17/06/2010 15:37 |
tocmai acel holocaust in toata mizeria lui i-a apropiat. dar i-a apropiat prin suferita si durere, prin infidelitate, prin indepartarea unul de altul. in final au renuntat la rai pentru a reveni printre nemuritori. au renuntat la tot pentru celalalt de langa el/ea. asta e iubire in forma aproape pura. restul ce ai scris tu.... parerea ta. |
|
Adauga comentariu:
