-- Buzoian de origine, ati ales Moldova pentru studiile superioare. Cum ati ajuns la Iasi?

-- Povestea venirii mele la Iasi este putin complicata. Niciodata n-am stiut ce vreau cu adevarat si am lasat deciziile importante pe ultima suta de metri, în cazul de fata decizia importanta fiind alegerea orasului în care sa urmez studiile superioare. În liceu am început sa ma joc de-a reporterul. Mergeam în redactia unui radio din Buzau si îmi placea agitatia reporterilor, suspansul dinaintea intrarii în emisie, eram fascinat de multitudinea de butoane si leduri ale mixerului. Apoi am cunoscut un om extraordinar care mi-a aratat o cale pe care as putea sa merg mai departe: jurnalismul. La sfârsitul examenului de Bacalaureat, trecând pe lânga secretariat, am gasit un ghid al facultatilor de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi. Fratele meu absolvise Facultatea de Arte Plastice, Decorative si Design în Iasi si stiam de la el ca este un oras destul de linistit si frumos, asa ca am ales sa vin în capitala Moldovei. Multa lume m-a întrebat de ce n-am ales Bucurestiul, pentru ca e mai aproape de Buzau. N-am ales pentru ca Bucurestiul e mult prea agitat pentru mine, iar oamenii nu zâmbesc.

-- De ce jurnalism? De ce imagine? De ce film?

-- Meseria de jurnalist îmi da satisfactii. Trebuie sa ma întorc cu povestea la perioada liceului, pentru ca atunci am început sa public în doua ziare editate de profesorul meu de limba româna, care la rândul lui era gazetar. De la munca de reporter am trecut si la munca de fotoreporter pentru aceleasi ziare. Pasiunea pentru fotografie o aveam de la o vârsta mai frageda. Fratelui meu, care avea talentul desenului si picturii, îi era mai usor sa se exprime prin imagine. Eu nu puteam nici sa desenez, nici sa pictez. Primul aparat de fotografiat l-am cumparat prin clasa a VI-a, într-o excursie. Am dat pe el toti banii mei de buzunar pentru acea excursie. Entuziasmul a tinut de foame trei zile. L-am pastrat în perfecta stare de functionare si acum ma gândesc sa-l dau unui copil pasionat de fotografie. De ce imagine? De ce film? N-am fost hotarât ca asta as vrea sa fac în viata. Cred ca imaginea si filmul m-au ales pe mine. Am încercat presa scrisa, am lucrat la radio, am fost reporter de televiziune, iar acum am ajuns la jocul cu aparatul foto si camera video. Cel mai mult datorez asta regizorului Alexandru Condurache, care mi-a deschis calea asta, mi-a dat posibilitatea sa "fur meseria" si ma lasa sa experimentez.

-- Film si fotografie. Sunteti pasionat de imagine. Ce loc ocupa în viata dumneavoastra?

-- Prima filmare serioasa am realizat-o în vara lui 2008 pentru Cristian Haldan, project managerul editiei din acest an a Festivalului Multicolor. Fiind colegi la Jurnalism, mi-a cerut sa-l ajut cu filmarea unui spot care avea sa fie atasat lucrarii lui de licenta. Apoi am fost primit în Departamentul de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii si lucrez alaturi de profesorul si regizorul Alexandru Condurache. De la dumnealui am deprins tainele filmului si imaginii si în fiecare zi învat ceva nou. Acum pot sa va raspund si la întrebare: ocupa primul loc pentru ca acord mare parte din timp pentru film si fotografie si fac asta cu placere.

-- Ati fost unul dintre colaboratorii Festivalului Multicolor. Cum ati ajuns sa lucrati pentru ei?

-- La prima editie a Festivalului Multicolor mi-a cerut ajutorul George Toma (n.r initiatorul proiectului), pentru realizarea spoturilor de prezentare. Anul acesta m-am întâlnit la un eveniment cu Cristian Haldan, care m-a întrebat daca as putea sa filmez tot eu pentru spoturile Multicolor. N-am putut sa refuz un fost coleg de facultate cu care sunt si prieten si asa am intrat în echipa de organizare a festivalului. Greul a început ceva mai târziu, când ne-am apucat de treaba.

-- Cum v-ati integrat în echipa?

-- În echipa din acest an, în afara de Cristian Haldan, am mai avut-o alaturi de Lavinia Biberi, care mi-a fost si ea colega de facultate, si pe Ana-Maria Matei, tot colega, dar de la master. Noi patru formam, din punct de vedere numeric, o echipa. Pe ceilalti "multicolori" i-am cunoscut la filmarile pentru spoturile de promovare. Nu stiu daca a fost dragoste la prima vedere între mine si ei, cert este ca nici nu ne-am luat la bataie. Am colaborat foarte bine si fiecare a muncit atât cât i-a permis timpul. Cu totii ne-am lasat macar odata treburile balta ca sa organizam cât mai bine festivalul. Acum pot sa spun ca am câstigat prieteni noi si poate pe viitor voi mai colabora cu ei. -- Ce v-a placut cel mai mult? Care film si ce cultura v-au retinut atentia?

-- Toate culturile sunt interesante; fiecare are ceva aparte si abia asteapta sa fie descoperite. Atentia mi-au retinut-o filmele, poate si pentru ca am învatat sa vad altfel un film. În timpul festivalului am facut o scurta analiza si un mic clasament al filmelor, dar din punct de vedere al constructiei montajulu, imaginii, încadraturilor si miscarilor de camera. Mi-a placut cel mai mult filmul german "Nicaieri în Africa". Dupa parerea mea a avut si sare si piper, un scenariu echilibrat si a fost bine filmat.

-- Ati prezentat opt filme de scurtmetraj. Ati participat la realizarea lor. Ne puteti devoala câte ceva din culise?

-- Cele opt filme de scurtmetraj sunt doar o parte din zestrea Laboratorului Ringier. Am participat si eu la realizarea lor cu mai mult sau mai putin. Proiectul filmelor de scurtmetraj apartine domnului Alexandru Condurache si mizeaza pe acest tip de practica pentru ca presupune creativitate din partea studentilor. În acelasi timp, filmul este un produs care se realizeaza în echipa, deci studentii de la Jurnalism ajung sa se cunoasca mult mai bine, socializaza, iar atunci când joaca în film înving macar putin teama de a aparea în fata camerei si vad cât e de greu sa fii actor. Din culise pot sa va spun ca tot ceea ce ati vazut în ultima seara la Festivalul Multicolor reprezinta rodul unei munci istovitoare. Toate scurtmetrajele au fost facute fara bani. Fiecare si-a procurat recuzita de care avea nevoie la filmari, în general spatiul în care am filmat a fost cât mai aproape de sediul laboratorului pentru ca nu avem buget pentru deplasari. Sunt multe neajunsuri din acest punct de vedere, dar cel mai important este rezultatul. As dori ca publicul sa aprecieze filmele, mai ales pentru ca studentii sunt scenaristi si actori. În ceea ce priveste participarea mea la realizarea scurtmetrajelor, doar opt din cele 18 filme din 2009 au imagini filmate de mine. Meritul imaginii si montajului apartine regizorului Alexandru Condurache de la care studentii învata multe lucruri.

-- Ce va place mai mult: sa fiti în spatele camerei ori în fata obiectivului ei? Actor sau regizor?

-- Prefer sa stau în spatele camerei pentru ca nu ma consider fotogenic. Asa m-am obisnuit si mi se pare un chin când trebuie sa fiu fotografiat sau filmat. Cred ca totul e mai frumos si mai simplu din spatele aparatului. Asa nu mai am grija unei nopti dormite pe jumatate sau a unui cos aparut pe fata din senin.

-- Ce alte pasiuni are Victor Stoian?

-- În timpul liber îmi place sa pescuiesc, dar sa nu curat pestii. Îmi place sa fac sport si se întâmpla sa las toate treburile balta pentru doua ore de fotbal. De ceva vreme am redescoperit tenisul de masa si mai nou, exersez darts. Când sunt prea stresat sau ma plictisesc, tânjesc dupa plimbarile alaturi de catel prin padurea de lânga casa mea de la Buzau. În rest, fac film.