Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Gastronomie

Povestea sarmalelor

Era mai demult, cānd miroaznele si mirodeniile nu preau īnmiresmau pofticios cuhniile moldovenesti. Marfuri cu ciubote rosii erau si nu prea se afla crestin care sa dea parale pe ele. Veneau tocmai de peste tari si mari, pe corabii, si chiar boierii cei cu dare de māna si avānd carte de la Domnie nu se prea īncumetau a da galbeni buni, cu zimti, pe acele minuni. Printre ele se afla o mazariche ciudata, de pe la tara chitailor, alba la culoare, cu bob lucios. Se chema pe limba noastra orez. Tare bun era la gust, īn sarmale, dar tare scump la punga. Miseii nici nu īndrazneau a visa sa guste asemenea minune.

Au trecut ierni si veri, iar cei misei si cei chivernisiti faceau, dupa datina, sarmale. Nu īn tot anul sau īn toata saptamāna, ci numai la bucurii si necazuri. Necazurile veneau odata cu preotul din sat care, alaturi de tārcovnic, mesteca niste vorbe de rugaciune pentru stālpii celui care urma a fi īngropat. Atunci puneau babele īncernite de bors si de sarmale, ca asa era pomana: un blid de bors, trei sarmale si un pahar cu vin, de sufletul celui plecat. Bucuria venea la nunti si la botezuri, cānd preotul īmbraca odajdii luminoase, iar isonul dascalului era unul de bucurie, ce mai, dantuia Isaiia. Batrānele care stiau rānduiala petrecerii faceau din nou sarmale. Dupa mestesug de veacuri, care dainuie si astazi prin partile Moldovei.

Cam ce faceau ele? Prima si prima data mergeau cu traista la hambar. Acolo, īntr-un sac pus pe niste capre de lemn, sa nu dea soarecii peste ele, se aflau graunte de porumb dintr-un soi mai deosebit, cu bobul mic si lucios, soi moldovenesc, nu pripasit de prin alte parti. Ce era īn traista se dadea la rāsnita cu doua pietre, care maruntea boabele, nici prea mult, nici prea putin. Ce curgea pe uluc se numea valmasagul de crupe. Babele dadea crupele īn apa rece, sa se duca pleava, dar mai īnainte se scotea faina - ca iesea si faina din rosatura pietrelor - si se cernea, sa fie curata. Apoi se trecea la īnvelit. Frunza de vita, musai, era umpluta cu crupe, ceapa prajita, nu topita, apoi carne de la ulcele cu grasime, nu din aceea proaspata, urda si o māna de ciuperci. La foc īn oale de lut nears cu gogoloatele. De acum, vorniceii puteau pleca pe caii cu cercei rosii sa vesteasca omenirii ca nunta e pe cale de a īncepe si se vor ospata cu sarmale cu crupe.


Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando scoala de astrologie fidelia pechora tulip vox iasi internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi