Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Gastronomie

La taifas cu un pofticios

Pasionat de matematica, scriitor sensibil si harnic truditor prin cuhnii, asta am putea spune in cateva cuvinte despre Dan Iancu. Pe cei curiosi ii invitam sa afle singuri franturi din viata unui bucurestean ce iubeste gastronomia, literatura si oamenii frumosi. Va asteptam la Ospataria Lu' Iancu, la un taifas pe langa o masa plina cu bucate indelung migalite si un vinisor atent ales.
dan iancu

" Gastronomia e un dat geografic si istoric, dar mai ales etnologic" – Dan Iancu

– De unde vine pasiunea pentru gastronomie?

– Cinstit nu stiu precis de unde provine, dar in mod sigur a fost influentata de tot ce gateau mama si nasa mea de botez. Cum pe atunci cand eram copil camarile se umpleau cu conserve toamna si cum pietele erau parca mai rustice, diferentele de gusturi erau mai pregnante, iar retetele tinute cu gelozie si mandrie.

– Gurmand, pofticios sau doar curios ori amator de experimente de chimie... alimentara?

– De toate. In general, nu prea fac mancare la comanda, ci doar ceea ce imi tuna. De exemplu, plec la piata sa cumpar cate ceva pentru a gati un fel anume. Acolo incep sa ma sucesc pentru a combina altfel lucrurile. Depinde si daca voi gasi ceea ce-mi doresc si de multe ori gatesc cu totul si cu totul altceva. De obicei nu anunt ce voi face decat rareori.

– Care a fost primul fel de mancare gatit? Cand ai simtit prima data gustul adevarat al bucatelor, indiferent care au fost acestea?

– Primul fel a fost, evident, ochiurile facute la tara in untura. Am furat niste oua proaspate din poiata si m-am oprit direct in bucataria de vara a matusii Anica. Imi placea sa fac focul si totul a decurs cum trebuia. Prima data? Nu-mi aduc aminte. Poate pentru ca au fost prea multe si prea bune, dar in mod sigur pot spune cand am inceput sa mananc anumite lucruri. De exemplu, coaja de la ardeii umpluti a fost un mare dusman al meu pana-n adolescenta, cand am descoperit ca si amarul e un gust.

dan iancu

– Ce rol ocupa gastronomia in traditia unui popor? Putem spune ca este partea cea mai importanta a identitatii sale?

– Gastronomia e un dat geografic si istoric, dar mai ales etnologic. Daca geografia ti-a dat niste resurse, daca istoria ti-a adus diferite alte influente, amestecul de popoare din care au rezultat altele, cele actuale, se duce fara doar si poate pana-n bucatarie. Cati stiu, de exemplu, ca gulasul unguresc datoreaza boiaua de ardei turcilor?

– Daca iti place sa gatesti, inseamna ca iti place sa faci oamenii fericiti. Care este legatura dintre gust, zambet si...endorfine?

– In mod sigur imi place. Sunt atent la diferitele informatii care le aflu despre cei ce vin la masa. Ma intereseaza daca au voie sau n-au voie anume ceva, daca le place un fel anume sau nu le place un obiect pe care-l folosesc destul de des. De obicei, nu gatesc pentru mine in afara de ceva la un gratar sau niste oua, dar situatia se schimba daca am invitati. Intotdeauna fac mancare cat pentru de doua ori mai multi musafiri si-mi place cand, dupa masa, oaspetii mei se misca greu si-s cu zambetul pe fata. Cred ca placerile gastronomice sunt primele si cunosc cazuri de oameni care nu mai pot manca, dar care-si fac mancare gustand cu mintea.

– Si daca tot vorbim de poveste, hai sa incepem sa scriem povestea bucatarului perfect. Cum arata, dupa tine, bucatarul perfect? Nu ma refer la chef-ul de la Paris, ci la amicul ce trebaluieste pe langa cuptoarele noastre.

– De ce nu de la Paris? Cheful român e indrituit sa fie mare bucatar si la Paris cred eu, mai ales ca avem multi oameni talentati si, dupa cum vad in ultima vreme, din ce in ce mai multi tineri ies in fata. Bucatarul perfect e cel ce stie cum devin combinatiile ce le face in timpul gatitului. Sunt mai multe componente care alcatuiesc ceea ce in mod brutal denumim gust. De la privirea curioasa asupra farfuriei si pina la gustul iscat pe limba, apoi mai avem aromele sau textura mancarii. Complexitatea nu tine neaparat de sanatatea clamata de unii, ci mai ales din a gasi posibilitatea ca inlocuitorul sa aiba aceleasi calitati precum nesanatosul inlocuit. Toate acestea nu se fac peste noapte. Trebuie indrazneala, trebuie papile gustative perfecte (stiti filmul cu chef-ul lipsit de gust?), trebuie simt estetic in aranjamente si, mai ales, previziunea lucrului pe care-l produci. O interventie ratata poate compromite o opera de arta.

dan iancu

– Care crezi ca este ingredientul perfect ce da savoarea oricarei mincaruri? Exista un condiment universal care adauga valoare oricarei retete. Eu il stiu, dar as vrea sa mi-l confirmi...

– Bunavointa poate sau atentia. Sunt lucruri care par complexe unde nu conteaza asa mult un morcov in plus, dar in altele un gram de zahar poate strica totul.

– Ce iti place sa gatesti?

– Lucruri ceva mai rustice, unde nu e important gramajul, cat voiosia cu care asamblezi un obiect de arta. Pot fi minutios, dar prefer libertatea. Din aceasta cauza nu prea ma omor sa fac deserturi. Imi place un anumit fel de ciorba sa fac, cu multe feluri de carne si foarte multe legume, fripturi diferite cu arome cat mai variate, salate de tot soiul si garnituri infinite.

– Pentru oaspeti ce iti place sa pregatesti?

– Salate. E poate felul cel mai docil variatiunii si combinarii. Apoi una e sa incepi cu niste salam pe o farfurie si alta e sa umpli masa cu salate.

– Povestea ta? Ce-ai spune despre tine, in cateva fraze, unui necunoscut? Ce-ai spune despre tine daca ai vorbi cu tine?

dan iancu

– M-am nascut in 1956 si-n 1980, dupa ce am terminat Facultatea de Matematica-Informatica, m-am casatorit. Dupa opt ani jumate am emigrat in Israel, in aprilie 1989, unde m-au dat afara din armata ca sarisem calul cu greutatea. La 126 de kile e cam greu sa mergi la lupta. Dupa ceva timp m-am indragostit de o fata care era in America asa ca am divortat si-am plecat, pentru aproape un an, in Boston. Acolo am scris primele mele volume "Despre inteles", care a castigat premiul de debut al Cartii Românesti, in 1998. "Boston my love" a aparut in 2002, la "Eminescu", pentru ca am scris ceva carti cu poezie. Al treilea volum a fost "O piatra de spus", la Vinea, iar al patrulea a iesit la editura mea, Agol, si se numeste "Tata doar fotografii", in 2009. De gatit, gatesc de ceva vreme si-mi plac povestile cu mancare si oameni frumosi.

http://ospatariaiancului.wordpress.com/



Despre zacusca

Scrisoare catre Draga mea,

Habar nu ai ce bucurii îmi face toamna!

Uite, acum am venit de la piata plina de culori si arome. Imi aduc aminte de primele zile de gospodarie si de vitejiile produse. Prima din seria a fost fara doar si poate zacusca. Ei, cumparaseram noi vinete bosumflate, ardei capia obraznici, rosii lenese, ceapa rostogolita, alba iute si rosie binemirositoare, praz vanitos, usturoi falnic, gogosari copilarosi, morcovi naivi dar subtiri si telina mai intelectuala decat Cioran. Oricum, daca nu era mai intelectuala, mai putin mincinoasa era sigur si nici nu se gandea la sinucideri orchestrate cu admiratii frantuzesti. Am gasit si niste ciuperci din care am luat ceva kile si de o mancarica in care sa-si faca loc mararul. In bucataria de atunci ne-am apucat mai intai de copt ardeii, gogosarii si vinetele. N-am copt toti ardeii capia, am lasat si o samanta de rosu crud si bezmetic. Zis si facut. Copt si curatat la sange. Din rosii am tras un suc gros si parfumat de nu mai visai la Chanel 5. Si am pus ceva oale la facut, cu ceapa si usturoi din belsug la calit in ulei de floare pe acea vreme, ca ala de masline inca nu-l inventasem. Intr-una am pus vinete cu gogosari si ardei capia, in alta, la cele de mai sus, mai puseram si ciuperci, iar in a treia, de toate fara vinete. Bun inteles, puseram suc de rosii din belsug, morcovi si telina maruntite rau, frunze de dafin, chimen, boabe de piper si ienibahar, sare si da-i si fierbe la foc mic sub plite si ce mai gasiram. Se umpluse casa de miros minunat de credeai ca am intrat in raiul bucatariilor de vara cand se pun conservele de toamna. Mai le daduram si la cuptor, sa scada bine, si le trecuram în borcane legate apoi cu celofan. Borcanele au fost puse în alte cratite cu apa si iar la cuptor sa tina peste iarna. Cand zaceam noi linistiti, ca avem vreo 40 de borcane cu zacusti pentru toamna, suna telefonul. Era maica-mea, care ma ruga sa iau de la ea niste legume pentru zacusca, mde, ca mi-o trebui si mie. Si le-am luat. Pana-n iunie urmator am tot mancat zacusca…

Al tau si vesnic bucatar

P.S. Uitai sa dau retetarul. Iata-l aici:

Niste vinete. Vreo sase gogonate sau vreo zece subtiri.

Un kilogram de ardei capia.

Un kilogram de gogosari.

Doua de rosii.

Unul de ceapa rosie, unul de alba si citeva fire de praz.

Poti sa pui pe la final si masline. Ia sa fie.

Ciuperci cate vrei. Cate pui atatea ai.

O jumate de morcovi si cateva teline, vreo patru zic eu.

Mirodenii ai, nu uita de chimen si gusta de sare.

Cam asta e.

Si vezi, nu uita, de nu-ti iese, trage o fuga la noi



Peste marocan

Buna idee a avut cel care a inventat facebook. Cate nu afli de pe acolo, dom'le! De la spectacole de rock, pana la prezentari de moda si retete de bucatarie.

Uite asa am invatat eu sa gatesc un peste marocan, cu sfaturi de la amica mea Julia din Irusakem (Israel).

PESTE MAROCAN

4 FELII DE PESTE FILE ,FARA OASE

2 ARDEI, 1 ROSU SI 1 VERDE, SE TAIE IN FELII

USTUROI MULT, CAM 5 CAPATANI

UN ARDEI IUTE TAIAT IN FELIi SUBTIRI

PESTELE SE PUNE LA STAT CAM 2 ORE IN SUC DE LAMAIE. INTR-O OALA LATA, NU ADANCA, SE PUN ARDEII (SI CEI GRASI, SI CEL IUTE) SI NISTE COSBARA TAIAT MARUNT (SPER CA ESTE LA VOI, E CA PATRUN JELUL).

SE SPALA PESTII SUB APA , SE PUN PESTE ARDEI, APOI SE ADAUGA APA PANA SE ACOPERA PESTII. SE PUNE OALA PE FOC PANA SCADE APROAPE TOATA APA. CAM O ORA. INTR-UN PAHAR SE PUNE 3/4 DE UNDELEMN, SE ADAUGA 2 LINGURI PLINE DE PAPRICA DULCE SI 2LINGURITE DE SARE. SE TOARNA CU LINGURA PANA SE ACOPERA PESTELE, SE ADAUGA CUSBARA SI SE LASA PE FOC MIC INCA 10 MINUTE.

APOI, POFTA BUNA.

N-am incercat, insa abia astept un week-end prelungit, in care sa ma delectez cu aromele pestelui marocan. Iar daca va place, va invit sa copiati reteta Juliei.


Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando scoala de astrologie fidelia pechora tulip vox iasi internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi