Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Interviurile Glare

"Israelul este fascinant prin tot ceea ce reprezinta, prin fiecare piatra pe care scrie Istorie cu majuscule" - interviu cu Marina Constantinoiu , redactor sef la Jurnalul National

Cuvantul scris a fost si va ramane o forta care poate schimba lumea, ceea ce confera jurnalismului un statut clar, bine conturat in teatrul existential al fiecarei natiuni. In acest context, conditia sine qua non pentru transmiterea informatiei si prezentarea fidela a realitatii este propria informare si documentare a specialistului din presa scrisa. Acuratetea si rigurozitatea informatiei sunt extrem de importante, dar destul de dificil de realizat, mai ales in cazul politicii externe - ramura de top a genului gazetaresc. Jurnalistul - in general, cel de politica externa - in special are nevoie in permanenta de documentare si informare corecta.
Un astfel de profesionist, fin analist de politica externa pentru care munca reprezinta o adevarata pasiune este si -- , redactor sef al unuia dintre cotidienele presei centrale din Romania: "Sunt pasionata de Orientul Mijlociu, in special de Israel, pe care l-am vizitat de nenumarate ori, dar am fost si in Iordania si Siria. Am vizitat multe tari din Europa, in jur de 20, si am ajuns de doua ori in Statele Unite". Munceste intens de mai bine de 10 ani la Jurnalul National, mai intai ca sef al departamentului de politica externa si apoi ca redactor sef, considerand ca alegerea acestei profesii nu-i apartine, hotararea in acest sens luand-o "viata insasi".

Bucuresteanca 100%", -- este pasionata de tot ce inseamna politica externa, inclinatie evidenta manifestata inca din copilarie. Licentiata a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii a Universitatii din Bucuresti (1994), in prezent preda studentilor de aici doua materii de specialitate. Ca o "Leoaica" ce este (nascuta la 13 august 1970), reuseste sa-si exercite obligatiile profesionale cu abilitate si dedicare, in pofida faptului ca timpul alocat familiei nu este intotdeauna asa cum si-ar dori. Este casatorita cu fostul sau coleg de banca din liceu, caruia ar vrea sa-i poata aloca mai mult timp decat o face, pentru ca, inevitabil, meseria de jurnalist inseamna multa munca, un program aleatoriu si implicare permanenta.

Daca are abilitatea de a depasi greutatile inerente care apar in exercitarea acestei meserii atat de complexe este pentru ca "puterea de a merge mai departe a venit natural", fara a fi nevoie de o "reteta speciala" si asta pentru ca "totul sta in puterea unui virus: virusul presei!"

-- Explicati-ne care este motorul acestei pasiuni, acestei nelinisti pe care o aveti in frumosul scop ales pentru viata si daca nu este prea mult pentru o femeie care trebuie sa se achite si de alte obligatii?

-- Sincer, n-a fost alegerea mea. Viata a vrut sa fie asa. Am fost pasionata de mica de tot ceea ce insemna presa, ascultam posturi de radio "imperialiste" deloc pe placul regimului comunist, cum ar fi Radio Europa Libera, Vocea Americii si Deutsche Welle, dar si Radio France Internationale sau BBC. In aceeasi masura urmaream si Telejurnalul ceausist, dintr-un masochism extrem, probabil. Eram fascinata de modurile in care putea fi masluita realitatea.

-- Am ramas impresionat de munca intensa pe care o faceti la ziarul dumneavoastra. Poate ne spuneti din ce punct ati plecat? Poate si cateva cuvinte despre drumul parcurs, despre experienta pe care o aveti in cei 20 de ani de profesat jurnalismul?

-- Din ce punct am pornit la Jurnalul National? Am venit aici acum 10 ani, la 15 iunie 2002, ca sef al departamentului de politica externa a ziarului. Veneam de la agentia de presa Mediafax, unde lucrasem patru ani si jumatate la politica externa. Eu am lucrat efectiv in presa inca din primul an de facultate, din primul semestru de scoala. Am avut ocazia sa colaborez la postul national de radio si nu am ratat-o. A fost o scoala extraordinara si cred ca asa a si ramas, de aceea o recomand oricarui tanar jurnalist. Nu cred ca regret nimic din toti acesti ani. In ciuda faptului ca recunosc din ce in ce mai putin profesia in ceea ce se numeste azi "presa" in Romania, eu nu imi regret alegerea. Am ales cu inima.

-- Cred ca sunteti o fire optimista, aveti cu prisosinta in suflet bucuria de a trai si de a invinge dificultatile, de a nu abandona niciodata lupta cu animozitatile vietii, fiindca banuiesc ca ati intalnit si greutati. Cum le-ati trecut? Care este secretul fortei dvs.?

-- Hm, la prima vedere. De fapt, nu prea sunt o optimista. Dar poate uneori e bine sa fii ca mine. Sa pui raul inainte, pentru a nu avea dezamagiri socante. Greutati? Evident ca am intalnit. Am trait, deci am intalnit. Au fost momente de cumpana uneori, au fost oameni care m-au dezamagit, au fost subiecte care m-au rascolit. Puterea de a merge mai departe a venit natural, nu exista o reteta speciala pentru asta, nu exista niciun tonic secret care sa poata fi administrat. De fapt, totul sta in puterea unui virus. Pe care il ai sau nu. Virusul presei.

-- Credeti in libertatea de a exprima ceea ce gandesti sau simti in adancul fiintei tale, fara sa iti fie teama?

-- Ati astepta, poate, un raspuns-standard si simplu, "da". Nu-l voi da. Pentru ca nu cred ca traim vremurile potrivite pentru asa ceva. Nicaieri. Cred, mai degraba, ca trebuie sa invatam a fi mai diplomati decat oricand.

-- Va rugam sa ne dati cateva date biografice, mai amanuntite si mai relevante, din existenta si evolutia dvs. ca jurnalist, ca om de cultura.

-- Om de cultura este foarte mult spus. Jurnalistul este mai degraba sanitar decat om de cultura. Sanitar al societatii. Primul ajutor, in caz de nevoie. Iar nevoie este permanent. Nevoia de informatie, caci omul informat este puternic. Parcursul meu ca jurnalist a fost lin. Aventura a inceput in copilarie, s-a concretizat in studiu, la facultate, apoi in munca propriu-zisa, mai intai ca reporter, care nu se sfia sa opreasca oameni pe strada pentru a le pune intrebari, ulterior ca redactor la departamentul de politica externa, apoi ca sef. Sefia in presa poate parea atractiva celor din afara sistemului, dar unuia atins de virusul meseriei cu siguranta ii stirbeste din placere. Presupune multa rutina, te lipeste de scaun si iti fura tocmai contactul cu lumea pe care se presupune ca ar trebui s-o cunosti cel mai bine.

-- Romania, tara in care traiti si va desfasurati activitatea, cum vi se pare astazi fata de "altadata", de vremurile copilariei dvs., de exemplu? Sunteti aproape de toate durerile romanilor? Pentru ei vreti sa fiti mesager in activitatea de jurnalist extern?

-- "Aproape de toate durerile romanilor" e, din nou, mult spus. Parte dintre ele le traiesc, ca doar sunt aici. Jurnalul National este ziarul care a reusit sa resusciteze reportajul in presa scrisa din Romania si il tine in viata, tocmai pentru ca jurnalistul sa fie acolo unde ii este locul: langa oameni.

-- Lucrul cel mai greu in viata este sa-ti gasesti locul. Locul in societate care sa te multumeasca. Coincide acest loc cu interiorul sufletului dvs., cu nasterea pasiunii pentru jurnalism?

-- Da si nu. Eu mi-am gasit locul, dar intre timp societatea nu mai este ceea ce visam. De multe ori apare in mine regretul ca nu am schimbat locul.

-- Vorbiti intr-un interviu de necesitatea unei culturi vaste a jurnalistului si aceasta in multele directii. Reusesc oare jurnalistii sa acopere toate domeniile cunoasterii? Cate vieti ne-ar trebui pentru a fi ceea ce visam noi, toti jurnalistii? Cum s-ar putea realiza acest lucru intr-o viata? Credeti in acele posibile punti dintre oamenii de stiinta, arta, filosofie etc. si noi jurnalistii, cu dorinta de a veni unii spre altii?

-- Evident ca jurnalistii nu pot acoperi toate domeniile cunoasterii. Cine ar putea asta? Nimeni nu are o asemenea pretentie, dar in jurnalism lipsurile in materie de cultura generala sunt vizibile. Se taxeaza pe loc, intr-o secunda. Pentru jurnalisti publicul nu gaseste scuze. Nici macar nu incearca.

-- Si in final, ce reprezinta activitatea de jurnalist pentru dvs.?

-- Sapte zile din sapte, 14-16 ore din zi? Uneori 24 din 24, caci si noptile sunt jurnalistice, in sensul ca problemele nu te parasesc, iar subiectele in desfasurare peste zi se continua in minte, noaptea. Mai inseamna si izolare intr-o lume in care altora nu le place sa traiasca, in care e multa adrenalina, dar care este extrem de egoista, care acapareaza.

-- Am inteles ca vorbiti fluent franceza si engleza, stiti putina germana si un pic de ebraica. Franceza este insa limba pe care stiu ca o stapaniti foarte bine.

-- A fost prima dragoste. Am avut un profesor extraordinar, putin neobisnuit, care nu mi-a adus manuale, care nu mi-a cerut sa invat teorie, care a facut conversatie cu mine, care nu stiam o boaba de franceza. L-am urat aproape un an, caci nu il intelegeam cand imi vorbea, dar pe urma l-am iubit. Francezei ii datorez si mare parte din parcursul meu profesional. Mi-a deschis multe usi, mi-a adus in viata multi oameni interesanti.

-- Ati vizitat foarte multe tari in Europa, in jur de 20 la numar, ati vizitat si Israelul si ati afirmat ca va atrage aceasta tara. Puteti sa ne vorbiti despre toate aceste tari, in rezumat desigur, despre politica lor si care sunt aprecierile facute de catre dvs. dupa vizitarea lor si contactul cu anumite personalitati? Puteti face o comparatie, asupra politicii acestor tari?

-- Oooo... e un intreg interviu concentrat in aceasta intrebare. Da, ma pasioneaza Israelul. Si Orientul Mijlociu, in general. Israelul este fascinant prin tot ceea ce reprezinta, prin fiecare piatra pe care scrie Istorie cu majuscule, este o tara minuscula care profesional vorbind da de lucru presei din intreaga lume zilnic. Am vazut multe tari europene, pentru fiecare am cate o parere, pentru fiecare am cate un album foto imaginar, de fiecare imi amintesc cu mai multa sau mai putina placere, in functie de ceea ce mi-a oferit. in Israel insa as reveni oricand.

-- Cum se vede astazi America de peste ocean, dupa dobandirea libertatii, atat de mult dorita de noi, romanii?

-- Bunicii si strabunicii nostri i-au asteptat pe americani sa vina. I-au asteptat atat de mult, ca au si murit asteptand. Acum au venit americanii. Multi spun ca au venit prea tarziu, altii spun ca au venit degeaba. Si cativa spun ca sunt aliatii nostri strategici. E clar ca este mai bine cu ei, decat fara ei. Dar pentru un tango de calitate e nevoie de doi. Care sa-si doreasca sa ramana in echipa si sa faca treaba buna. Timpul ne va arata daca suntem pregatiti pentru asta.


Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando pechora tulip internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi