Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Liga Studentilor Romani din Strainatate

"Lumea e in mainile tale"

"In limita posibilitatilor, iesiti si vedeti lumea!Cand ai calatorit, ai alta perspectiva. Vezi alta lume, alte obiceiuri, alta viata. Si, cand va gasiti afara din tara, iesiti din zonele voastre de confort. Nu stati numai printre romani, in primul rand. Incercati intotdeuna sa aflati perspectivele altora. Asa se poate vedea mult mai mult" – Adrian Pascu Tulbure, pietreanul de la Guvernul Marii Britanii.
adrian tulbure

-- Cine este Adrian Pascu-Tulbure? Ne puteti oferi o scurta prezentare? De unde veniti, ce ati studiat, cum ati plecat peste hotare?

-- Buna ! Sunt pietrean de origine, nascut in 1988 si stabilit in Anglia din 1992. Din acest motiv v-as ruga sa scuzati imperfectiunele mele in limba romana… Am 22 de ani, muncesc pentru guvernul britanic si locuiesc in Londra, unde m-am mutat dupa ce am terminat studiile la facultate in 2009. Si mi se pare un loc extrordinar...

-- Cum sunt vazuti studentii romani peste hotare? Ati avut greutati prin faptul ca erati roman?

-- Personal, nu am avut nicio problema. Ajuta faptul ca toata educatia am facut-o in tara si aproape toti prietenii mei sunt englezi. Vorbesc limba engleza fara accent. Bineinteles, nu ascund faptul ca am fost nascut in Romania. Dar, pe de alta parte, nu inteleg pe multi din diaspora romana care, odata ce se gasesc intr-o alta tara, devin mai romani decat romanii. Ei citesc numai ziare romanesti, habar n-avand despre ce se intampla in tara unde stau; socializeaza numai cu alti romani; asculta muzica romaneasca in multe cazuri mai frecvent decat o ascultau cand erau in tara. Bineinteles, nu numai romanii fac asa: engezii stabiliti in Spania sau Franta, de exemplu, sunt exact la fel. Dar atitudinea asta, in parerea mea, creeaza multe probleme cand vine vorba de integrare intr-o tara noua.

-- Cat trebuie sa muncesti pentru a-ti face o cariera peste hotare? Unde este mai usor? In Romania sau acolo unde sunteti dvs?

-- Eu am gasit un job decent cu cateva luni inainte sa absolvez Cambridge (Fitzwilliam College), unde studiam literatura engleza. Poate am fost norocos – multi din colegii mei de facultate nu si-au gasit joburi sau mai precis joburi din care se poate face o cariera, inca. Si in Anglia situatia e mai grea decat era in trecut si nu se pare ca se va usura foarte curand. Dar parerea me este ca prin munca si cu un pic de noroc se poate. Nu stiu cum e situatia in Romania, sincer, deci nu ar fi potrivit sa opinez daca e mai usor acolo sau aici in Anglia. Tind sa cred, totusi, ca aici...

-- Tineti legatura cu tara? Cand va ganditi la Romania, care este primul lucru care va vine in minte? De ce va este dor? Ce nu regretati la Romania?

-- Cum sa nu ? Vin in fiecare an, odata cel putin, cateodata mai mult, pentru placere, sa vizitez prieteni si familie, dar si pentru ca pana anul trecut ma ocupam cu munca caritabila. Parintii mei organizau, sub organizatia British-Romanian Connections, scoli de vara in limba engleza, mai mult in Piatra Neamt, in ultimii ani. Din 1990, cand au inceput activitatea, nu cred sa fi fost judet unde nu am facut cate ceva. Aduceam voluntari din Anglia, in varsta de la 16 pana la 24 de ani, sa predea limba engleza in scoli si case de copii. In fiecare vara aveam grija de englezi, verificam ca totul e in ordine cu cazare, transport, conditii; cand se iveau probleme, de multe ori trebuia sa fiu primul acolo. Mergeam si in clase, mai ales daca aveau probleme sau nu se impacau cu copii. In plus, pe englezi ii duceam prin tara, la munte, la mare si in Capitala, unde eram ghidul lor. Am facut asta pana in 2009. Din mai multe motive s-a incetat activitatea la acest capitol. In plus, sponsorizam un tournament de rugby pe plaja la Mangalia, tot pentru copii. Tatal meu e pasionat de rugby, eu mai putin, desi am jucat la scoala, dar ca familie credem ca e foarte important sa facem ceva, oricat de putin, pentru tara.

In Romania nu regret materialismul aproape salbatic care exista peste tot. Fiecare se uita in ograda vecinului, fiecare te intreaba cat costa una si alta, cat se poate castiga, si asa mai departe. O obsesie nationala! Lucrarile in infrastructura sunt aproape comic de prost gandite; kitschuri sunt pe toate strazile; in plus e o lipsa de respect intre oameni care e de regretat. De obicei cand revin din Romania glumesc ca, dupa cateva saptamani in tara, devin un timp mult mai dur si nepoliticos ! Fara discutie, e o tara cu multe ... imperfectiuni.

Aceste fiind spuse, trebiue mentionat si faptul ca Romania ramane o tara deosebit de frumoasa, cu o populatie nu intotdeauna cinstita, dar placuta si ospitabila, in care ma distrez foarte bine cand revin. In plus sunt din ce in cei mai multi care mi se par destul de interesati in soarta tarii, organizand campanii, cercetand istoria romana, si asa mai departe. Chiar daca o fac de peste hotare! Asta mi se pare spre bine. Sunt multe de spus, dar deja am scris un roman, deci termin aici...

-- Cum este viata dvs peste hotare? Aveti prieteni? Va distrati?

-- Intr-un cuvant, super! Cum am spus mai devreme, nu cred ca am avut probleme in integrare. Am un grup destul de mare de prieteni, de la scoala, facultate, si Londra. De obicei, ma intelnesc cu prietenii mei 2-3 ori in timplul sapatamanii, iar in weekend plec in vizite sau ma duc la fel de fel de petreceri! Mergem la baruri, restaurante, si cluburi de noapte, mai ales locurile unde ne cunosc de-acuma si unde primim chestii gratuite! Pentru ca stau singur in apartament e o mare incentiva sa socializez si sa fac lucruri noi. Si ma distrez chiar foarte bine...

-- Aveti in calcul ideea de a va reintoarce in Romania?

-- Pentru vacante numai.

-- Ce le-ati sugera elevilor si studentilor romani?

-- Nimic mai mult si mai putin decat sfatul prietenesc pe care l-am citit odata pe peretele unui pisoar : "Lumea e in mainile tale". Sau, daca vreti un raspuns mai serios: in limita posibilitatilor, iesiti si vedeti lumea ! Cand ai calatorit, ai alta perspectiva. Vezi alta lume, alte obiceiuri, alta viata. Si, cand va gasiti afara din tara, iesiti din zonele voastre de confort. Nu stati numai printre romani, in plimul rand. Incercati intotdeuna sa aflati perspectivele altora. Asa, se poate vedea ult mai mult.

-- Ce credeti ca ii lipseste sistemului educational romanesc pentru a obtine calitate?

-- Nu stiu destule despre sistemul educational romanesc pentru a putea da un raspuns concret. Dar vreau sa va spun cate ceva despre o scoala in Anglia numita Radley, situata undeva la tara, langa Oxford. Cladirea principala fusese odata un conac la care, peste timp, au fost adaugate fel de fel de cladiri incat cand am ajunsa acolo in toamna 2001 erau doua teatre, o sala de concert, opt internate, o capela, o enorma sala de mese, plus cladiri separate pentru fiecare subiect, o casa pentru fiecare profesor (inclusiv familiile lor) si terenuri de sport cat vedea ochiul – cam 300 hectare in total. Te duceai acasa numai in vacante, in rest toti stateau impreuna. Si a fost o educatie in cel mai plin sens al cuvantului. Relatii extrem de bune, chiar cordiale, intre profesori si elevi. Un simt de comunitate. Toata lumea juca sport – in fiecare vineri contra alte scoli similare. In fiecare vineri venea cate o personalitate sa vorbeasca cu elevii cei mai seniori. In week-end, profesorii organizau gratare pentru elevi si – culmea – stateau la o bere impreuna. Elevii timizi erau incurajati sa isi spuna parerile. Elevii bogati invatau sa nu fie laudarosi. In vacante erau organizate excursii caritabile sau educationale. Am facut prieteni pentru viata acolo. Si, o chestie fantastica: desi se platea pentru toata asta, elevii talentati dar din familii modeste, sau cei care aveau probleme financiare, erau ajutati de catre scoala. Iar fostii elevi, chiar cei care au absolvit recent, dau bani scolii ca sa contiune toate astea, sau vin inapoi sa vorbeasca cu elevi si sa le dea sfaturi despre viitor.

Nu pretind ca toate scolile in Anglia sunt similare. Ca Radley poate sunt 20-30. Dar dadeau un ideal. Ce ideal educational este in Romania? Practic, ideea nu exista. Si din acest motiv sunt destule scoli, unele chiar bune din punct de vedere academic, care totusi nu isi dau elevilor o educatie totala. Problema trebuie studiata ; dar sustin ca profesorii din Romania ar beneficia de o experienta, oricat de scurta, la o scoala buna din Vest.

Alta problema – si sper sa nu sun prea negativ – e obsesia cu diplome peste diplome. Am auzit de prea multe ori gluma cu toate nationalitatile stand la coada, cand s-a creat lumea, si fiind intrebati "Ce dar vreti?" Si toti au raspuns "Intelepciune"... Dar cand a venit romanul i s-a spus "Nu mai avem intelepciune ... Dar va dam masterate". Boala asta, pe care eu o numesc masteritis, inseamna ca practic esti nimenea daca nu ai cel putin un masterat, eventual un doctorat. Toti directorii, managerii etc pe care i-am intalnit in Anglia spun chiar invers : ce conteaza cel mai mult e experienta vietii si experienta muncii. Poti sa ai un doctorat in business si sa nu fii afacerist atat de bun decat unul care a terminat scoala la 16 ani. Si goana asta dupa diplome, dupa bucatele de hartie, e si problematica pentru ca inca sunt multi oameni destepti care nu au posibiliatile sa faca 6 ani de facultate. Ei sunt sau fortati sa faca sacrificii foarte mari sau risca de a fi marginalizati de oameni care zic "ala clar nu e candidat bun pentru postul asta, nici masterat n-are". Exagerez problema un pic, recunosc, dar se intampla din ce in ce mai mult in Romania.

-- Care este activitatea dvs in acest moment? Cu ce va ocupati?

-- Sunt functionar public, mai specific consilier ministerial pentru sub-secretarul de stat in ministerul transporturilor. Organizez agenda ministeriala si iau legatura cu alti funtionari publici despre aspecte diferite din strategia nationala pentru transport. Nu pot sa spun decat ca e un job extrordinar de interesant. In plus, incerc sa public o carte – un roman despre un tip care incearca sa intalneasca pe eroul lui din copilarie – si sper sa pot pregati destule materiale pentru o mica expozitie de desen si pictura in Londra. Si in final, masinile de epoca fiind o alta pasiune, ma ocup de restaurarea a unei foarte vechi si foarte prapadite limuzine Volga, neagra bine-inteles, care acum 37 de ani facea furori pe strazile Vrancei. Deci destule!

-- Vorbind despre pasiuni, am vazut ca va place arhitectura romaneasca. Puteti detalia?

-- Romania are o arhitectura fascinanta, uluitor de frumoasa din punct de vedere istoric, si prea putin cunoscuta. Din pacate multa a fost distrusa. E usor sa blamam "Ceausima" dar adevarul e ca ce a inceput perioada comunismului a fost continuat dupa 1989. Avem enorm de multe cladiri interesante, unele din ele monumente istorice, in paragina sau extrem de prost restuarate. Pana si CEC-ul cu care se mandresc bucurestenii a fost disfigurat cu enorme aparate de aer conditionat pe fatada sa neoclasica dinspre calea Victoriei. Deci nu numai ca imi place extrem de mult arhitectura cum a dezvoltat in Romania din punct de vedere estetic, simt si ca e nevoia sa fie activ protejata. Sunt unele organizatii caritabile care se ocup de asa ceva, in plus sun si cativa oameni particulari care, foarte onorabil, restaureaza o casa veche intr-un stil simpatetic si lipsit de kitsch. Asa ceva merita promovat. Aici vreau sa spun ca nu numai arhitectura antebelica din Romania merita studiata si salvata. Nu e "la moda" sa spun asta, dar sunt multe constructii din perioda republicii populare si chiar republicii socialiste care ar merita prezervate. Mai ales cladiri publice precum piata din Mangalia, ansamble hoteliere precum splendida casa Arcasului din Targu Neamt, si multe bucatele de infrastructura, precum semnele din beton la intrarea judetelor, care au si ele un stil aparte si, vrem nu vrem, reprezinta acea perioada. Chiar si un bloc comunist mai decent, frumos renovat si aratand uniform (adica toate balcoanele la fel, in culori care merg impreuna cat de cat – adica nu protocaliu de partid), are farmecul lui pe care, culmea, il vom aprecia numai peste 30-40 ani cand blocurile vor fi disparute. Daca nu ma credeti, studiati pozele din anii 60 si 70 din Bucuresti. Sustin ca mediul in care traim afecteaza semnificativ comportamentul nostru si calitatea noastra de viata. Din acest motiv, chestiuni de urbanism si de arhitectura mi se par foarte importante.

-- Aici va las pe dvs sa continuati, sa raspundeti la intrebari pe care noi nu le-am adresat dar ati dori sa le exprimati.

-- Ramane numai sa multumesc celor care au citit atat de departe si sa le urez succes si noroc!


Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando scoala de astrologie fidelia pechora tulip vox iasi internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi