Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Liga Studentilor Romani din Strainatate

ERASMUS Experience

Student in Romania ori peste hotare? Job in tara ori in strainatate? Iata cateva intrebari carora incercam sa le gasim raspunsuri cu ajutorul studentilor romani care au cunoscut si sistemul autohton de invatamant, si altele de peste hotare. Uneori, concluziile nu sunt imbucuratoare, dar toate arata dorinta tinerilor romani de a performa in domeniile in care au ales sa se pregateasca.

"In planurile mele de viitor, strainatatea este un cuvant destul de important. Nu ca nu as iubi Romania, este o tara mult prea frumoasa, dar, din nefericire, nu imi ofera alternativa. Ma orientez spre vestul Europei, nu e o solutie, dar e o speranta." Alexandra Coman, absolvent al Facultatii de Filosofie, master in Relatii Publice si Publicitate (UAIC Iasi), fost bursier al VIA University College Danemarca si Universitatea Huelva (Spania)

ERASMUS Experience

Ma numesc Alexandra Coman, am 24 de ani. Am absolvit Facultatea de Filosofie, sectia Sociologie, si anul acesta in vara am absolvit cursurile de Master - Relatii Publice si Publicitate la aceeasi facultate. Sunt o fire sensibila, deschisa, dar ambitioasa, sincera si cu ceva simt al umorului. Toata povestea a inceput asa:

Cap I. Danemarca

Eram la un curs, in iarna lui 2008, si intr-o pauza a venit o doamna si ne-a prezentat oferta celor de la VIA University College din Danemarca. Nu am fost o studenta stralucita si eram constienta de faptul ca acei colegi care s-au aratat interesati de a pleca cu bursa, aveau mult mai multe sanse decat mine. Data limita pentru a aplica la aceasta bursa era destul de apropiata, recunosc insa ca mi-a luat vreo doua zile sa ma gandesc daca are rost sa aplic, sa discut cu parintii. Lucru care s-a si concretizat. Am dat si examen pentru un certificat la Facultatea de Litere, am facut dosarul si am asteptat, nestiind cati au fost cei care au aplicat pentru aceeasi bursa. Spre surprinderea mea, din cele 10 locuri oferite, doar 8 au fost ocupate, chiar si dupa concursul de interviuri cu decanul, prodecanul si coordonatorul de burse de studiu Erasmus. Pana in ianuarie 2009 toate documentele erau puse la punct si eram gata de plecare.

Era prima oara cand ieseam din tara, iar impactul a fost destul de mare. O alta tara, o alta cultura, un alt mediu, departe de tot ce stiam in Romania, prieteni, familie.

Bursa pe care am primit-o a fost pentru un curs de animatie "Animation as a learning tool". Sincer, nici nu stiam despre ce e vorba sigur, pentru ca primordiale erau emotia de a pleca si a studia in alta tara. Prima oara cand am pasit in sala de clasa a fost placut. O atmosfera placuta, iar coordonatorul cursului, o persoana serioasa, cu o prezenta tipic nordica si cu o caldura atipica"vikingilor".

Studiind publicitate la master, pot spune ca mi-a ajutat mult. Am aflat multe despre cum se pot realiza filme, reclame. Am descoperit cum e sa faci un film, sa lucrezi la el, sa te implici, mai ales sa lucrezi in echipa, alaturi de colegi din alte tari, iar la final rezultatele sa fie satisfacatoare. Nu e usor cu acomodatul, insa fiind intr-un colectiv in care am avut colegi romani, a devenit mult mai simplu dintr-o data. Pe langa colegii din Romania, am avut si colegi din Lituania, Letonia, Olanda, Norvegia. Cu totii doritori de a cunoaste cat mai mult din cultura daneza, de a ne imbunatati cunostintele de limba engleza, de a ne imprieteni si a face schimb de elemente importante din culturile noastre si nu in ultimul rand, de a primi si a folosi cat mai mult din informatiile primite la curs.

Un lucru important e faptul ca am descoperit o parte din cultura daneza, prin intermediul prietenilor pe care i-am castigat acolo. Sunt firi deschise, o parte din ei, poate prea obisnuiti cu studentii care vin si pleaca din campusul universitar din Viborg, insa persoane cu care mai tii legatura, cu care impartasesti sentimente, ganduri si pe care speri ca intr-o zi sa-i revezi si sa retraieste momente din viata de student in strainatate. La intoarcerea acasa, dupa cele 4 luni petrecute alaturi de noii colegi, profesori, prieteni, am plans. E greu sa te obisnuiesti intr-un mod, si apoi brusc, sa revii la ceea ce stii ca nu pare ( uneori chiar nu este) la fel de placut. Nu am renuntat si am decis ca vreau sa mai am parte de o astfel de experienta. Eram constienta insa ca o bursa de studiu nu mai era valabila si am inceput cautarile pentru o bursa de practica.

Cap II. Spania

Cu cateva zile inainte de vacanta de iarna din 2009 am cautat pe site-ul universitatii un anunt despre burse de practica. Am descoperit ca Universitatea din Huelva oferea un post de asistent in relatii publice. I-am contactat si mi-au si raspuns ca as putea veni in timpul semestrului de primavara.

Am inceput sa ma interesez de documentele necesare. Un lucru care probabil nu se va schimba in tara noastra este birocratia. Desi era clar ca daca cei de la universitatea la care iti gasesti loc de practica te accepta, poti pleca, se pare insa ca ai de parcurs acelasi traseu ca si la bursele de studiu: depunerea dosarului, interviul (o mica paranteza: culmea e ca trebuie sa astepti, dupa ce se afiseaza anuntul cu bursa de practica, daca nu cumva mai vrea cineva locul tau de bursa). Practic, eu imi gasesc locul de practica si exista posibilitatea ca altul sa il ocupe.

Dupa doua saptamani de umblat, incheiat contracte, tot ce inseamna birocratie, ca sa nu mai zic emotiile ca nu care cumva sa se mai prezinte cineva la interviu, am obtinut bursa. Alta tara, alta civilizatie, alta cultura.

Pentru ca postul de practica era pe relatii publice, am lasat deoparte publicitatea. Un loc de munca normal, cu program de lucru ca a oricarui alt angajat intr-o institutie. Colegi in mare parte spanioli, dar si alti studenti care fusesera acceptati pentru acelasi stagiu de practica. Seriozitate, multa munca, dar si multi prieteni, deoarece toti studentii Erasmus veniti la studii in Spania treceau pentru informatii (documente) pe la Biroul de relatii internationale. A fost placut, dificil, frumos dar si important pentru experienta mea de masterand. Am vazut si practicat ceea ce invatam, si consider ca asta imi va fi de mare ajutor candva.

Cap III. Romania

Legat de sistemul lor de invatamant (nu stiu cum era cel al spaniolilor, dar pot spune de cel al danezilor) nu au fost lucruri care sa nu imi placa. Toate cursurile au loc intr-o atmosfera mult mai degajata, ce implica si actiuni de moment, jocuri interactive, jocuri de rol, ce fac studentul sa dea mai multa atentie cursului si nu cum se practica inca in sistemul de invatamant romanesc -- "Eu dictez si voi scrieti, ca sa plecati acasa mai repede" . De asemenea chiar daca strigi profesorul pe nume, cum se petrecea si in cazul meu, asta nu insemna ca nu il respectam. Din pacate insa la noi, profesorii tin foarte mult la aceasta titulatura de "Domnu' profesor". Nu zic ca e obligatoriu sa scapam de ea, insa profesorii au un numar mai mic de studenti in clasa (maxim 30), lucru care le permite sa fie mai apropiati, dar nu sa nu se respecte reciproc.

Am un regret insa, ca Romania, sau mai bine zis institutiile (companiile) acestei tari nu ofera aceeasi posibilitate pe care o ofera cei din afara. Poate ca nu ne-am mai toci coatele pe bancile scolii, iar cand ar fi timpul sa ne angajam sa n-i se spuna ca nu avem experienta, si poate ca nu s-ar mai oferi diplome de absolvire "cadou" fara a sti macar ce cursuri s-au studiat de-a lungul anului.

Desi la noi se face carte, "si inca ce carte", din nefericire acest lucru nu ne ajuta cu nimic. Si nu vorbesc doar de mine, care dupa atatia ani nu reusesc sa imi gasesc un loc de munca in Romania, ci de multi alti studenti care trec prin acelasi lucru, de multi altii care sunt "someri cu diploma" si pentru care unica posibilitate de a-si asigura un trai, cat de cat decent, e sa mearga peste granita si sa lucreze in domenii in care nu sunt calificati, doar pentru a se descurca si a-si deschide o poarta spre un viitor mai bun.

Studii in tara si job in strainatate?... Este o optiune, zic eu una destul de buna, daca nu iti permiti sa studiezi in afara si din cate stiu nu e ieftin. Invers in nici un caz. Daca ai posibilitatea de a lucra in afara tarii, sa faci ceea ce iti place si la ce esti bun, rostul de a te intoarce in Romania este doar de a schimba mentalitatea in care ne-am blocat de ani de zile.

Cap IV. Animatia

Experienta cu acel curs de animatie din Danemarca, mi-a schimbat modul de a vedea lucrurile. Poti folosi absolut orice lucru din mediul inconjurator pentru a face un film de animatie "perfect". Ceea ce m-a impresionat si m-a determinat sa gasesc un mod nou de a realiza filmul meu final pentru examen a fost o vizita la WorkShop-ul de animatie. Ani de zile (3 ani pentru un film de 3 minute- unul din cazuri), bani investiti in materiale, dar si mult devotament pentru un film care desi tine atat de putin, te duce intr-o alta dimensiune. Indragesc animatia si o voi indragi. Sunt multe proiecte si festivaluri de acest gen si, desi pe unele le ratez, internetul ma tine la curent cu cele mai noi animatii aparute.

Animatia preferata... hmm, nu e asa de greu. Am crescut cu Tom & Jerry si multe alte povesti ( animatii) de la Walt Disney. Greu de zis insa care e personajul preferat. Stiu doar ca radeam mult si imi facea mare placere sa vad cele doua veverite Chip si Dale cum ii distrugeau planurile lui Donald Duck. He, he...ce vremuri.

Cap V. Viitorul

In planurile mele de viitor, strainatatea este un cuvant destul de important. Nu ca nu as iubi Romania, este o tara mult prea frumoasa, dar, din nefericire, nu imi ofera alternativa.

Cu siguranta viitorul meu e in relatii publice, secretariat sau organizare de evenimente (lucruri in care am experienta), dar pentru moment nu reusesc sa gasesc un loc de munca si se pare ca va fi nevoie de o recalificare. Probabil voi urma niste cursuri de IT sau management, asta in cazul in care nu voi avea vreun raspuns de a lucra in alta tara, din pacate nu in domeniul in care am studiat, dar ceva de la care sa pot porni.

De trait, as trai intr-un loc civilizat, cu oameni civilizati, care stiu sa iti vorbeasca, stiu sa te respecte si cu care poti trai in liniste. Si Romania mi-ar putea oferi acest lucru, insa peste foarte mult timp, si din pacate "nu se vrea", nu ca nu s-ar putea. Ma orientez spre vestul Europei, nu e o solutie, dar e o speranta.


1

Comentarii:1


1# Scris de

oana

in data de:

29/10/2010 05:27

Bravo, Alexandra!


Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando scoala de astrologie fidelia pechora tulip vox iasi internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi