Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Psihologie / Spiritualitate

Cuplul - subiect de psihoterapie

Carierele de succes ascund arareori în culise CV-uri lineare, iar cel al Mariei Nicoleta Turliuc, profesor universitar în cadrul Colectivului de Psihologie Medicală si Psihopedagogie Specială al facultătii de gen iesene verifică din plin această teorie. Dincolo de indiciile cifrice firul epic implicit s-ar putea reduce la axa: oras de origine Târnăveni, Mures - Târgu Mures, liceu vocational - studii superioare sub filon filosofic - o amplă activitate didactică în psihologie - ambitia de a aduce "occidentul" - fascinatia subdomeniilor superficial tratate - satisfactia unui premiu de excelentă livrat pe meleaguri botosănene si câteva aparitii editoriale ce-au refuzat din start umbra anonimatului. Să detaliem...

- Cum ati defini parcursul de pâna acum, destin sau pura alegere?

- Probabil, si una alta, în ciuda încrederii mari pe care o am în capacitatea de a-mi croi propriul drum în viata. Este imperios necesara simbioza celor doua. Da, povestea începe cu pasiunea mea pentru artele plastice si cu întreaga sustinere a parintilor mei. Odata cu desfiintarea liceelor de arta si reducerea numarului acestora la doar sase în plan national, am activat ulterior ca sectie a Liceului Pedagogic. Partea plina a paharului ar consta în faptul ca activitatile specifice, cursurile practice de desen, pictura, sculptura, textile sau arta decorativa au putut fi secondate în plan teoretic de exigentele aferente "pedagogilor". Pentru admitere am optat într-o prima instanta pentru Cluj, dar artele plastice stateau la vremea respectiva sub semnul unui manierism extraordinar, iar rezultatul n-a fost unul pozitiv. Eram identificati practic (în genul: tu esti din Sibiu, tu din Mures) dupa stilul îndrumatorului avut pâna atunci, iar daca nu te dovedeai a fi produsul unei anumite filiere ca bagaj de pregatire nu erai considerat suficient de bun pentru un centru universitar. Am avut colegi care au avut rabdarea sa-si încerce norocul ani la rând, dar eu stiam ce pot, m-am mobilizat si am ales sa dau la filosofie, pe care o îndragisem si pentru care optasem în cuplu cu estetica si la bacalaureat. Iata momentul în care intra în scena... Iasul, sau mai precis eu, tânara studenta de atunci, pe scena lui.

- V-ati vazut studenta la Filosofie-Istorie.

- Exact. Destinul a facut ca în cadrul acestei facultati sa iau contact cu psihologia. Ca si sociologia, aceasta specializare a fost desfiintata, din 1978, de cuplul didactorial, datorita "implicatiilor sociale si politice periculoase". Astfel am ales din nou o ruta ocolitoare, dupa ce intuisem în prealabil existenta unei sanse de autorealizare. Asadar, am intrat la Facultatea de Istorie si Filosofie unde vreme de doi ani m-am dedicat cu ardoare cursului optional de Psihologie. Rezultatele maxime obtinute mi-au confirmat optiunea si potentat ambitia specifica tânarului, aceea de a demostra ce pot.

- Ati fi intuit atunci pasii ce au urmat si precedat, iata, momentul prezent, pe care obisnuiti a-l cataloga drept "vârful carierei"?

- Pe cei usor previzibili da, pentru ca fireste, mi i-am propus. Pe altii, categoric nu. Important mi se pare sa nu pierzi din vedere usile care ti se deschid si sa le alegi pe cele prin care vrei sa intri. În cazul meu câteva oportunitati, zic eu bine valorificate, au condus spre punctul central al preocuparilor mele: psihologia si terapia cuplului si a familiei. Concret, as aminti sansa de a se introduce pentru prima data la Iasi, în 1998, disciplina Psihologia cuplului si a familiei. Nu e putin lucru pentru psihologi, din moment ce ea influenteaza cele mai multe aspecte ale vietii noastre: de la filosofia de viata, la obiectivele nostre educationale, de la modul de a face fata conflictelor, la aspectele despre care putem discuta confortabil. Un alt moment important a fost propunerea venita în 2002 din partea conducerii colectivului din care astazi fac parte de a tine cursul de Psihologia comportamentului deviant. De asemenea, as aminti de atuul învatamântului superior când vine vorba de a modifica coerent anumite domenii si planuri didactice, de stagiile si conferintele în strainatate al caror impact formativ am încercat întotdeauna sa-l transpun în activitatea mea didactica, de experienta de visiting professor la o universitate finlandeza, de pasiunea pentru cercetarea unor aspecte mai putin explorate în peisajul academic si valorificate ulterior prin publicarea a sapte carti (4 de autor, 3 volume coordonate), a 3 cursuri universitare si a peste 50 de studii. Si nu în ultimul rând, as mentiona înfiintarea primului master de psihologia si terapia cuplului si a familiei din tara al carui coordonator de program sunt de 5 ani.

- Cât de populara se dovedeste a fi sintagma atât în rândul studentilor, dar si a potentialilor sa-i numim beneficiari ?

- Masterul s-a dovedit a fi provocator pentru cadrele didactice implicate si extrem de atractiv pentru absolventii studiilor de licenta. Avem atât absolventi de psihologie, psihopedagogie sau asistenta sociala, cât si de la medicina, jurnalism sau politehnica. Unii aleg acest master deoarece vor efectiv sa practice terapia de cuplu si familie, altii pentru a-si spori abilitatile si competentele profesionale sau, pur si simplu, pentru a-si întelege mai bine relatia de cuplu si viata familiala. Regândit, odata cu trecerea la sistemul Bologna si în acord cu criteriile CPR, asigura profesionalizarea în domeniul consilierii de cuplu si familie dar si obtinerea atestatului de libera practica. Obisnuiesc sa le spun studentilor nostri ca n-au motive de abandon si nici de scepticism pentru ca, în cele din urma, dupa ce si aceasta criza va fi trecut, deschiderea fata de acest gen de servicii va exista. Cert e ca deocamdata în România, ideea prinde contur. Si din acest motiv, am solicitat introducerea în cadrul Conferintei Nationale de Psihologie gazduite în acest an de Universitatea "Al.I. Cuza", si din al carei comitet de organizare am privilegiul sa fac parte, a unei sectiuni de Relatii intime de cuplu si familie, în care sa se abordeze si aspectele terapeutice.

- Sa încercam un top trei al satisfactiilor profesionale de pâna acum...

- Cei cinci ani de viata ai masterului ramân pe primul loc. Imediat dupa vin rezultatele apreciate si propunerea de coordonare a unui proiect important aflat deocamdata în evaluare la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, pe o tema des adusa în discutie dar niciodata rezolvata, a Egalitatii de sanse. Am scris de altfel o dizertatie despre feminism iar conditia femeii ramâne un subiect care continua sa ma preocupe pentru ca am crezut dintotdeauna ca în cazul ei ascensiunea e mai grea si eforturile duble. Pe locul trei as clasa, deloc aleatoriu, si obtinerea conducerii unui doctorat menit sa desavârseasca etapa masterala.

- Ce ramâne de bifat?

- Oricât de confortabil te-ai simti într-un anumit punct al evolutiei profesionale, planurile sunt firesti iar, în cazul meu, multe. Ramân de pus pe hârtie lucruri importante la care ma gândesc de mult timp, printre care: un Tratat de psihologia cuplului si a familiei, o carte intitulata: Familia, trauma si psihologia pierderii . Acesta din urma este si titlul unui curs propus de mine în cadrul altui master realizatde aceasta data în cadrul Universitatii de Medicina, cu implicarea colegilor medici.

- Sa nu pierdem totusi ocazia de a ne adânci putin în jocul de... cuplu. Exista tipologii?

- Cercetatorii asta pretind. Voi vorbi despre o tipologie pe care o invoc frecvent, care este valabila atât pentru cuplurile premaritale cât si pentru cele maritale.. Conflictual - partenerii îsi hranesc pasiunea din conflict, lipsa lui fiind plictisitoare si interpretata de protagonisti ca lipsa a atentiei si iubirii. Cuplul are putine sanse pe termen lung, desi daca dinamica aceasta relationala se instaleaza mai târziu, în cazul românilor (pentru care perspectiva publica conteaza), s-ar putea ca mariajul sa dureze, ei straduindu-se din rasputeri sa ascunda sau sa nege conflictele lor.

2. «Pygmalion» - în acest caz, elevul se hraneste din ceea ce ofera maestrul: unul învata, altul îsi ofera resursele, le împartaseste. Daca ucenicul ajunge sa-si devanseze profesorul se ajunge la plictis. Adesea, el tinde sa-si paraseasca maestrul, pentru a se alatura unui partener ceva mai atractiv.

3. Fuzional - este definit prin lipsa distantei dintre partneri, prin trairi intense asociate cu pasiune pe termen scurt care, în timp, pot degenera în tensiune si confuzie identitara. Arderea si dependenta emotionala ajung sa sufoce si cuplul se poate îndreapta spre disolutie. Cuplul poate fi mentinut de credinta ca sunt "doi.... împotriva lumii intregii".

4. În decalaj - partenerii sunt permanent în contratimp. Când unul îsi doreste spatiu, celalalt pretinde apropiere. Paradoxal, modelul poate functiona si putem avea de-a face cu unul dintre cele mai longevive cupluri. Pasiunea lor este întretinuta de absenta idealizata a celuilat. Dat fiind ca distanta îi avantajeaza, sentimentele pot fi mentinute la ....cota ridicata, de pilda, în cazul cuplurilor active, extrem de dinamice, centrate pe formare si evolutie profesionala.

5. Asociativ - prefer termenul de sinergetic, pentru ca vorbim aici de completare reciproca optima. Ei reusesc sa-si coordoneze eforturile ca o veritabila echipa si reusesc sa realizeze împreuna mult mai mult decât ar reusi doar prin efort individual. Eventualele desincronizari sunt îngaduite, iar ambii parteneri ajung sa se dezvolte personal.

- Dar despre miturile detronate ale casatoriei ce ne puteti împartasi?

- Familia suscita din totdeauna sentimente ambivalente. Un proverb spune: "Fiecare îsi are dusmanii printre persoanele propriei sale familiei". Un altul ca: "Celui care are un singur strop din sângele vostru nu-i veti fi indiferent". Miturile sunt un soi de cheie de lectura si interpretare a realitatii, la îndemâna întregii familii si dincolo de patologic pot avea o functiune reglatoare (de exemplu, de amortizare a schimbarilor prea bruste), fiind o "supapa de siguranta" care asigura evitarea dezagregarii. Cuplurile autohtone ar trebui poate sa stie ca, desi Casatoria provine din Rai, doar interventia divina nu este suficienta, viata de cuplu însemnând si munca, efort, investitie constanta si reciproca. Sau ca, mentinerea aparentelor nu ajuta si, contrar mitului Cuplurile fericite nu se cearta niciodata, multe dintre cele care cred în el si care neaga divergentele interne au mai multe motive de separare. Partenerii sunt în fond personalitati diferite, nu gândesc la fel, discutiile în contradictoriu fiind naturale, fie ca vorbim de un conflict teribil sau de simple dezacorduri. Totul e ca acestea sa nu degenereze.

Problemele personale nu trebuie discutate cu partenerul, suna o alta credinta. Dar, daca nu cu el, cu cine? Cu conditia sa nu-l transformam într-un cos de gunoi în care sa aruncam doar hârtiile murdare. Si pentru ca vorbim de mituri, as mai aminti doua. Unul ar fi acela ca Nu e de preferat sa-ti expui problemele conjugale unui alt cuplu. Ei bine, uneori experienta acesta ar fi necesara. Si nu vorbesc de ceea ce romanii ar numi spalatul rufelor în public, ci de valorificarea experientei celor apropiati, care au trecut prin situatii asemanatoare, fapt care ar scuti beneficiarii de multa suferinta si durere. Si, am ajuns mitul pe care doream sa insist: La terapie nu se recurge decât în ultima instanta. Este adevarat ca sotii reusesc adeseori sa rezolve problemele cu care se confrunta. Dar abilitatile si resursele lor nu-i ajuta întotdeauna! Daca solicitarea ajutorului se produce dupa decristalizarea amoroasa ireversibila cel putin la unul din parteneri, e aproape imposibil sa mai salvam mariajul. în acest caz se poate realiza terapia separarii si divortului din care partenerul mai afectat si copiii cuplului au foarte mult de câstigat.

- Pentru ca se tot "parlamenteaza" asupra acestui lucru, ce credeti, este cuplul modern unul superficial?

- Refuz sa cred asta. Exista mutatii inevitabile în cuplul actual, dar el va continua sa existe în masura în care satisface nevoile fundamentale de iubire, armonie, atasament. Trecerea de la cuplul centrat pe copii la cel centrat pe adulti a fost gresit interpretata, cred eu, ca manifestare a tendintelor narcisiste si egocentrice ale adultilor actuali, incapabili sa-si asume obligatiile si responsabilitatile specifice. Este mai curând efectul maturizarii depline, constiente de faptul ca de satisfacerea propriilor nevoi depinde si disponibilitatea si receptivitatea pentru cele ale copiiilor. E ca în cazul însotitorului de bord care recomanda, în caz de avarie, ca masca sa fie atasata initial adultului...

- Exista retete de succes, factori care influenteaza într-un fel sau altul calitatea vietii conjugale? Sau reteta e complicata pentru ca ingredientele sunt dificil de armonizat?

- Evident, nu exista. Nevoile, asteptarile, experimentele si standardele noastre relationale sunt diferite. L-as cita pe Milton Erikson care atunci când a fost întrebat: "Exista mariaje fericite?", a raspuns: "Premisa esentiala este aceea ca exista mariaje reusite. Dar ceea ce este un mariaj reusit pentru voi, poate fi un esec pentru mine, si invers". De aceea, terapia nu este o activitate facila, ci una care necesita si numeroase cunostiinte, dincolo de abilitatile profesionale si tehnicile stapânite.

Factorii fericirii maritale sunt extrem de variati, iar combinatiile lor posibilie sunt si mai numeroase. Sa enumeram doar... si veti vedea ca este într-adevar complicat. Conditiile relatiei reusite includ, mai întâi: asumarea rolurilor maritale, transformarea relatiei maritale în relatie prioritara, distributia puterii (cine decinde si cine actioneaza) în diferitele domenii ale vietii familiale, reglarea distantei. Femeile pot gresi la început în relatia maritala prin implicare excesiva, prin dorinta de face tot ce pot pentru a-l face pe barbat fericit. Numai ca iubirea agapica îsi are propriul risc: epuizare emotionala prematura. Ulterior, conteaza si personalitatea, strategiile de comunicare, similaritatea unor variabile sociologice (aceasi origine sociala, etnica, religioasa, culturala, acelasi nivel de instructie etc.), calitatea si cantitatea comunicarii, asteptarile reciproce, armonia sexuala, experientele anterioare. Traumele si dificultatile din familia de origine tind sa se transmita în casnicia generatiei urmatoare.

- Un sfat?

- Extrem de importanta este cunoasterea de sine. Odata ce îti evaluezi realist asteptarile în functie de calitatile si defectele tale si ale celuilat, sansele de a fi deziluonat (a) devin minime. Cel ce doreste sa schimbe ceva la viata sa de familie ar trebui sa înceapa prin a se întreba: "Ce as putea mai întâi sa schimb, la mine?". Cu alte cuvinte, o persoana nemultumita de viata de familie este de cele mai multe ori nemultumita, în fapt, de ea însasi... Personal, cred cu putere în faptul ca putine relatii pot oferi la fel de multe recompense ca o relatie de cuplu reusita. Astfel, viata familiala, capata mai mult sens si profunzime. Eu am facut din relatia familie-munca, în aceasta ordine, reperul în functie de care mi-am construit traiectoria de viata. Nu cred în disocierea celor doua aspecte, ci în (mentinerea) echilibrului lor.


Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando scoala de astrologie fidelia pechora tulip vox iasi internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi