Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Turism

Prietenii mei ciprioti

Daca la primul contact cu viata pe insula misterelor si-a fericirii - ca doar aici a fost fieful zeilor, mai ales cel al zeitei dragostei si frumusetii, Afrodita - n-am reusit decat in mica masura sa cunosc localnicii, urmatoarele doua vizite mi-au dat prilejul de a intalni, de-a cunoaste indeaproape si mai ales de-a ma apropia de cateva familii carora nu pot decat sa le multumesc pentru felul deosebit in care m-au primit, m-au acceptat, m-au indrumat si m-au sprijinit inclusiv in obtinerea a cat mai multa informatie despre Cipru si valorile lui istorice si culturale. Imi place sa cred ca fiecare dintre acestia si toti impreuna pot fi astazi numiti, simplu dar cu toata consideratia, prietenii mei dragi, din Cipru!

Nu as vrea sa fiu partinitoare cu niciunul, pentru ca rolul fiecaruia este la fel de important ca si al celuilat, pentru ca niciunul dintre ei nu a facut altceva decat sa-mi dovedeasca, mie si fiicei mele deopotriva, ca prietenia si omenia nu tin cont de origini, de limba vorbita, de locul din care provenim si nici de eticheta cu care ne-au "incondeiat" unii "de-ai nostri", ca nu toti romanii suntem de proasta factura, ca putem fi credibili, apreciati, acceptati si apropiati de sufletele celor ce ne-au intins mana prieteneste, dand dovada de incredere, onestitate si multa caldura sufleteasca.

Este motivul din care intotdeauna cand trecem granitele tarii noastre avem o anumita strangere de inima, o teama de a nu fi confundati cu confratii care au creat o imagine falsa asupra Romaniei si romanilor in multe parti ale lumii. Si ca sa fiu corecta fata de fiecare si chiar fata de mine insami va voi face cunoscute persoane si nume ce vor ramane mereu in cartea de onoare a sufletului meu pe care viata si Dumnezeu mi le-a scos in cale la timpul potrivit aici, in Cipru, asadar, voi incepe cu... inceputul.

Sfarsitul de decembrie 2007 a fost de fapt inceputul vizitelor mele in insula Afroditei. Venisem atunci pentru a fi alaturi de copila-mi ce facuse un stagiu de practica in Limassol si urma sa ne intoarcem in tara dupa sarbatorile de iarna. Asa am ajuns sa-l cunosc pe Marios, un tip carismatic, simpatic foc si deosebit de primitor, pentru ca prima cina la Limassol am servit-o chiar restaurantul lui chinezesc din "tourist area"; este locul unde Madalina a lucrat mai apoi, in vacanta de dupa terminarea facultatii si de unde, gratie domnului Marios a intrat intr-o alta sfera pe plan profesional, investitiile financiare. O cina de neuitat intr-un loc pe care nu-l vazusem pana atunci decat pe harta si un om care a ramas mereu un al doilea parinte al fetei mele pe pamant cipriot.

Avand o sotie minunata, talentat si priceput pictor de icoane pe sticla si doi baieti de toata frumusetea care-l ajuta in business-urile pe care le detine, pot sa spun ca, de fapt, Marios i-a deschis Madalinei drumul spre actuala profesie pe care o respecta si o face cu pasiune. Astazi, din motive lesne de inteles in vremuri de criza, o agentie lotto ce-i apartine a luat locul fostului restaurant China Pallace. De cate ori il vizitam, cand timpul ne permite, simpaticul si mereu veselul Marios ne pofteste la o cafea "povestita" indelung si presarata tot timpul cu sfaturi utile si cu incurajari atat de necesare atunci cand dezorientarea, singuratatea si departarea de locul numit "patrie" iti dau atatea si-atatea motive de ingrijorare. Marinimos, empatic si plin de optimism intotdeauna, Marios a primit rasplata doar de la Dumnezeu pentru tot ce a facut pentru oamenii care l-au impresionat in mod placut si carora le-a oferit sansa de a le fi aproape atunci cand a fost nevoie.

Strainatatea si inerentele ei suplicii au nascut legaturi stranse si intre romanii care traiesc si muncesc in Cipru; inca din perioada practicii studentesti in Limassol copila mea a avut alaturi colege de facultate cu care si-a impartit bucuriile si necazurile si cea mai apropiata sufletului ei a fost si a ramas Judith, o clujeanca plina de viata, frumoasa, inalta si foarte simpatica. Cine-o cunoaste nu poate sa n-o indrageasca, chiar daca la ea "furtunul" se numeste "furtuna" si cuvintele capata sensuri nebanuite cand se-ncurca in folosirea genurilor gramaticale. Este o scumpa, "lunga" noastra de aproape doi metri si mereu cu fata luminoasa si zambareata. Unde puteam ajunge mai repede si mai aproape de locuinta Madalinei la prima vizita in insula decat la... "Malibu", un bar select, linistit, unde clientela este mereu selecta, multi englezi prieteni ai familiei careia apartine si unde te simti asa cum ar trebui sa te simti in orice local intri si doresti sa fii bine primit. Si cum Judith lucra aici si mai lucreaza si astazi, dupa cinci ani, "Malibu" a devenit oaza noastra de relaxare, pentru ca aici o cunosteam pe ea si pe proprietari, Michelle si Nasos, o familie grozava si deosebit de prietenoasa.

Michelle, o persoana agreabila, simpatica si vesela, Nasos, un barbat frumos, brunet, din care grecul veritabil striga spre privitor din fiecare coltisor al fiintei sale. Au doua fete minunate, cea mare, deja studenta la o universitate din Anglia. Multi dintre copiii cipriotilor studiaza in Anglia sau in alte universitati din toata lumea. Sarbatorile petrecute in Cipru la sfarsitul lui 2007 au avut farmecul lor datorita acestor oameni inimosi pentru ca am petrecut noaptea dintre ani impreuna cu ei si cu alte cateva zeci de persoane. A fost cadoul nostru de Anul Nou, din partea lor... Dar nu acest aspect vreau sa-l reliefez, este mai putin important, insa felul in care s-au straduit sa nu ne simtim straine, caldura cu care toti ne-au primit si ne-au acordat atentie au scos in evidenta caractere oneste, fine, deschise si foarte agreabile care au reusit cu prisosinta sa ne faca sa-i indragim si sa ne simtim ca si cum am face parte din familie.

Michelle face parte dintr-o familie mixta, Mary, mama sa este din Cipru iar Ray, sotul ei, un englez cu o distinctie aparte, echilibrat, rasat si deosebit de placut. Ori de cate ori am ajuns la "Malibu", Mary mai ales -, toata numai zambet si voie buna mi-a vorbit cald, deschis tratandu-ma la modul cel mai prietenos si nelasand sa se strecoare nici macar o urma de stinghereala sau disconfort in comunicarea noastra, indiferent de contextul in care se desfasura. Cunoasterea de-atunci cu Mary si Ray a fost preambulul prieteniei noastre de azi, cand o data pe saptamana ne vedem si tare bine ne simtim impreuna!

Dar sirul cunostintelor facute la Limassol in iarna aceea nu se opreste aici; un alt localnic demn de toata cinstea este George, verisorul Michellei, care impreuna cu ea si Nasos se ocupa indeaproape de bunul mers al afacerii de la "Malibu". In perioada in care l-am cunoscut George devenise tatic pentru a doua oara. Sotia sa, Samantha, o englezoaica veritabila, amabila, draguta, respectuoasa si cu o distinctie demna de invidiat ii daruise al doilea copil, pe Cristopher, iar Jamie, fratiorul cu vreo doi-trei ani mai mare, avea de-acum partener de joaca.

Cand am revenit in Cipru in acest an, am avut ocazia sa cunosc mult mai bine aceasta familie si sa ma conving ca atunci cand ti se pare ca totul se naruie si nu mai vezi o cale de iesire din problemele care te framanta, Dumnezeu isi intoarce subtil fata inspre tine prin cei pe care ti-i scoate in cale: George si Samantha, Mary si Ray si alte cateva familii care si-au facut loc in sufletul si viata mea de-aici, deschizandu-mi o portita prin care sa pot lasa sa plece departe de mine disperarea ce-mi da tarcoale...

Experienta traita in insula Afroditei poate n-ar fi fost suficient de interesanta si draga sufletului meu daca n-as fi cunoscut o familie, pe cat de simpla, pe-atat de onesta si primitoare: Avghi si Michalis. Locuim la primul etaj al casei unuia din cei trei copii minunati pe care bunii si dragii mei prieteni i-au crescut minunat. Iar ei, cei mai simpatici si mai sinceri oameni pe care i-am intalnit, locuiesc in unul din apartamentele de la parterul casei, intampinandu-ne cu zambet larg si primitor, ori de cate ori iesim sau intram in cladire. Sunt de varsta apropiata de 70 de ani, plini de spirit si vivace, mereu "in priza", mereu alergand ba la Doros, - un sat asezat intre munti, spre Troodos, unde au o casa frumoasa si o gradina plina cu de toate si unde am fost invitate si noi-, ba la copii, ba la Pafos sau in alte locuri din insula unde au treaba.

Michalis este constructor de profesie. El a construit casa in care locuim si alte cateva din imprejurimi. A lucrat multi ani in strainatate, din Cehoslovacia pana in Arabia Saudita, a tras din greu ani buni departe de familie si a reusit, gratie priceperii si harniciei sale sa ofere fiecaruia din copii o situatie de care el si Avghi sunt astazi mandri. Catherina, Andrea si Fidos, fiecare cu familie si copii, calca aproape in fiecare zi pragul casei parintesti si se bucura de atentia si sprijinul lor in continuare.

Zilnic, de cum se crapa de ziua, Michalis parcurge cei aproximativ 35 de kilometri pana la proprietatea de la Doros unde iriga, sapa, curata, se ocupa de gradina ale carei roade le valorifica aprovizionand uneori magazinele din aria in care locuiesc cu fructe si legume. Ori de cate ori aduce produse proaspete, nu uita sa sune si sa ne dea si noua din roadele muncii lor de la Doros, ca si cum am face parte din familie si marturisesc, cu toata sinceritatea, ca asa ne trateaza.

Gratie bunatatii si priceperii ei la bucataria cipriota am avut ocazia sa degustam nenumarate maiestrii culinare gatite de mana bunei si inegalabilei Avghi, cu care, spre mirarea fiicei mele, ma inteleg de minune, in pofida faptului ca ea nu stie o boaba de engleza si eu baigui doar cateva cuvinte si expresii in greaca. Dar probabil intelegerea noastra se infaptuieste printr-un limbaj al sufletului in care instrumentele de baza sunt respectul, sinceritatea si onestitatea. Sarmalute impachetate in floare de dovleac, cu carne sau fara, gatite cu tot felul de arome mediteraneene, tot felul de legume si salate pregatite in zeci de variante, placinte si branzoici traditionale cu haloumi, masline sau fructe am gustat intotdeauna cu placere in casa lor.

Apa proaspata de munte, adusa in recipienti, special pentru noi, ne racoreste in fiecare zi pentru ca Mihalis nu uita de "Andria si Georgia", cum ne spun simpaticele noastre gazde. Sper ca intr-o zi sa-i am oaspeti in casa mea, in tara mea, acolo la poalele muntilor Vladeasa din Apuseni si sa le pot raspunde pe masura felului in care m-au primit si m-au tratat aici, la Limassol.

Familiile mixte din Cipru sunt numeroase si variate, ca provenienta etnica, iar eu am avut placerea sa cunosc si o alta combinatie matrimoniala: Nathalie si Eli Aziz, doi tineri minunati reveniti in Cipru din Liban, unde s-au cunoscut; Nathalie, cu mama cipriota si tatal libanez, Eli, libanez 100%. As putea spune, fara sa exagerez, ca dupa ce a cunoscut-o pe fiica mea Nathalie i-a fost cea mai apropiata si mai devotata prietena; lucreaza impreuna de aproape doi ani in departamentul condus de Madalina si cum orice inceput este dificil pentru o tanara de 22 de ani, cat avea in momentul in care a intrat in valtoarea investitiilor financiare FOREX, Nathalie i-a fost aproape mereu. De curand cei doi tineri inimosi au devenit parinti; Theodor este un copilas minunat, nazdavan si frumos, care a adus multa bucurie familiei pe care o vizitam adesea. Sunt fericita ca am avut sansa sa intalnesc asemenea oameni!

Dar cum in viata nimic nu se intampla fara un scop, iata ca destinul a facut ca aproape un an de zile sa coabitam cu o fata minunata, din toate punctele de vedere, un om sensibil, cultivat, sarguincios, cu un orizont larg si careia ii datorez, in primul rand, "urnirea" din teama de conversatie in engleza, desi aveam un bagaj de cunostinte acumulate de-alungul catorva ani. Fiorentina Pouli, despre ea este vorba, este unul dintre tinerii pe care oricine ar vrea sa-i aiba in preajma, pentru ca este omul care stie, care vrea, care poate, care daruieste si care tinteste in permanenta spre mai mult si mai bine.

Preda la o scoala dar si lucreaza in acelasi timp intr-o companie care are ca obiect de activitate implementarea de programe si proiecte ale Uniunii Europene, este implicata intr-o organizatie nonprofit care activeaza in beneficiul persoanelor cu dizabilitati, este membra a unui club de ciclism, fiind foarte pasionata de acest sport de care a molipsit-o si pe fiica mea. O iubesc si o admir pentru tot ce este si tot ce face. Ea mi-a pus la dispozitie carti, reviste, informatii despre Cipru si tainele lui; ea mi-a fost ghid cand a fost nevoie si impreuna am impartasit impresii despre literatura, istorie, spiritualitate, despre terapiile alternative, despre cultura si religie, pentru ca tanara mea prietena este bine documentata, pasionata de arta, serioasa si cu o gandire sanatoasa si profunda.

Langa ea are azi un prieten minunat, un baiat de nota zece, pe care l-am indragit de cand l-am cunoscut anul trecut. Chris este un baiat cu mult bun simt, inginer constructor si managerul propriei firme de profil in Nicosia. De cateva luni Fiorentina nu mai locuieste cu noi, insa ne viziteaza ori de cate ori are o farama de timp, pentru ca intre noi s-a legat o prietenie frumoasa si sincera. Sper sa am ocazia sa ii fiu alaturi daca se va casatori cu Chris, si asa, la o nunta in Cipru nu am participat, inca!

Gratie ei am cunoscut un alt cuplu de tineri frumosi, din toate punctele de vedere, dar mai ales, in zona aceea atat de sensibila a sufletului: Elena si Lucas! Printr-o minune daruita de Dumnezeu si prin intermediul Fiorentinei am pasit in casa lor intr-o dimineata frumoasa si linistita de iunie. Intr-un dialog deschis si deosebit de placut cu Elena am aflat ca, desi este colega de serviciu a Fiorentinei in compania ce se ocupa de proiecte europene, a studiat artele, a fost campioana la dans modern, designer ambiental ulterior si iat-o, ocupandu-se in prezent de cu totul altceva. Casa ei dezvaluie insa vechea pasiune, atractia spre frumos pentru ca modul in care a decorat-o reliefeaza clar inclinatiile artistice.

Lucas, prietenul ei, un tanar frumos si pedant, deosebit de respectuos si amabil este avocat; lucreaza intr-o firma de avocatura din downtown-ul Limassolui. Nu m-am saturat sa vorbesc cu ei, vrute si nevrute si sa aflu cat mai multe lucruri despre insula in care m-am trezit ca intr-un vis, caci de cand e lumea, de voie de nevoie ajungi unde nu crezi si faci ceea ce nu stiai ca poti sau nu voiai sa stii ca poti...

Si cum vorba "volant..." la putin timp dupa intalnirea cu cei doi, am avut prilejul si sansa sa cunosc o alta familie draga mie, Pauline si Antonis; Pauline lucreaza la aceeasi firma de avocatura cu Lucas, Antonis, un baiat minunat este informatician. Lucreaza in Larnaca, zilnic navetand intre cele doua orase relativ apropiate. De o cumintenie sufleteasca rar intalnita si un bun simt atipic pentru generatia lor, cei doi mi s-au lipit de suflet precum "marca de scrisoare", cum spune o veche melodie de dragoste romaneasca. Afland ca scriu o carte despre Cipru mi-au sugerat mai multe locatii despre care nu stiam si care mi-au imbogatit bagajul cu note si impresii despre insula Afroditei.

In 2013, prin ianuarie vor deveni parinti si bucuria lor este cu atat mai mare cu cat au aflat ca vor avea... gemeni. Ori de cate ori ajung la ei, in weekend-uri, pentru ca in restul saptamanii sunt foarte ocupati, stam minute in sir povestind despre tot si despre toate, inclusiv despre Romania mea si oamenii ei, despre bucataria romaneasca si cipriota si cate altele nu ne umplu in mod placut timpul petrecut impreuna. Am aflat ca Pauline adora supele asa ca se prea poate sa-i gatesc curand un bors ca la mama lui sau o ciorbica a la grec (ca tot suntem in Ciprul grecesc, nu?) si de ce nu, o ciorba ardeleneasca dreasa cu smantana sau o supa de pui cu taietei de casa, de care sa-si aminteasca si mama celor ce-o vor degusta!

Ma apropiam de finalizarea acestor insemnari si eram convinsa ca ma voi limita la cam atat in relatarea despre prietenii mei ciprioti, dar ce greseala imensa faceam daca ma grabeam, pentru ca la sfarsit de iulie am avut din partea fiicei mele o surpriza pe cinste: o vizita intr-o zona muntoasa unde culmile pareau suspendate de baierele cerului si linistea-mi dadea impresia unei regine care domnea peste intinderile coastelor abrupte si unde am cunoscut si mai indeaproape caldura si ospitalitatea cipriotului veritabil.

Cu Ilyiana, colega si prietena bulgaroaica a Madalinei, o fata deosebit de sensibila si de calda, care a inceput sa vorbeasca romaneste in dulce grai ardelenesc de-mi vine s-o pup toata ziua, la cat de draga imi este cand spune "Tucu-te, ca faina-mi esti!", am plecat spre Louvaras, la vreo 25 de kilometri de Limassol, unde locuieste si munceste mama ei. De cum am iesit din oras am urcat mereu, trecand prin doar cateva sate cochete si mai mult printre munti unde vegetatia era mult mai bogata ca in alte zone vizitate de curand si unde, serpuind prin serpentine soseaua-mi parea aidoma celei de pe Piatra Craiului, pe ruta Cluj-Oradea.

Ma simteam mult mai aproape de locurile de-acasa si starea de spirit doborata de canicula limassoniana s-a schimbat automat. Louvaras este un sat asezat in creierul muntilor Troodos, cu gospodariile localnicilor cocotate pe coaste muntoase, alternand cu portiuni terasate pe care, culmea, au amenajate gradini si solarii intr-o priveliste minunata.

Am fost intampinate la intrare de doi dulai imensi, paznicii traditionali ai gospodariilor cipriote izolate si nu numai, care dupa ce ne-au mirosit sa se convinga ca nu am venit cu rele intentii ne-au urmat spre cladirea unde familia Pastellas ne astepta, cu foukou pregatit in curte pentru ritualul duminical al fiecarui cipriot care se respecta, souvla! Mama Ilyianei, domnul Prodromos, stapanul casei si gazda noastra, cei doi minunati fii ai sai, Pavlos si Antonis ne-au primit ca pe adevarati prieteni si oaspeti dragi. Le-am simtit din prima clipa sinceritatea si bucuria de a ne avea aproape si s-au grabit sa pregateasca tepusele cu bucati de carne preparata in fata noastra de proprietar, pentru a degusta impreuna traditionala souvla.

M-a frapat abilitatea barbatului de talie mijlocie, cu o infatisare care o sa ramana pentru mine imaginea tipica a cipriotului autentic: indesat, plin de viata, cu ochii, cred, de culoare deschisa, albastru-verzui, cu zambetul care-i potopea de fiecare data ochii si cu o mustata cum numai in filme vazusem pana atunci, rasucita pana spre pometii obrajilor. Simpatic foc, glumet si deschis, in timp ce noi sporovaiam de zor, care in ce limba se descurca sau prin semne acolo unde nu ne iesea, a pregatit frigarile lungi de cam un metru cu bucati de marime medie de carne de porc si pui asezonata corespunzator, ca apoi sa le aseze pe stativul cu carbuni incinsi, nelipsitul foukou, sa se rumeneasca.

Fiecare a contribuit cu ce a putut la asezarea mesei in curte, pe un platforma taiata in munte, de unde aveam o panorama superba. Salata greceasca, halloumi, lountza, masline si alte bunatati au umplut imediat masa si gazdele nu conteneau sa ne serveasca cu toate felurile de bautura ce le insirasera pe masa ca la un bar de lux! Cu greu am facut fata insistentelor lor de a servi intr-una, mai ales ca souvla fierbinte si ademenitoare era in cantitati industriale cu care se puteau hrani doua zile toti cei 12 muncitori care lucrau pentru domnul Pastellas la fabricuta de imbuteliat apa plata ce o detine in cladirea din vecinatatea locuintei.

Madalina imi atrasese atentia sa nu cumva sa-i refuz sau sa nu-i las sa-mi puna in farfurie cat vor ei ca sunt foarte refractari la astfel de gesturi si considera un afront adus ospitalitatii lor. Asa ca ne-am chinuit sa facem fata si dupa mai bine de trei ore de stat la masa si gustat ne-am urnit cu greu si am facut o plimbare prin imprejurimi. N-a fost chip sa urc mai mult decat pana la statia de pompare, filtare si depozitare a apei, la cativa zeci de metri de casa, unde domnul Pastellas mi-a vorbit despre afacerea care se vede ca merge foarte bine.

Apa este un lux scump platit in insula si simpaticul intreprinzator fusese inspirat in demararea acestui business. Gospodaria familiei se afla amplasata pe un teren pe coasta muntelui langa fabricuta denumita "Pastellas brothers", unde imbuteliaza apa plata. "Tzyraz" am reusit cu greu sa citesc cu voce tare pe eticheta eleganta de pe flacoanele trase in folie si stivuite in depozit. Denumirea se poate traduce ca "Apa Sfintei Maria" si provine de la numele bisericii din apropierea putului adanc de aproape 100 de metri, forat pentru extragerea ei. Chimista fiind am studiat eticheta si componentele minerale ale acesteia constatand ca este foarte bogata in magneziu si exceptionala la gust. Omul nostru, cu o modestie de nedescris mi-a vorbit despre investitia de 4,5 milioane de euro ca si despre un lucru obisnuit, fiind convins ca alaturi de cei doi fii care fac distributia in orasele cipriote cu mijloace de transport proprii si de mama Ilyianei care se ocupa de partea economica, va putea dezvolta afacerea si in curand va exporta in tarile arabe.

Mi-au placut mult acesti oameni minunati si le-am admirat increderea in ei, in primul rand, rigurozitatea cu care isi faceau planul de marketing si mai ales felul in care isi tratau muncitorii. Printre acestia se afla si romani, dintre care un tinerel din Bucuresti, care tocmai urma sa se casatoreasca cu nepoata domnului Patellas. Zilnic doamna gatea pentru echipa de la fabrica ce mi-a placut enorm, fiind dotata in totalitate cu instalatii noi si foarte moderne.

De curand am ajuns din nou la Louvaras, dar de data asta ne-au pregatit alta surpriza si pret de cateva ore ne-am bucurat impreuna cu familia Pastellas de locurile din imprejurimi facand un drum de circa 60 de kilometri prin muntii Trodoos si culminand cu o masa servita de data asta la un local situat in padure si unde ne-am infruptat din nou cu specialitati traditionale. La plecare, patronul restaurantului ne-a intors din drum: din partea casei venise un platou imens cu delicioasele placintele numite loukoumades!

E minunat sa nu te simti singur intr-o lume care ti-e straina, e minunat ca Dumnezeu sa-ti randuiasca sa intalnesti oameni deosebiti, cu suflete calde si cu care sa te simti in largul tau, care sa nu se uite chioras la tine, care sa te trateze ca pe "unul de-al lor" si cu care sa legi prietenii frumoase si sincere. Eu ma consider o norocoasa printre oamenii pe care destinul mi i-a scos in cale in Cipru si acest lucru cred ca-mi va da puterea sa iert, sa uit, sa rezist si sa continui sa sper ca tara mea, de care nevoia si lupta pentru subzistenta ma tin departe, sa poata si sa vrea sa-mi ofere sansa de a ma intoarce, ducand cu mine ACASA o carte alaturi de gandurile frumoase si prietenia celor care aici si acum mi-au intins mana, pentru ca dorul si departarea sa mi se para mai usoare...

Georgeta Resteman
Limassol, Cipru
22 august 2012


Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando scoala de astrologie fidelia pechora tulip vox iasi internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi