Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Universitaria

Dragii mei colegi de liceu

„Adolescenta e cea care decide, cel mai adesea, despre caracterul si destinul omului. Adolescenta are trei insusiri: generozitate, simt critic si romantism. Prin generozitate traiesc valorile morale, ideale. Prin simt critic e in stare sa-si dea filosofic seama de ele. Iar prin romantism are putinta sa adanceasca temele vietii duhului, sa le traiasca halucinant. (…) Adolescenta este un fel de geologie arzanda. Acum e, deci, vremea princiara a educatiei” -- Vasile Bancila

Au trecut zile bune de cand m-am intors de la Tecuci. Mi-am reintalnit colegii, dirigintele si o parte din profesorii din liceu. Dupa doua decenii. Cat o copilarie si o adolescenta. Pe unii dintre ei ii mai revazusem cu diferite ocazii: colocvii, lansari de carte ori contexte medicale. Pe altii ii auzisem la radio sau le urmarisem emisiunile pe internet. Unora le-am citit cartile.
Am refacut drumul de acasa la liceu pe traseul obisnuit din anii ’90. Nu stiu sa fi avut asa emotii cand ma indreptam spre examenul de Bacalaureat cum aveam sa traiesc in acea zi. Curtea liceului era tacuta si ne astepta.

Ne stransesem odinioara sa vedem rezultatele examenului de admitere la liceu, veneam cu galetile pentru a merge la practica, ne imbulzeam in careu pentru nu-stiu-ce eveniment, alergam la probele sportive ori ne inghesuiam cu inima tremuranda sa vedem notele la finalul verii anului 1993. Acum veneam sa fim impreuna si sa ne imbratisam. Sa ne privim si sa ne recunoastem. Noi cei de acum… cei de ieri… dintotdeauna.

Patru ani impreuna

Ani in care fiecare trecea prin schimbari profunde la nivelul personalitatii. isi cauta identitatea. Treapta I. Practica agricola. UTC-ul. Decembrie 1989. Treapta a II-a. Toate aceste discontinuitati au generat stres. in randul nostru, al familiilor, al profesorilor, al scolii… incepusem liceul in comunism. La numai patru luni valorile, normele, exigentele sociale, atitudinile culturale ale societatii aveau sa se schimbe. Noi ne metamorfozam, societatea se reforma. Profesorii isi modificau expunerile. Unii… Abandonau caietele de educatie politica si isi converteau discursul. Era democratie.

Noi lepadam uniformele si imbracam straie pestrite. Ne indragosteam si ne revoltam. Sanctionam aspru etichetarile conduitei noastre din exterior. Vedeam parinti si profesori bulversati de toate transformarile la care asistau, carora era necesar sa le faca fata. Ardeam interior si primeam fie paturi de note proaste de la profesori in cap, fie jeturi de apa rece de la parintii care simteau acut valvataia. Cei mai intelepti priveau focul sufletelor noastre si luau lumina de la el sa-si reaprinda lampile inimilor. Mucarnite au fost putine…

Din nou, dupa catalog

Am intrat in sala de clasa. Ne-am ocupat vechile locuri si am asteptat sa vina domnul diriginte cu catalogul. I-am intampinat, pe el, pe directoarea Colegiului National „Calistrat Hogas” si pe alti profesori ce venisera la intalnire, intonand „Desteapta-te Romane”. Fiecaruia ii tremura glasul iar unii lacrimau. Pentru dl. Emil Bostan, profesor de matematica si dirigintele nostru, noi am fost ultima sa generatie. Ne privea si il priveam cu drag. Isi amintea, cand rostea numele fiecaruia, de cate o intamplare amuzanta din liceu.

Chiar daca a pastorit o clasa cu profil real „matematica-fizica” nu a dorit sa creeze frontiere rigide intre disciplinele studiate. Ii placea acest cuvant: disciplina si adesea il amintea. A facut-o in cateva randuri si de asta data. Stateau alaturi profesorul de matematica si profesorul de limba si literatura romana, dl. Radu Vladimir. Reprezentau doua discipline. Aparent doua moduri diferite de a gandi lumea insa matematica si poezia au substanta comuna. Matematica si Alta matematica… deloc disjuncte.

Despre eroismul pedagogic

In anii ’20, Onisifor Ghibu scria ca „trebuie mai mult eroism pedagogic”. Dl prof. Radu Vladimir l-a avut. Nu numai prin faptul ca noi fusesem prima sa serie la liceu... La aceasta intalnire, dna prof. Doinita Radu ne-a povestit o intamplare care spune multe despre ce inseamna sa fii profesor. Profesorul Vladimir era internat in spital pentru o interventie chirurgicala. Isi astepta sotia cu nerabdare in salonul unitatii de terapie intensiva. Avea frisoane si era palid. Gingasa doamna Radu s-a tulburat privindu-l. Nici nu a avut vreme sa-l imbratiseze ca se si trezi intrebata: „Ce-au facut elevii mei la examen?”. Nu stiu daca va fi fost surprinsa de o asemenea intrebare din partea sotului sau, dar i-a dat raspunsul pe loc: „Indata plec la liceu si voi veni cu lista”.

Scurta a fost intrevederea celor doi tineri profesori, unul, pe patul de suferinta si ingrijorat de rezultatele elevilor sai, celalalt ducand suferinta pe picioare, ingrijorat de rezultatul postoperator al sotului sau. Se inserase si, gratiile dese ce imbracau fereastra geamului sub care se aflau listele cu cei admisi, faceau si mai dificila lectura. il gasi pe portar si, sub razele lanternei VARTA care facea eforturi sa lumineze, dna Doinita Radu transcrisese tabelele. In ciuda oboselii, a pozitiei incomode si a luminii palpainde, tanara profesoara continua sa copie listele cu rezultate.

Intr-un suflet alerga la spital, trecu cu greu de portar, era ora cand bolnavii nu mai puteau fi vizitati, si se strecura in salonul sotului sau. Vladimir nu dormea. Tremura. Doinita s-a speriat si cand se pregatea sa le trezeasca pe asistente, el a prins-o de mana si ea a inteles ca frisoanele sale erau de alta natura. Privea hartia… „Doinita, au luat toti!” As vrea sa va pot descrie in cuvinte reactiile colegilor mei dupa ce dna prof. Radu si-a incheiat povestea…

Din tara, de peste Ocean

Despre alte discursuri, despre fotografiile din clasa sau din fata liceului ori despre petrecerea din seara acelei zile spun doar atat: m-au marcat. As putea scrie despre fiecare coleg, despre alti profesori de isprava, despre orasul adolescentei noastre, despre traseele diferite ale colegilor mei sau despre copiii lor minunati. Despre faptul ca unii au traversat orasul ca sa ajunga la intalnire, unii tara, iar altii Oceanul. Multe as avea sa va povestesc, dar, prin acest text am vrut doar sa va impartasesc cateva momente de la acea minunata intalnire.

Inchei cu gandurile colegului nostru, Johann Pohrib, postate recent pe pagina sa de Facebook:
„Sa nu ratezi niciodata, dar niciodata, o intalnire cu fostii profesori si colegi de liceu!
Asaza-te in fosta ta banca, aminteste-ti vechile glume de autobaza, vorbeste cu fetele despre noile tendinte in moda si musai: flirteaza putin, asa ca pe vremuri, ca doar nu ti-ai iesit din mana! Fii usor pretios si glumet in discutia cu fostii profesori. Admira-i si multumeste-le.

Important: intalnirea trebuie sa fie doar cu cei cu care ai fost in clasa, nu cu intreaga promotie si cel mai important: oricat de greu ti-ar fi sa ajungi, NU O RATA!”


Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando pechora tulip internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi