Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Universitaria

„Fiecare este responsabil pentru constructia brandului” - interviu cu dr Richard Constantinescu, Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr. T Popa” Iasi

Educatia medicala are nevoie de o schimbare de paradigma: mutarea accentului pe competenta colectiva. Competenta individuala este necesara dar nu suficienta. Multi sunt competenti individual, dar nu stiu cum sa fie competenti impreuna. Competenta colectiva trebuie sa reprezinte o valoare in cadrul educatiei medicale universitare si postuniversitare. O cercetare pe mai multi ani a demonstrat ca erorile ce apar in chirurgie se datoreaza primordial comunicarii deficitare din cadrul echipei mai mult decat abilitatilor tehnice ori nerespectarii procedurilor, spune dr Richard Constantinescu, de la Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr. T Popa” Iasi

-- Sunteti autorul unui curs de „Creativitate si branding in medicina” la UMF Iasi. Cum v-a venit aceasta idee? De la ce concept ati plecat?

Am pornit de la ideea unei redefiniri calitative a relatiei dintre medici si pacienti si, in general, a relatiilor existente intre profesionistii din domeniul sanitar si ceilalti actori implicati in actul medical. Se observa ca digitalizarea si extinderea retelelor electronice duce la o modificare a ecologiei noastre mentale. Sistemul sanitar va trebui sa parcurga un proces de adaptari necesare la aceasta noua realitate.

Numai prin reinventare perpetua, prin interactiune, comunicare reala si creativitate, spitalele, clinicile, cabinetele medicale, medicii si personalul medical vor reusi sa activeze in aceasta lume extrem de fluida. 

Numarul studentilor ce provin din tari si continente diferite este in crestere, astfel universitatea a devenit un spatiu multicultural. Pentru U.M.F. Iasi este o provocare, dar si un beneficiu. Medii culturale si lingvistice diferite puse impreuna augmenteaza spiritul creativ. Absolventii anilor 2018 vor lucra intr-o alta realitate decat cea de astazi si le sunt necesare merinde bogate si o dieta diversificata.

Asistam la schimbari majore in campul sanatatii globale. Pe de o parte modificari ale climei, conflicte armate, crize economice, deficit de resurse, fenomenul migratiei, boli cronice si pe de alta parte o dezvoltare tehnologica extraordinara. Acum se discuta de „cei 4 P ai medicinei”: predictiv-personalizat-preventiv-participativ. Devenind mai incluziv, domeniul sanatatii suscita un nou mod de abordare din partea universitatilor de medicina si a celorlalti actanti ai sistemul medical.

-- De ce considerati ca este important un astfel de curs?  

-- Imaginati-va un lac inghetat. Privindu-l de pe mal ne gandim ca il putem traversa. Numai ca, pasind, la un moment dat apare o fisura, si, fie alunecam in apa, fie ramanem izolati pe o bucata de gheata. Acest lac inghetat reprezinta sistemul de ingrijire medicala din Romania. Adesea auzim expresia „medicii romani sunt extrem de buni”. Sigur, dar ca individualitati, deoarece pusi impreuna, formeaza o echipa uneori nefunctionala. Cursul acesta il consider important deoarece continua un drum pe care l-am inceput in urma cu cativa ani, cand am propus alte doua cursuri la universitatea de medicina ieseana: Comunicare medicala si Medicina si religie. Aceste cursuri, interconectate, ofera studentilor o intelegere mai profunda a persoanei: medic, asistenta sau pacient. Niciun termen al acestui trinom nu poate fi exclus sau tratat ca inferior.

-- Vorbeati de curand despre mutarea accentului pe competenta colectiva.

-- Educatia medicala are nevoie de o schimbare de paradigma: mutarea accentului pe competenta colectiva. Competenta individuala este necesara dar nu suficienta. Multi sunt competenti individual, dar nu stiu cum sa fie competenti impreuna. Competenta colectiva trebuie sa reprezinte o valoare in cadrul educatiei medicale universitare si postuniversitare. Cazurile recente prezentate de mass-media in legatura cu anumiti pacienti care au suferit dupa interventii chirurgicale aduc in discutie aceasta tema a competentei colective. O cercetare pe mai multi ani a demonstrat ca erorile ce apar in chirurgie se datoreaza primordial comunicarii deficitare din cadrul echipei mai mult decat abilitatilor tehnice ori nerespectarii procedurilor. Implicarea facultatilor de medicina, a spitalelor, medicilor si pacientilor in acest proces al competentei colective este o provocare importanta a medicinei viitorului. A viitorului apropiat.

Este important un astfel de curs deoarece include in structura sa o tema putin studiata de organizatiile din sectorul medical: intraprenoriatul. Cursurile organizate se focuseaza pe antreprenoriat si trec cu vederea o sursa importanta a schimbarii si inovatiei: cea existenta in interiorul unui sector, spre exemplu o clinica. Intraprenoriatul are potentialul de a promova creativitatea si un comportament inovator. Spitalele sunt medii in care intalnim numeroase bariere, comportamentale sau organizationale, exista standarde, regulamente, ierarhii si cutume. Dorim ca intreg personalul sa se poata exprima creativ si de aceea intraprenoriatul poate conduce la modificari ale logicii institutionale, si, consecutiv, la schimbari profunde in sistemul medical.

Cand eram student si apoi in primii ani de practica medicala am putut observa ca asistentele medicale sunt un potential neexploatat de inovare. Si nu numai asistentele. Daca ne uitam in interior lesne putem intelege ca angajatii sunt priviti ca o masa omogena cu rol pasiv in dezvoltarea organizationala, fiind doar executanti. Ei sunt informati si nu li se comunica diversele aspecte ale activitatilor medicale sau institutionale. Se adapteaza pasiv la schimbarile decise, procesul schimbarii nefiind unul participativ. Pledam pentru organizatii medicale cu o structura de tip retea, in care sa se stimuleze lucrul in echipa, deoarece numai prin colaborare pot gasi solutii utile pacientilor dar si clinicii.

Din conversatiile pe care le am cu studentii inteleg ca acestia isi doresc sa devina parteneri in educatie, si nu spectatori, iar distribuirea pasiva si unilaterala a informatiilor e de natura a-i descuraja. M-am bucurat de entuziasmul doamnei decan in sustinerea si introducerea acestui curs in curricula universitara si de asemenea am primit multe mesaje din partea studentilor, unii din ani superiori, intrebandu-ma daca pot si ei participa. Comentariile trimise in urma lecturii materialelor pe care le-am postat pe blogul creat ca platforma pentru curs sunt pozitive si imi dau energie sa continuu.

-- Despre „creativitate” si „branding” intr-un universitate cu profil „strict”… Ce va propuneti concret? Ce rezultate sperati sa obtineti?

-- Timp de sapte saptamani cat va dura cursul, ne propunem sa discutam cateva teme mari: „creativitatea in medicina”, „branding in medicina”, „personal  branding”, „social media in sanatate”, „medicina narativa”, „design in sanatate” si despre „discursul public”. In partea a doua a cursului o vom avea ca lector invitat pe doamna Marion R. Ferraez din Austin, Texas, specialist in marketing in turism medical, planificarea afacerilor si designer.

Schimbarile enorme ale tehnologiei nu pot trece neobservate de catre universitati si clinici. Tehnologia si educatia au un drum comun astazi. Si speram ca si in Romania sa  parcurga acest drum ca parteneri.
                         
-- „A fi diferit inseamna decenta nu stridenta”. Sunteti de acord?

-- Vom analiza creativitatea si inovatia in medicina tinand cont de mai multe aspecte. Inovatia nu este liniara (istoria medicinei vs prezent), e un proces complex generat din diverse medii (uneori extrem de sarace), generata de profesionisti sau pacienti, are utilizatori multipli, cu interese diferite (medici, pacienti, companii, organizatii) si e facilitata de tehnologie intr-o masura semnificativa. In medicina inovatia imbunatateste asistenta medicala pe de o parte si pe de alta mediul organizational. Prin inovatie putem deveni lideri in domeniul nostru. Inovez, deci conduc. Insa, mesajul meu este acela ca nu gandirea in afara cutiei ne duce la succes. Aceasta nu este sinonima cu inovatia. Salturile creative facute in directia corecta, alaturi de seriozitate asigura succesul. A fi diferit inseamna decenta nu stridenta.

Am avut recent cateva prezentari in cadrul unor congrese medicale. Prima intrebare pe care le-am adresat-o celor din sala a fost: „cati dintre dumneavoastra utilizeaza social-media in practica medicala?”. Reactia imediata era aceeasi: tacere si ridicarea umerilor. Incepand sa vorbesc despre ce inseamna social media si revenind cu intrebarea, acestia raspundeau: „facebook este pentru adolescenti”, „nu ma intereseaza sa stiu unde isi bea cafeaua colega mea”, „nu citesc si nu am timp pentru bloguri”, „imi este jena sa vorbesc in fata unei camere”… Acum, la diverse traininguri cu medicii, cunoscand aceste raspunsuri, adresez intrebarea in alt mod: „ce credeti despre comunicarea in timp real intre dumneavoastra si pacienti/colegi”, acestia isi schimba complet atitudinea si spun: „Sigur! Ne-ar placea sa discutam mai multe si dupa prezentare”. Un exemplu recent: la Zilele Pediatriei iesene „N.N. Trifan” am avut o prezentare cu titlul „Social media si pediatria participativa”.

Prezentarea s-a transformat intr-un dialog si m-am bucurat. Cei doi moderatori au fost extrem de interesati sa afle cum isi pot imbunatati comunicarea cu pacientii lor prin intermediul social media. „Voi incepe chiar in seara aceasta un blog si ii voi mobiliza si pe colegii mei din clinica sa dezvoltam o platforma online pentru clinica noastra de la Spitalul «Sf. Maria»”. Cred ca in spatiul medical este o problema semantica in legatura cu „social media”. Auzindu-l, il resping, deoarece ei considera ca stiu deja despre ce este vorba, ca e „ceva pentru generatiile tinere” sau „de amuzament”. Si, de aceea, le vorbesc despre acelasi lucru, dar folosind alte cuvinte si constat ca devin extrem de interesati, imi adreseaza intrebari sau ma contacteaza pe internet. 

-- V-am auzit spunand deseori ca „Fiecare este responsabil pentru constructia brandului…”

-- Deseori, cand solicitam o recomandare catre un specialist, fie suntem indrumati catre un anume specialist, si numai acela!, fie se ridica din umeri spunandu-ne „toti sunt la fel… la cine ai merge iti face acelasi lucru!”. De ce se intampla asa? O parte din pacienti se adreseaza unor medici „branduri cunoscute”, pentru a reduce perceptia riscului, alta considera medicii ca fiind valoric similari. Ca medic, pentru a determina pacientii sa vorbeasca despre tine, e bine sa faci ceva remarcabil. Nu impresionant. Dupa cum si etimologia spune, ceva distinctiv. Sa iesi din spatiul comun ce mineaza creativitatea. Acest ceva este brandingul. Fiecare doctor sa transmita ceva unic despre practica sa, personalul cu care colaboreaza ori clinica sa. Inainte de 1989 se stia ca doctorul X este „stomatologul partidului” sau „cardiologul tovarasului prim’”. Astazi unii sunt „dermatologul ori esteticianul vedetelor” etc. Putini dintre medici pot fi numiti experti nationali. 

In timp am observat ca reputatia, esentiala in medicina, poate fi amenintata. Din diverse motive. Ea este nu numai o constructie, ci si o modelare activa si creativa. Medicii care activeaza in / si in sistem privat observa ca se afla intr-o continua competitie si astfel sunt nevoiti sa iasa in evidenta, sa fie remarcabili. Distingem cateva categorii de medici: cei care ignora sau resping aspectele ce tin de managementul reputatiei, medici transformati in adevarati agenti de vanzari, medici competenti si timizi ori altii care nu stiu cum sa abordeze aceste lucruri.

Ne putem intreba, chiar daca ar parea straniu in contextul unei suferinte, ce face ca un pacient, dupa externarea dintr-un spital, dupa o consultatie sau in cursul unei terapii de lunga durata, sa descrie acea experienta ca pe o experienta totala? Interactiunea cu brandul tau ii provoaca pacientului sau familiei acestuia amintiri placute? Te recomanda si prietenilor sai? De ce clinica ta? 
Am discutat cu medici, dar si cu pacienti, despre acest aspect al experientei. Perspectivele sunt diferite. O colega de-a mea si-a construit anul trecut un centru medical cu design avangardist, dotata cu aparatura moderna, si a angajat cei mai buni medici din zona, conform recomandarilor primite. Entuziasmul inaugurarii i-a a disparut cand a inceput sa observe ca pacientii, atrasi initial prin publicitatea din media locala, erau tot mai putini.

La intalnirea cu ei am observat ca intrebarea lor era aceasta: „De ce nu merge acest centru in conditiile in care suntem situati central, avem aparatura si am semnat contracte cu cei mai buni doctori din zona capitalei etc.?!”. Priveau doar in termeni de echipamente si nivel de calificare. Cu mari eforturi am reusit sa gasesc cateva numere de telefon si adrese de email ale unor fosti pacienti ai centrului. Discutand cu ei, perspectiva devenea diferita. Mi-au vorbit de lipsa de amabilitate cu care erau intampinati la serviciul de primire, de tonul rece al secretarei cand raspundea la telefon, de dificultatea pe care o intampinau atunci cand accesau site-ul centrului si de lipsa de comunicare cu medicii. Managerii abordau problema din punct de vedere al echipamentului iar pacientii din cea a valorii si atitudinii. 

-- Ce este de facut pentru ca pacientii sa aiba o experienta de brand cat mai pozitiva?

--  Este evident ca un medic nu are timp si cunostinte necesare si va angaja o persoana care sa-i asigure o asistenta profesionala. Numai ca brandingul nu este numai responsabilitatea consilierului ci a intregii clinici. Si acesta este brandingul conectiv ce presupune o abordare participativa, implicarea tuturor angajatilor. Fiecare este responsabil pentru constructia brandului incepand cu portarul de la intrare, brancardierul, asistenta de la pansamente, pana la chirurgul de top.

-- A da din encefal sau din portofel?

-- Pot fi intrebat acum despre costurile acestor servicii. Insa ideea este aceea de a gandi mai mult nu de a cheltui mai mult. A gandi mai mult decat ceilalti. A te implica. Implicand mintea si inima costurile vor fi mai scazute iar profitul consistent. In copilaria medicala, dr. Constantin Teodorescu, cel alaturi de care m-am format, cand incercam sa gasesc o solutie la o problema imi spunea: „domnu’ Rici, nu da din cap, da din encefal!”. Daca medicii vor da mai mult din encefal, vor da mai putin din portofel. 

Studentii devin constienti ca designul conteaza. Designul spatiilor in care isi desfasoara activitatea medicala, designul site-ului cabinetului, designul cartilor de vizita ori al volumelor pe care le publica. Cel care le va realiza designul va trebui sa aiba o intelegere adanca a persoanelor carora li se adreseaza respectivul produs. Daca nu consideri important site-ul nu vei considera importanta nici curatenia toaletelor etc.

„Evidenta bazata pe dovezi” este cunoscuta in medicina. Anul trecut am participat la un seminar international in cadrul caruia s-a discutat despre „evidenta bazata pe design” in sistemul sanitar. Influenta mediului asupra pacientului este marcanta, anxietatii si stresului  adesea li se adauga stresul generat de spatiul in care se afla. Profesorul Bruse S. Rabin, cercetator american, a prezentat o comunicare la un congres despre „psiho-neuro-imunologie si pshiho-neuro-arhitectura”. Se impune regandirea spatiilor medicale pentru a sprijini si imbunatati rezultatele clinice, a diminua stresul pacientului si al personalului, si, a scadea costurile ingrijirilor. Manifestarea aceasta m-a determinat sa fiu mult mai constient de faptul ca persoanelor care activeaza in domeniul sanatatii le este utila o intelegere profunda a relatiei dintre mediul construit si calitatea ingrijirii. 

-- Din cate stim, este singurul curs de acest gen din Iasi. Il veti propune si la alte universitati?

-- Intr-adevar. L-am propus initial ca pe un curs adresat studentilor medicinisti din anul I. Intre timp s-a dezvoltat ca un proiect mai amplu: intalniri cu medici, consultanta, traininguri cu studenti sau medici din tara si parteneriate cu diverse organizatii.

Am fost contactat de profesori si studenti din alte centre universitare care si-au manifestat interesul pentru acest curs. Urmeaza sa ne intalnim si sa discutam in privinta unor colaborari. In cursul acestui an vom avea si invitati din Statele Unite care vor sustine cateva seminarii si prelegeri privind relatia medicina – afaceri, medicina – vanzari sau branding in turismul medical.

-- La curs pot veni si „externi”? Daca exista persoane interesate si care nu sunt studenti ori cadre didactice de la U.M.F., ar putea ocupa locurile in amfiteatru?

-- Cursul este liber si pot participa si „externi”. Sunt studentii medicinisti din anii III si IV, de la facultatile de medicina si medicina dentara, care si-au aratat interesul de a veni la curs si de asemenea medici rezidenti interesati de temele puse in discutie. Si cadrele didactice sunt invitate. Mi-ar face placere sa schimbam idei si sa construim proiecte viabile impreuna.

-- Spuneti-ne cateva lucruri despre dvs. Cine este omul Richard Constantinescu? Ce pasiuni aveti? Ce vise aveti?

-- Depasind „il mezzo del cammin di mia vita” si iesit, sper, fiind din padurea intunecata in care m-am aflat ma construiesc si reconstruiesc. Iubesc, traiesc, ma rog, privesc si ma bucur.
Privesc inspre trecut si vad un copil orfan care citea intr-un balcon al unui bloc din Tecuci „Singur pe lume”, infiat de o bunica pe care o vedea zilnic ingenunchind si rugandu-se. Vad un copil care isi facuse loc de citit intr-un mar din curtea casei. Citea Romania libera si nu stiu cat intelegea la 7 ani, dar zilnic cerea bani bunicii sa-i dea sa poata alerga la tutungeria de pe Ghica Voda. Cumpara ziarul si tot in fuga se urca in copac sa-l citeasca. Vad copilul care se speria de fiecare data cand, dupa ce strabunica lui era vizitata de un batran calugar de la Neamt, auzea ciocanitul in usa al unui militian care venea si pleca nervos.

Avea sa afle cand era in clasa a noua despre acel nene dar nu pentru ca era la liceu, copilul nu nenea militianul, ci pentru ca se intamplase un eveniment in preajma Craciunului. Renascuse democratia in preajma Nasterii Domnului. Si acum bunica ii putea spune adevarul. Pentru bunica lui, ce spun eu, mama lui, ca ii era mama in acte, Craciunul era un amestec de bucurie si mare durere. Nu stiu cum ii imbraca durerea din inima bucuria Nasterii Domnului dar stiu ca pentru ea intr-o zi de Craciun prin inima ei a trecut sabia. Si copilul si-o aminteste cum zguduita de suferinta isi conducea fiica la groapa. Si de-atunci nu are in minte decat imaginea unei bunici in genunchi in fata unei icoane. In camera aceea in care se ruga zi de zi avea sa se sfarseasca si, ca semn de mangaiere si intelegere, vreme de doua zile in fata scaunului pe care isi petrecea ultimele clipe pamantesti, era insotita de o femeie in alb, pe care o vedea numai ea, singura care-o putea intelege, ca mama.

„Vand Pegas si butelie de aragaz.”

Vad un tanar licean care vanduse niste damigene unui vecin ca sa-si poata cumpara un sacou cu care sa mearga la liceu si care alerga cu ziare prin Tecuci sa le vanda pe unde putea. A inceput sa scrie la acel ziar pe care-l si vindea prin spitale, dar sa si faca fotografii colegilor ca sa mai castige niste bani. Ii placea presa si adesea profesorii se amuzau la inceput cand il vedeau ca fuge de colo-colo sa mai prinda vreo stire sau o conferinta, sa poata sa scrie in ziar. Apoi i-a surprins cand l-au auzit in difuzoarele din clase. Le vorbea din camera unei laborante. Acolo-si gasise loc sa faca studioul pentru radio. Intr-o zi bunica lui s-a trezit chemata in cabinetul directorului. Era libertate acum, dar el ramase in functie din vremurile de nelibertate. Si-o chemase pe bunica sa-i faca morala ca nepotul ei, fiul ei din acte, cum v-am spus, il acuza de neocomunism in ziarul local. Ii trantise ziarul in fata bunicii, dar si bunica ii trantise lui o palma apoi.

Nepotului, adica fiului din acte, cand ajunse acasa. Nu ca ea nu l-ar fi stiut drept neocomunist pe director, ci ca-i amintea de precedentul incident, ce-i drept din vremuri de nelibertate, cand nepotul ei aproape ca voia sa dea jos tabloul suprem din sala de clasa si tare ii mai inghetase sufletul dupa telefonul ce-l primise care-o instiinta de incidentul teribil provocat de nepotul ei. La linia de sosire il astepta directorul. Directorul liceului. Daduse proba de alergare la Bac’ si in loc de profa’ de sport era profu’ de istorie. Care venise sa-l viziteze si la proba de istorie. Nu ca-i cazuse drag intre timp si ar fi vrut sa-l sustina la finish ori sa-l auda glasuind la probele orale, ci pentru ca tare i-ar mai fi placut s-o cheme pe bunica-mama din nou in cabinet si sa-i spuna cu zambetu-i stiut: „Pe aici nu se trece decat cu voia mea!”. Dar nu s-a intamplat asa. Ba din contra.

S-a dus de data aceasta bunica-mama la el. Nepotul-fiu nu scrisese de asta data nimic la ziar, ci nu i se dadea diploma de absolvire a liceului. Toti colegii si-o plimbau pe bulevard si el… plimba Pegasul. Nu l-a plimbat prea mult deoarece a fost nevoit sa-l vanda. In niciun caz pentru diploma, ci pentru ca reusise la Medicina la Iasi. Diploma? Pai in cele din urma n-a avut ce face si directorul i-a semnat diploma pentru ca nu se putea inscrie la examenul de admitere. Si cat o fi fost el de fost comunist… dar nu te pui cu o mama si o bunica! Si mai ales doua-ntr-una! Pegasul l-a vandut la pachet cu o butelie. Butelie de aragaz.

Ca sa poata merge la facultate in regula, chit ca era singurul din oras care se ducea la Medicina la Iasi. Mai si tulburase lumea cu vestea ca nepotul-fiu al unei bunici-mame, reprezinta orasul la UMF Iasi si nu fiul sefului de sectie X care era stiut de vreo cativa ani amenintand municipiul ca-i va fi delegat de onoare acolo. 

„Felul intai agude, felul doi corcoduse. Depindea de pofta si cheful pe care-l aveau in ziua respectiva.”

A descoperit si a indragit Iasul. Era trist cand se intorcea la Tecuci si isi recapata veselia de indata ce pasea pe peronul garii din capitala Moldovei. Cumpara carti si batea orasul la picior. Dormea in Gradina Botanica si mergea des la Pogor. Nimerise in camin cu un buzoian ahtiat si el dupa carti. El dupa carti medicale, buzoianul dupa cele de filosofie. Ii mai unea ceva: lipsa de bani cu care sa cumpere carti. Isi facusera relatii pe la diversi medici batrani care-si vindeau pe bani putini cartile si, sa-i fi vazut, parca mergeau la pescuit, cum isi luau gentile din holul camerei unde locuiau si porneau la noi achizitii. Venea un moment cand gentile asteptau mai mult sa fie scoase in oras: cand li se terminau banii.

Dar nu ca li s-ar fi terminat banii pentru carti, ci de-a dreptul toti banii lor. Aveau in frigider un rest de margarina si o bucata de slanina. Si paine. O zi, doua zile… margarina si slanina, hai ca mai mergea, dar a treia zi se trezeau, se uitau unul la altul si, nespunandu-si nimic, se culcau la loc. Cand se trezeau, tot fara a-si spune ceva, plecau. La masa. In sezon luau masa in spatele caminului E5. A, nu la Monte Carlo, ci taman langa. Langa restaurant, in curtea unui centru de testari seismice, erau doi pomi, un agud si un corcodus. Felul intai agude, felul doi corcoduse. Depindea de pofta si cheful pe care-l aveau in ziua respectiva.

Mai era un loc, cam departe ce-i drept, unde toamna mancau mere si nuci apoi se aprovizionau pentru cateva zile, insa acolo era cam periculos, deoarece era pazit si, mai bine sa dormi linistit, decat sa risti un bat pe spinare cu stomacul plin.
Incepuse sa-i placa medicina, era apreciat la stagiile clinice si in special la chirurgie unde isi petrecea mare parte din timp. Cealalta parte, in redactiile unor ziare, posturi de radio sau proaspete televiziuni locale ori regionale. Isi gasise resurse sa se autointretina in Iasi si la un moment dat chiar i se propuse sa lucreze part-time la un post de radio.

Cand tocmai era in mijlocul evenimentelor aflase de cazul unei fetite infectate cu HIV si s-a decis sa se implice. Si asa a ajuns fondator al ARAS Iasi. E o poveste lunga si nu e vreme de a o istorisi aici si acum. Poate alta data. A fost voluntar si s-a implicat in miscarile studentesti ale vremii, lansand, in timpul unei manifestatii, sloganul „Nu stati la balcoane ca Ilascu moare!”. Si cate altele n-au mai fost.
Constantin Teodorescu, Ostin Mungiu, Radu Popa sau despre oamenii esententiali din viata
Intr-o vara a avut o intalnire care i-a marcat destinul. La sectia de chirurgie a Spitalului Municipal din Tecuci, cu seful acesteia, dr. Constantin Teodorescu. Multa lume il prevenise ca este un om dur si ca ar face mai bine sa mearga la alt medic. El si-a urmat calea si s-a dus direct la usa dr. Teodorescu. Ce a urmat, toata povestea relatiei celor doi, va fi publicat curand intr-un volum dedicat mentorului sau. Pasiunea pentru scris si pentru carte o avea dinaintea intalnirii cu acest chirurg, insa suflarea de viata culturala a acestuia asupra sa l-a transformat.

Toate vacantele si le petrecea in spital la chirurgie. Ajunsese sa practice diverse interventii pe care rezidentii in primii ani de chirurgie le efectueaza tarziu. Si scria. Dr. Teodorescu a descoperit si a pus in valoare o anumita latura a sa, cea a publicisticii. Ulterior, cand deja lucra in spital, medic fiind, a infiintat, impreuna cu doi prieteni tecuceni, doua reviste care aveau sa marcheze lumea culturala a urbei.

O alta intalnire decisiva, la Iasi in anul IV: cu profesorul Ostin Mungiu. A fost atras de cercetarile si de preocuparea sa in domeniul studiului si terapiei durerii. Si de atunci durerea, care l-a insotit ce-i drept pe tot parcursul vietii, i-a devenit preocupare. De cercetare fundamentala, de reflectie si de publicistica. Ajunsese ca prietenii sa-l intrebe cat timp va mai aloca temei durerii. A publicat cartile „Sensul durerii”, in doua editii si „Durerea in lumina Ortodoxiei”.

Din relatia cu prof. Mungiu a invatat multe dar un lucru il mentioneaza frecvent: preocuparea pentru istoria medicinei si in special pentru un tip de istorie bazat pe documente. Profesorul Mungiu a considerat ca locul lui nu e la Tecuci si l-a adus in Iasi. Aici incepe o perioada cu multe povesti. Si frumoase dar si triste. 

Si am sa inchei cu o alta intalnire marcanta: cea cu dr. Radu Popa. Chirurg vascular care i-a devenit prieten si ulterior nas de cununie.
Daca are un nas, nu inseamna numai ca are si o nasa, ci ca are o sotie. Intrebati de vise. Povestea de dragoste dintre el si viitoare sotie ar putea fi descrisa ca pe un vis. Este atat de neobisnuita, in toata complexitatea sa, ca pare vis. S-a casatorit cu o texi-mexicanca tocmai din patria lui J.R. Si ea s-a mutat tocmai in patria lui R. Adica Richard Constantinescu. Pe semne ca i-a spus „Hai la noi, in dulce targ / Vino in Iasul iubit!” si Marion, „the rose of San Antonio”, a venit.

Pasiunea sa nu este distincta fata de activitatile curente. Iubeste cu pasiune, se implica cu pasiune, citeste si scrie cu pasiune. Iubeste ce face si face ce iubeste.

-- Aici va las pe dvs. sa intrati in rol si sa raspundeti unor intrebari nerostite de mine...

-- Vreau sa mai accentuez doar cateva aspecte. Doctorii si pacientii se afla in era social media, a marketingului de continut si a jurnalismului de brand. Calitatea continutului generat va avea un impact major asupra pacientilor. Problema pentru medici este nu daca au nevoie de continut sau nu, ci cat de bine stiu sa-l construiasca.

„Este necesara o noua abordare: cea a jurnalismului de brand.”

Pacientii vor sa se conecteze si sa interactioneze cu medicii lor. Doresc raspunsuri relevante la intrebari, sa afle opiniile doctorilor la problemele lor de sanatate ori despre sistemul sanitar, vor claritate, sa fie intelesi, sa li se puna intrebati. Asteapta mesaje de calitate nu sa li se vanda un serviciu. Medicii care vor oferi continut de calitate si nu vor rula permanent un mesaj pot deveni branduri de succes. Metodele traditionale de comunicare sunt astazi irelevante pentru pacienti si de aceea este necesara o noua abordare: cea a jurnalismului de brand. Construind o poveste, doar povestea a fost dintotdeauna esenta comunicarii, medicul va arata ca este un om viu, accesibil  si transparent. 

Creativitate, branding, social media, public speaking, design… toate acestea, le vom articula cu idea ca suntem co-creatori alaturi de Creator, ca avem sadit in noi impulsul de a crea, dar acesta depinde de profunzimea implicarii si de interconectarea cu semenii.

La masa vietii fiecare trebuie sa adaugam ceva, nu numai sa intindem mana si sa luam…


Comentarii (0)

Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando scoala de astrologie fidelia pechora tulip vox iasi internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi