Wines - Recomandarea Paharnicului • 2012 An Olimpic - La un taifas cu olimpicii Arte - Diana Condurache Universitaria - TrainsFormation • Business - Naive • Familie si sanatate - La un taifas cu sufletul • Psihologie - Karyn Taulescu • Diaspora Dezvoltare personala - Nora Prutianu • Ambient - Nicolae Palaghiu • Beauty Astrologie

astrologie reiki adrian chelariu
Wines

"Sunt si eu un calator pe drumul vinului si-atata tot" * dialog cu Cezar Ioan sau. de vorba cu vinul.ro

Editor al primei publicatii lunare despre vin, suplimentul lunar Connaisseur, membru īn juriul Concorso Enologico Internazionale, Verona - 2005 (Italia) si membru fondator al clubului "Presa de vin", recunoscut ca fiind cel mai activ ziarist care scrie despre vinuri īn Romānia. Am stat la un pahar de vorba cu Cezar Ioan si l-am tot iscodit vreme de cateva ceasuri, in care el a povestit despre vin, noi am ascultat, apoi am dus vorba mai departe.
cezar ioan

-- Pentru tine, vinul este o pasiune. Cand te-ai "indragostit" de vin?

-- De vin m-am apropiat de mic, eu fiind crescut mai mult de bunicii mei din Vrancea, care aveau o vie mica in spatele casei din Odobesti. Asa am intrat prima data in contact cu ceea ce azi as numi "cultura vinului": de la muncile de primavara si vara in vie, la cules, zdrobit strugurii, obtinerea mustului si apoi a vinului si la baut. De pe masa bunicilor mei nu lipsea niciodata vinul -- in special alb, sec -- si-mi dadeau si mie, chiar de pe la 4-5 ani, cate un pahar, indoit cu sifon. In casa s-a vorbit mereu de vin, a facut parte din stilul de viata al familiei mele - fara sa pot spune, insa, ca eram constient ca in alte familii lucrurile nu stau neaparat la fel.

De indragostit cu-adevarat de vin -- si spun asta in sens cultural, nu ma refer la micile "betzivaneli" intamplatoare din facultate, unde beam aproape orice -- m-am indragostit constient abia pe la 28 de ani. Pot spune ca asta s-a datorat unui mentor - un jurnalist elvetian cu care am lucrat aproape un an si de la care am invatat enorm nu doar despre viata si gazetarie, ci si despre vinul cu-adevarat bun si despre stilul de viata oenogastronomic vest-european. De altfel, tot de aici mi-a venit si ideea de a infiinta o revista despre vinuri in Romania.

-- Asa ai inceput sa-l "vorbesti" si sa-l faci prieten de poveste cu toti amicii tai.

-- De la inceputul eforturilor mele de comunicare a vinului am perceput acest produs ca pe un "varf de iceberg". Vinul este, dupa parerea mea, doar partea vizibila a unei culturi, a unei civilizatii, chiar cu sensul propriu al cuvantului. Asa cum orice calator prin lume stie, prima metoda de cunoastere a unui loc, a unui popor, este gastronomia si includ aici si vinul, ca un element obligatoriu al civilizatiei de tip european. Nu incerc deloc sa ascund faptul ca imi place vinul, imi place mancarea buna, imi place sa experimentez in sensul asta. Si, mai ales, imi place sa vad cum se leaga interactiunea oamenilor in jurul unei mese - probabil aici gasesti cel mai usor partile bune ale omenirii. In fata unei farfurii apetisante si a unui vin bun, oamenii scot ce e mai bun in ei.

-- Ce este un connaisseur? Cum poti ajunge la astfel de performanta? Putem iubi vinul fara sa fim connaiseuri?

-- Ca sa glumesc putin, connaisseurul de azi este foarte posibil sa fi fost snobul de ieri. Dar o spun doar in gluma, mai ales pentru ca - din acest punct de vedere - inteleg notiunea de snob in sensul ei cel mai bun si mai util, de motor pentru autoeducare. Lasand gluma la o parte, "pana la connaisseur te mananca sfintii" - sunt mai multe etape prin care trece oricine aspira sa devina cunoscator adevarat si toate sunt foarte placute. Poti ajunge connaisseur daca te pasioneaza un subiect suficient de mult ca sa investesti timp, bani, efort de autoeducare. Insa, si aici, calatoria in sine este scopul si nu neaparat destinatia finala. Din acest punct de vedere, chiar poti si trebuie sa iubesti vinul chiar fara sa fii connaisseur... Cineva mai intelept decat mine observa ca intreaga civilizatie mediteraneana ar fi de neconceput in absenta a doua produse: vinul si uleiul de masline. Si cred ca are dreptate - ambele sunt cumva inscrise in "codul social" -- poate chiar si genetic -- european. De altfel, in ciuda descrierii tale flatante -- pentru care nu pot decat sa-ti multumesc, delimitandu-ma totodata in mod politicos de ea -- nici eu nu pot indrazni sa ma consider un "connaisseur". Sunt si eu un calator pe drumul vinului si-atata tot.

-- Dar un degustator? Am citit pe siteul vinul.ro cateva sfaturi pentru o lectie de degustat, dar cred ca am nevoie de mai mult. De unde stiu eu ce culoare ar trebui sa vad in pahar, care ar fi mirosul corect si gustul care respecta definitia soiului?

-- Exista definitii destul de exacte ale unui degustator. Foarte pe scurt este acea persoana cu educatie si experienta in domeniu, care evalueaza calitativ un vin -- si-l si comunica, eventual, descriindu-l -- prin metoda analizei senzoriale -- vaz, miros, gust. Dar o lectie de degustare, in acest sens, este mai mult decat utila oricarui om vrea sa se apropie de vin -- si de alte produse care se consuma "pe cale orala", de altfel. Tine de domeniul evidentei, cred eu, ca e nevoie sa stii, macar minimal, sa degusti atunci cand bei un vin - asta ca sa te poti bucura cu-adevarat de el, si nu doar sa te ametesti. Din acest punct de vedere, conteaza mai putin ce "ar trebui" sa vezi, sa mirosi sau sa simti, in general - conteaza mai mult sa bei constient, sa cauti mai mult decat "ameteala". Fiecare isi seteaza propriile gusturi in functie de subiectivismul personal, de acuitatea propriilor perceptii senzoriale si - nu in ultimul rand - in functie de "educatia" in domeniu -- includ aici totul, de la experientele personale anterioare pana la lecturi de profil. Nu m-as referi la "definitii" in sensul restrictiv, ci doar ca borne informative - in definitiv, tocmai versatilitatea si bogatia de senzatii posibile fac vinul un produs atat de special. Fiecare e liber sa dea frau liber subiectivismului atata vreme cat se bazeaza pe ceva -- experiente diverse, lecturi etc.

-- Pentru cei mai putin sau deloc connaiseuri, cum stim ca un vin este sau nu bun? Ne limitam la gusturile proprii? Ceva de genul "Imi place, este bun?

-- Aici e un subiect mai complicat. Sigur ca, in prima instanta, "e bun ce-mi place mie". Dar e o judecata pe care orice om inteligent ar trebui s-o faca doar in conditiile in care este suficient de bine informat - altfel creste riscul de a judeca pornind de la informatii limitate si de a ajunge la concluzii (preferinte) stupide. Cel putin declarativ, tuturor ne place sa luam decizii informate - de ce ar fi altfel cu vinul? Am vazut, din pacate, foarte multi oameni care n-au baut in viata lor decat 6-7 tipuri de vin, dar emit judecati cu pretentia de "irefutabile" - ceea ce mi se pare prostesc. Asa cum orice om se informeaza inainte sa-si cumpere o masina -- si i se pare perfect normal sa faca asta -- tot asa ar trebui sa se informeze despre ce baga in gura, vin sau mancare, evident. Din lipsa de educatie si de intelegere a acestui adevar simplu, multi ajung sa fie mult mai atenti la ce fel de benzina sau ulei toarna in autoturismul lor decat la ce mananca si beau - iarasi o prostie, fiindca o masina se mai poate repara, inlocui, dar "vehiculul" propriului trup e mai greu de inlocuit si, intr-un fel, avem datoria sa "calatorim" in el cat mai placut si mai constienti de noi insine.

-- Este nevoie sa romanii sa cunoasca mai multe despre vin? Sa aiba o cultura mai bogata despre aceasta licoare?

vinul

-- Evident, si nu doar romanii, ci orice persoana cu creierii la locul lor. Din pacate, suntem o tara bogata in prejudecati, unde oamenii "stiu deja totul", iar daca eventual recunosc ca nu stiu, se simt capabili sau chiar obligati sa-si formeze rapid o parere.

-- Ai facut parte din juriul unui concurs de vinuri. Cum se premiaza un vin? Ce parametri se urmaresc? Ce califica/descalifica un vin? Se premiaza soiul, anul sau ce?

-- Am fost in jurii si aici chiar cred ca se cuvine facuta o precizare extrem de importanta. Din cauza faptului ca traim intr-o cultura vizuala dominata de sporturi, avem impresia ca, asa cum la finalul unui campionat de fotbal sau a unei curse de altetism exista un singur castigator, acest lucru se intampla si la vinuri. Este o confuzie intretinuta, la noi, si de catre producatorii de vin. Cand un vin ia "aurul" la un concurs nu inseamna ca a fost singurul urcat pe prima treapta a unui podium, ci ca s-a incadrat intr-un barem de punctaj corespunzator acelei categorii de calitate, DAR NU A FOST NEAPARAT SINGURUL. De cele mai multe ori, iau aur (sau argint etc) TOATE vinurile care s-au incadrat in respectiva categorie de punctaj (de pilda intre 90 si 100 puncte, de pilda - asa ca unii iau aur cu 90 puncte, iar altii cu 100). Vinurile se puncteaza astfel de catre jurii formate din degustatori (de regula in numar impar), pe baza unor criterii ca: aspectul vinului (culoare, intensitate, limpezime), mirosul vinului (intensitate, calitate, curatenie, expresivitate etc), gust (calitate, intensitate, persistenta) si o nota pentru armonia generala a componentelor, echilibrul acestora etc.

-- Ce este un somelier? Ce face el? Cum ajungi somelier?

-- Somelierul este o persoana instruita in domeniul vinului si al gastronomiei. Principalele lui sarcini constau in alegerea si pastrarea vinurilor, servirea si eventual explicarea lor catre clienti, in asortare cu mancarea aleasa. Exista scoli de somelieri, este esentiala insa si experienta practica, nu e o meserie in care poti sa intri doar cu studii teoretice.

-- Ce soiuri de vin preferi? Ma refer si la cele romanesti, si la cele straine. Rosii, albe, sec, demisec? Ce podgorii si crame iti plac?

-- Nu pot spune ca am neaparat soiuri, crame sau podgorii preferate, imi place sa experimentez. Evident ca sunt atent la ce apare, degust mult, incerc sa ma informez, sa-mi formez propriile opinii, dar as prefera sa nu intru in detalii si exemple pentru ca mi-e teama ca s-ar putea intepreta limitativ. Un sfat as avea, totusi, pentru ca stiu preferinta (statistica) a romanilor pentru vinurile demiseci, demidulci si dulci: e mai usor si mai sanatos sa asortezi la stilul actual de viata (gastronomie etc) vinuri seci decat cele "cu rest de zahar". Si inca un sfat: sa se fereasca de vinurile prea ieftine (fie ele seci sau dulci)...sa faca intotdeauna socoteala cat costa un kilogram de struguri si sa nu cumpere o sticla care costa mai putin decat 2,5 kilograme de struguri!

-- Sunteti "liderul revolutiei Plescoi, o miscare slow food care promoveaza traditiile si gastronomia romaneasca. De ce? Ce este miscarea slow food?

-- Subiectul e prea vast ca sa-l putem epuiza aici, dar pot sa spun pe scurt doar atat: slow food pentru ca traim o singura viata si ar fi pacat s-o facem "pe graba", iar mancarea si vinul ar trebui sa fie prilejuri de bucurie, si nu "halte rapide"; produse traditionale, pentru ca ar fi o prostie sa le pierdem. Fac parte din identitatea noastra, reprezinta o mostenire unica si distincta, pe care ar fi o prostie sa nu incercam s-o valorificam. Dintre mancarurile moldovenesti n-am incercat decat chisca alaturata unui hrean si castraveciori murati si mi-a placut foarte mult. Si ciorba radauteana, dar n-a fost neaparat pe gustul meu. Insa as vrea sa incerc cat mai multe - si in sensul asta regret foarte mult ca meniurile restaurantelor tind sa se uniformizeze si sa scape din vedere specificul local, regional.

-- Iti plac gastronomia si vinurilor romanesti. Ce proiecte ai derulat pentru promovarea lor? Ti-ar placea sa fii si liderul unei revolutii culinare in Moldova? Ce ai promova?

-- Unul dintre cele mai dragi proiecte de promovare a gastronomiei traditionale a fost cel legat de carnatul de Plescoi. Am ajutat la infiintarea primei firme de distributie din Bucuresti specializata in furnizarea de carnati si pastrama de Plescoi pentru restaurantele din Capitala. Am gandit ca nu poate exista promovare daca nu exista si posibilitatea de valorificare a respectivului produs. Aceasta firma a reusit sa incheie contracte de furnizare cu peste 120 de restaurante, incepand din 2005, si functioneaza si acum cu succes, preluand o parte importanta din productia de carnati veritabili de Plescoi. Dar nu vreau neaparat sa vorbesc acum despre succesul financiar pentru producatorul traditional din acel sat, ci despre posibilitatile care s-au deschis astfel si pentru alti asemenea producatori traditionali. Se stie ca, de multe ori, produsele traditionale, mai ales cele care implica multa manopera, nu sunt ieftine. Existenta acestui tip de canale de distributie, pentru care primeaza calitatea si autenticitatea, si nu pretul scazut, ar trebui sa fie de maxim interes pentru producatorii traditionali. Sper ca, in timp, acea firma de distributie sa preia spre reprezentare in Bucuresti sau in alte judete cat mai multi furnizori traditionali.

Un alt proiect drag mie - de comunicare, de asta data - a fost cel realizat in 2007 impreuna cu freelancerul in comunicare George Moisescu: "Eva a trait la Plescoi!". A fost o campanie de foarte mare succes, toate televiziunile au preluat-o, la fel si ziarele centrale, iar strategul Moisescu a primit si Premiul pentru cea mai creativa campanie la PR Awards in acel an. Statuia uriasa a sculptorului Adrian Ilfoveanu, invelita in zeci de kilograme de carnati, precum si galeria de portrete foto semnata Nicu Ilfoveanu au fost vizitate de mii de persoane timp de o saptamana si ulterior au fost expuse pentru scurt timp la Caru cu Bere, unul dintre cele mai cunoscute restaurante bucurestene, atragand atentia publicului roman si strain asupra produselor si traditiilor romanesti. Mi-ar placea foarte mult sa promovez produsele si traditiile moldovenesti, dar recunosc ca mai am mult de invatat despre asta. Cat despre a fi "liderul" unei astfel de miscari, ce pot sa spun decat ca o astfel de "revolutie" nu are lideri, ci doar "soldati" . Iertata-mi fie formularea, care aduce aminte de "tezele" lui Lenin. Clar, mi-ar placea sa fiu si eu o parte dintr-o astfel de miscara culturala.

-- Te las pe tine sa inchei. Ne-ar placea sa ascultam o poveste despre vin...

-- Vinul, in sine, este o poveste. Nu as risca sa spun neaparat una singura acum... Poate doar sa citez din vorbele unui monstru sacru al industriei mondiale de profil, americanul Robert Mondavi: "Inca de pe vremea grecilor si a romanilor, se vorbea despre trei lucruri - arta, mancare si vin - ca despre principalele mijloace de imbunatatire a vietii"

http://www.youtube.com/watch?v=iw0V5LdAO2Y

http://www.viddler.com/explore/gavrilab/videos/3/

http://www.vinul.ro/cezar/category/revolutia-plescoi


1

Comentarii:1


1# Scris de

geo

in data de:

05/07/2010 16:31

super tare! asa, tati, asa!


Adauga comentariu:

Nume:

Email:

(nu apare in pagina )

Comentariu:

 

Caractere disponibile

 

Cod antispam - introduceti in cimpul de mai sus cele 3 caractere de culoare neagra


sanando pechora tulip internet broadcast studio astrolog carolina mancos ilikeiasi