🌰 Alunul – Străjerul tainic al pădurilor și al sănătății vaselor de sânge
Pe marginea pădurilor, acolo unde verdele se domolește și devine mai cald, stă de veghe un arbust veșnic atent, cu ramuri mlădioase și frunze largi – alunul (Corylus avellana), discret și nobil. Cu trunchiul său elegant și fructele ascunse sub căciuli de frunze, alunul pare un bătrân înțelept care alege să vorbească prin darurile lui tăcute: fructe hrănitoare, frunze cu efecte vasoprotectoare și scoarță astringentă. În mituri, era considerat simbol al cunoașterii ascunse, al inspirației poetice și al viziunii clare. În știință, este recunoscut ca aliat al inimii, al circulației și al echilibrului hormonal.
🔹 În mitologia celtică, alunul era arborele înțelepciunii: cei care mâncau alune primeau darul poeziei și al clarviziunii. În medicina populară românească, decoctul de frunze sau scoarță era folosit pentru „vărsat de sânge”, hemoroizi, răni și varice. Alunele – adevărate comori oleaginoase – erau păstrate cu grijă pentru iarnă, ca sursă de energie și vindecare. În Evul Mediu, era folosit pentru tratarea febrei și a afecțiunilor renale. Azi, este apreciat nu doar în gastronomie, ci și în fitoterapie, pentru efectele sale vasotonice, antiinflamatorii și nutriționale.
🌱 Prezentarea plantei
Denumire științifică: Corylus avellana L.
Familia botanică: Betulaceae
Habitat natural: Originar din Europa și vestul Asiei, alunul este răspândit în păduri, poieni, garduri vii, de la câmpie până în zona colinară și montană.
Aspect general: Arbust de 2–5 m înălțime, cu trunchiuri multiple, frunze ovale cu margini dințate, pubescente. Florile sunt unisexuate: masculii formează amenți galbeni, iar femelele, muguri roșii. Fructele (alunele) sunt nuci mici, sferice, învelite într-o involucre verzuie.
Părți utilizate în fitoterapie:
- Frunzele (recoltate în mai–iulie)
- Scoarța tânără
- Fructele (alunele) – cu utilizare nutrițională și terapeutică
🧪 Compoziția chimică
🔸 Frunzele și scoarța conțin:
- Flavonoide: quercetină, miricetină – antioxidanți vasoprotectori
- Taninuri: 8–10% – cu efect astringent
- Acizi fenolici: acid galic, acid cafeic
- Ulei volatil (în cantități mici)
- Săruri minerale: calciu, potasiu, magneziu
🔸 Fructele (alunele) conțin:
- Acizi grași nesaturați: acid oleic, linoleic (70–80% ulei)
- Proteine (12–15%)
- Fibre alimentare
- Vitamina E (α-tocoferol), B1, B6, B9 (acid folic)
- Minerale: magneziu, fosfor, fier, zinc
- Fitosteroli: β-sitosterol – efect antihiperlipemiant
- Aminoacizi esențiali
🩺 Acțiunea farmacologică
🔹 Frunzele de alun au acțiune:
- Venotonică – prin flavonoide și tanini care reduc fragilitatea capilară și inflamația venoasă
- Hemostatică și astringentă – taninurile ajută în hemoragii minore, diaree, hemoroizi
- Anti-edematoasă – utilă în insuficiență venoasă cronică, varice, flebite ușoare
- Ușor antiinflamatorie – în aplicații locale pentru leziuni cutanate, răni, eczeme
🔹 Scoarța tânără este bogată în tanini – folosită tradițional ca astringent intern și extern (hemoragii, inflamații).
🔹 Alunele:
- Cardioprotectoare – datorită acidului oleic și fitosterolilor, reduc colesterolul LDL și cresc HDL
- Antioxidante – vitamina E protejează celulele vasculare
- Neurotonice – prin conținutul de B-uri și acizi grași
- Energizante și remineralizante – în stări de epuizare, anemii, convalescență
- Afectează pozitiv fertilitatea și sănătatea hormonală (zinc, vitamina E)
🩹 Recomandări terapeutice
👉 Indicații pentru frunzele și scoarța de alun:
- Insuficiență venoasă cronică (varice, picioare grele)
- Hemoroizi (intern și extern)
- Edeme, stază limfatică
- Răni, ulcere varicoase (cataplasme cu decoct)
- Diaree acută (astringent ușor)
- Gargară în stomatite, gingivite
👉 Indicații pentru alune:
- Hipercolesterolemie, prevenirea aterosclerozei
- Anemii, deficiențe nutriționale
- Efort fizic intens, sportivi
- Diabet de tip 2 (cu moderație – scăderea rezistenței la insulină)
- Susținerea funcției cognitive și hormonale
🍵 Mod de preparare și administrare
🔹 Infuzie de frunze
- 1–2 lingurițe la 250 ml apă clocotită, infuzat 10–15 min, 2–3 căni/zi
🔹 Decoct de scoarță
- 2 lingurițe la 300 ml apă, fiert 10–15 min, 2 căni/zi
- extern: comprese pentru răni, eczeme, varice
🔹 Cataplasme
- Frunze opărite aplicate local pentru varice sau răni greu vindecabile
🔹 Alune crude sau ușor prăjite
- 20–30 g/zi – gustare energizantă
- Ulei de alune presat la rece – 1 linguriță/zi în cure de 3–4 săptămâni
⚠️ Contraindicații și precauții
- Frunzele și scoarța:
- Nu se folosesc în caz de constipație cronică (efect astringent)
- Alergie posibilă la tanini sau la planta întreagă
- Nu se recomandă pe termen lung (tulburări de absorbție)
- Alunele:
- Alergie la nuci oleaginoase – severă, cu risc de șoc anafilactic
- Calorice – moderație în diete pentru slăbire
- Nu se recomandă copiilor < 1 an (risc de alergie)
📚 Bibliografie
- Istudor, V. (2001). Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie, vol. II. Ed. Medicală
- Barna, M. (2007). Plante medicinale de la A la Z. Ed. ASAB
- Wichtl, M. (2004). Herbal Drugs and Phytopharmaceuticals. MedPharm
- WHO Monographs on Selected Medicinal Plants – Corylus avellana
- ESCOP Monographs – Corylus avellana
- PDR for Herbal Medicines, 4th ed., 2015
- Newall, C. et al. (1996). Herbal Medicines: A Guide for Health-care Professionals
- Blumenthal, M. (1998). The Complete German Commission E Monographs
- Bone, K. (2003). A Clinical Guide to Blending Liquid Herbs
- European Medicines Agency – Assessment report on Corylus avellana
- PubMed articles (2020–2024) – Hazelnut flavonoids and vascular health
- Dragulescu, C. (2003). Farmacologie vegetală clinică. Ed. Dacia
- Bruneton, J. (1999). Pharmacognosy, Phytochemistry, Medicinal Plants
- Hoffmann, D. (2003). Medical Herbalism
- Natural Medicines Comprehensive Database
- Skenderi, G. (2001). Herbal Vade Mecum
- USDA Nutrient Database – Hazelnuts
- EFSA Journal – Health claims on plant sterols
- European Pharmacopoeia, 2024
- Journal of Functional Foods – Hazelnut polyphenols and endothelial function