🥀 Cânepa codrului – ființa tămăduitoare cu duh verde de pădure
În umbra răcoroasă a codrilor, acolo unde timpul pare să respire altfel, își face loc o plantă cu nume de legendă: cânepa codrului. Departe de rudele ei faimoase și controversate, această plantă este un spirit blând al pădurii, un vindecător tăcut ce lucrează în profunzime, în tăcere, acolo unde durerea devine cronică și suferința capătă tăceri grele. Cu frunza ei înstelată, fin tăiată și floarea discretă, cânepa codrului nu caută atenția – ci o oferă. În popor, i s-a spus „planta paraliticilor”, dar și „iarba mișcătoare”, pentru că acolo unde altele nu mai pot, ea reușește, uneori, să readucă speranța în nervii încremeniți.
🌿
Despre cânepa codrului se scria în vechile ierbare că „desface legătura mușchilor și încălzește sângele în vinele reci”. În medicina populară românească, decoctul plantei era dat bolnavilor cu membrele „uscate” (paralizate), iar cataplasmele din frunza zdrobită se aplicau pe trupul celor suferinzi de dureri reumatice și răni vechi. În Ardeal, bătrânii o cunoșteau drept „leacul bătrâneților”, iar în Moldova era nelipsită din amestecurile femeilor moașe pentru refacerea lăuzelor. Dincolo de Carpați, în tradițiile medicinii monastice, planta era pomenită în manuscrise vechi sub numele Cannabis sylvestris, alături de alte plante „care încălzesc trupul dinăuntru”.
🔬 Prezentarea plantei
- Nume științific: Galeopsis speciosa
- Familia botanică: Lamiaceae
- Habitat natural: Este originară din Europa Centrală și de Est, crește spontan în poieni, margini de pădure, pajiști umede și luminișuri din zonele colinare și montane.
- Aspect general: Plantă erbacee anuală, cu înălțime între 30 și 100 cm, tulpină păroasă, cu secțiune pătrată, frunze opuse, ovale-lanceolate, zimțate, și flori galbene cu pete purpurii, în formă de trompetă, grupate în inflorescențe terminale.
- Părți utilizate: partea aeriană (herba), recoltată în timpul înfloririi (iulie–septembrie).
☠️ Atenție: Plantă toxică! Plantă cu TOXICITATE MODERATĂ (doar în doze mari, necontrolate, sau anumite părți)
-
Ușor toxică dacă este confuzionată cu alte specii (ex. ciumăfaia).
-
Nu e bine documentată în fitoterapie → folosire cu prudență.
🧪 Compoziția chimică
Cânepa codrului conține o varietate de compuși bioactivi care susțin acțiunea sa antiinflamatoare, emolientă și neurotrofică:
- Flavonoide: apigenină, luteolină, rutosid – cu acțiune antioxidantă, antiedematoasă și vasoprotectoare.
- Glucozide iridoide: aucubină – cu efect antiinflamator, antibacterian și hepatoprotector.
- Derivați fenolici: acid rosmarinic, acid clorogenic – inhibitori ai prostaglandinelor proinflamatorii.
- Tanini hidrolizabili: efect astringent și cicatrizant.
- Fitosteroli și uleiuri volatile în cantitate mică
- Mucilagii: cu efect emolient asupra mucoaselor iritate.
- Săruri minerale: potasiu, magneziu, calciu, fier.
- Alcaloizi (în cantitate foarte redusă) – explica efectul ușor stimulativ asupra sistemului nervos central.
💊 Acțiunea farmacologică
Cânepa codrului își desfășoară efectele terapeutice într-un spectru larg, cu accent pe sistemul nervos și muscular, dar și pe sistemul respirator:
- Neurotrofic și miorelaxant: stimulează microcirculația și nutriția nervilor periferici, fiind indicată în pareze, paralizii ușoare, neurite și nevralgii. Aucubina și flavonoidele favorizează refacerea conexiunilor neuronale afectate și reduc inflamația nervoasă.
- Antiinflamator articular: taninurile și compușii fenolici reduc edemele și durerile articulare în artrite și reumatism cronic.
- Expectorant și emolient: mucilagiile acționează asupra mucoaselor bronșice, fluidificând secrețiile și favorizând eliminarea acestora – utilă în bronșite, tuse iritativă, faringite.
- Hepatoprotector: datorită aucubinei și flavonoidelor, protejează celula hepatică în fața toxinelor.
- Ușor tonic general și antianemic: stimulează apetitul și contribuie la remineralizarea organismului.
🩺 Recomandări terapeutice
Se recomandă ca remediu principal sau adjuvant în:
- Nevrite, pareze, paralizii periferice (post-AVC, diabetice, reumatismale)
- Scleroză multiplă (ca adjuvant fitoterapeutic)
- Reumatism cronic, poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă
- Bronșite, traheite, tuse uscată și iritativă
- Afecțiuni hepatice ușoare
- Anemie feriprivă, convalescență, astenie de primăvară
- Tulburări de somn cu cauză neurologică (adjuvant)
🍵 Mod de preparare și administrare
- Infuzie simplă: 1 linguriță plantă uscată la 250 ml apă clocotită; infuzată 10–15 minute; se consumă de 2–3 ori/zi.
- Decoct (pentru afecțiuni respiratorii și articulare): 2 linguri plantă la 500 ml apă, fierte 10 minute; se bea fracționat, călduț.
- Tinctură (1:5, alcool 40%) – 30 de picături de 3 ori/zi, diluate în apă.
- Pulbere: 1 g de 3 ori/zi, sublingual, pentru efect neurotrofic.
- Cataplasme: din frunza proaspătă zdrobită, aplicate local în reumatism sau răni cronice.
- Băi cu infuzie concentrată: 100 g plantă în 5 litri de apă, adăugată în apa de baie, pentru afecțiuni articulare.
⚠️ Contraindicații și precauții
- Sarcina și alăptarea: nu se recomandă din cauza lipsei studiilor de siguranță.
- Hipotensiune arterială severă: efectul ușor vasodilatator poate accentua simptomele.
- Copii sub 12 ani: doar cu aviz medical.
- Administrare prelungită: se recomandă cure de 3–4 săptămâni, urmate de pauză.
- A nu se confunda cu alte specii de Galeopsis cu toxicitate crescută.
📚 Bibliografie
- Chevallier, A. (2000). Enciclopedia plantelor medicinale. Ed. Reader’s Digest.
- Grigorescu, E. et al. (1986). Plante medicinale și aromatice. Ed. Medicală.
- Ionescu, D. (2009). Plantele medicinale și utilizarea lor. Ed. Medicală.
- Istudor, V. (2001). Farmacognozie. Fitochimie. Fitoterapie, vol. I. Ed. Medicală.
- Șerbănescu, D. (2003). Fitoterapia tradițională românească. Ed. Dacia.
- Flora Europaea – Galeopsis speciosa, Royal Botanic Garden, 2022.
- EMA – Assessment report on Galeopsis speciosa, European Medicines Agency, 2021.
- PubMed articles – Galeopsis species and neurological recovery, 2010–2023.
- Bone, K., Mills, S. (2013). Principles and Practice of Phytotherapy. Elsevier.
- Valnet, J. (1990). Medicina prin plante. Ed. Ceres.
- Duke, J. A. (2002). Handbook of Medicinal Herbs. 2nd Ed., CRC Press.
- Hoffman, D. (2003). Medical Herbalism. Healing Arts Press.
- Bucurescu, D. (2015). Fitoterapia în practica medicală. Ed. Amaltea.
- Newall, C. A. et al. (1996). Herbal Medicines. Pharmaceutical Press.
- American Botanical Council – Herbal Monographs: Galeopsis, www.herbalgram.org
- Heinrich, M. et al. (2004). Fundamentals of Pharmacognosy and Phytotherapy. Elsevier.
- Sârbu, I. et al. (2005). Flora ilustrată a României. Ed. Ceres.
- Lupașcu, A. (2018). Tratat de fitoterapie clinică. Ed. Polirom.
- Natural Medicines Database – Galeopsis speciosa Profile, 2023.
- Rădulescu, V. (2011). Compuși bioactivi din flora spontană a României. Ed. Academiei.