🥀 Cerențelul – inima blândă a pământului, tămăduitor al sângelui și durerii
Pe potecile umbroase ale pădurilor, unde solul respiră a răcoare și mușchi, cerențelul crește cu smerenie, aproape nevăzut. Cu frunze ca niște palme verzi și flori galbene discrete, își oferă tămăduirea cu o noblețe tăcută. Nu strigă, nu cere, dar acolo unde sângele curge prea mult, durerile sunt adânci sau rănile vechi nu se închid, el vine – cu puterea pământului înrădăcinată în ființa lui. Cerențelul e un aliat vechi al oamenilor, cu gust amar, dar leac dulce pentru suferință.
🌿
Din cele mai vechi timpuri, cerențelul (Geum urbanum) a fost considerat o plantă de mare preț. În Evul Mediu era denumit herba benedicta, adică „iarba binecuvântată”, și se credea că alungă spiritele rele și protejează casa dacă era atârnată la ușă. În medicina monastică, rădăcina sa – cu miros de cuișoare – era folosită pentru durerile de stomac, febră și infecții. În tradiția românească, cerențelul era numit și „umbra pădurii” sau „iarba sângeului”, fiind renumit pentru oprirea hemoragiilor, alinarea durerilor dentare și tratarea diareei cronice. Moașele îl foloseau în decocturi pentru refacerea după naștere, iar bătrânii îl puneau în rachiu, „de durere și sânge rău”.
🔬 Prezentarea plantei
- Nume științific: Geum urbanum
- Familia botanică: Rosaceae
- Habitat natural: zonele umbroase, umede și răcoroase din păduri, margini de drumuri, parcuri și pajiști din Europa, Asia și nordul Africii.
- Aspect general: plantă erbacee perenă, cu frunze bazale penat-sectate, flori galben-pal, cu 5 petale, și rădăcină groasă, brun-roșiatică, aromată. Tulpina e înaltă de 30–60 cm, puțin ramificată.
- Părți utilizate: rădăcina (radix), uneori întreaga plantă (herba), recoltată toamna sau primăvara devreme.
🧪 Compoziția chimică
Rădăcina de cerențel concentrează principii active cu efecte astringente, antiinflamatoare și antimicrobiene:
- Taninuri condensate și hidrolizabile: între 10–30%, cu efect astringent și hemostatic puternic.
- Ulei esențial: eugenol (component principal, similar cuișoarelor) – cu acțiune analgezică și antiseptică.
- Flavonoide: quercetină, kaempferol – antioxidante și antiinflamatoare.
- Acizi fenolici: acid galic, elagic, cafeic – antimicrobieni și hepatoprotectori.
- Mucilagii: calmante asupra mucoaselor iritate.
- Saponine, substanțe amare și amidon.
💊 Acțiunea farmacologică
Cerențelul acționează pe mai multe planuri, fiind valoros în medicina internă, dermatologie, stomatologie și ginecologie:
- Hemostatic și astringent: datorită taninurilor, cerențelul contractă vasele de sânge și reduce secrețiile, fiind eficient în diaree, hemoragii ușoare, gingivite și leucoree.
- Antiseptic și antiinflamator: eugenolul și acizii fenolici inhibă dezvoltarea bacteriilor și reduc inflamația – benefic în infecții bucale, abcese, faringite.
- Antidiareic și tonic digestiv: calmează iritațiile mucoasei gastrointestinale, ameliorează colita și stimulează digestia leneșă.
- Analgezic local: utilizat sub formă de gargară sau cataplasmă pentru dureri de dinți și gât.
- Efect cicatrizant și regenerant: în afecțiuni dermatologice sau leziuni minore.
- Ușor antianemic: prin susținerea absorbției fierului și tonifierea sistemului digestiv.
🩺 Recomandări terapeutice
Cerențelul este recomandat în:
- Diaree acută și cronică, colită, disbioză intestinală
- Gingivite, stomatite, dureri dentare, abcese dentare
- Hemoragii ușoare: epistaxis, hemoroizi sângerânzi, menometroragii ușoare
- Leucoree, vaginite, inflamații ginecologice
- Dureri în gât, faringite, amigdalite (gargară)
- Răni superficiale, plăgi infectate, dermatite
- Oboseală, lipsa poftei de mâncare, convalescență
- Paraziți intestinali (efect adjuvant)
🍵 Mod de preparare și administrare
- Decoct de rădăcină: 1 linguriță rădăcină uscată la 250 ml apă, fierbe 10–15 minute, se bea de 2–3 ori/zi (în cure de 7–14 zile).
- Pulbere de rădăcină: 1 g de 3 ori/zi, înainte de masă, în afecțiuni digestive.
- Tinctură (1:5 în alcool 40%) – 30 de picături de 3 ori/zi, diluate în apă.
- Gargară: decoct concentrat (2 linguri rădăcină la 250 ml apă), de 2–3 ori pe zi, pentru dureri în gât sau gingivite.
- Spălături vaginale: infuzie combinată cu gălbenele și coada-șoricelului, 1 dată/zi.
- Cataplasme: din decoct sau pulbere amestecată cu apă caldă, aplicate pe răni.
⚠️ Contraindicații și precauții
- Constipație cronică: taninurile pot agrava simptomele.
- Sarcina: utilizare cu prudență; consult medical necesar.
- Administrare prelungită: excesul de taninuri poate reduce absorbția mineralelor.
- Copii sub 3 ani: doar la recomandarea medicului fitoterapeut.
- Interacțiuni: poate reduce absorbția unor medicamente (prin efectul astringent asupra mucoaselor).
📚 Bibliografie
- Grigorescu, E. et al. (1986). Plante medicinale și aromatice. Ed. Medicală.
- Ionescu, D. (2009). Plantele medicinale și utilizarea lor. Ed. Medicală.
- Istudor, V. (2001). Farmacognozie. Fitochimie. Fitoterapie, vol. I. Ed. Medicală.
- Chevallier, A. (2000). Enciclopedia plantelor medicinale. Ed. Reader’s Digest.
- Newall, C. A., Anderson, L. A., Phillipson, J. D. (1996). Herbal Medicines. Pharmaceutical Press.
- Hoffman, D. (2003). Medical Herbalism. Healing Arts Press.
- Valnet, J. (1990). Medicina prin plante. Ed. Ceres.
- Bălănică, D. (2018). Farmacia din grădină. Ed. Cartea Sănătății.
- Bone, K., Mills, S. (2013). Principles and Practice of Phytotherapy. Elsevier.
- American Botanical Council – Geum urbanum Monograph, www.herbalgram.org
- PubMed articles – Geum urbanum pharmacological effects, 2005–2023.
- Bucurescu, D. (2015). Fitoterapia în practica medicală. Ed. Amaltea.
- European Medicines Agency (EMA) – Assessment report on Geum urbanum, 2020.
- Duke, J. A. (2002). Handbook of Medicinal Herbs. CRC Press.
- Lupașcu, A. (2019). Ghid clinic de fitoterapie. Ed. Polirom.
- Sârbu, I. (2005). Flora ilustrată a României. Ed. Ceres.
- Heinrich, M. (2004). Fundamentals of Pharmacognosy and Phytotherapy. Elsevier.
- Natural Medicines Database – Geum urbanum Profile, 2023.
- Rădulescu, V. et al. (2010). Compuși bioactivi din flora spontană a României. Ed. Academiei.
- Șerbănescu, D. (2003). Fitoterapia tradițională românească. Ed. Dacia.