🥀 Cimbrișorul de câmp – inima aromată a pajiștilor, leac pentru piept, stomac și suflet
Când pășești desculț pe o pajiște scăldată de soare, iar vântul adie printre firele de iarbă, e imposibil să nu simți mireasma pătrunzătoare și revigorantă a cimbrișorului de câmp. Mătăsos, vioi, cu flori mov-liliachii și parfum care pare să ridice greutățile pieptului, cimbrișorul e o plantă cu duh curajos. Deși mic, are o forță mare – e soldatul aromat al naturii în lupta cu tusea, infecțiile, durerile și oboseala. Își întinde trupul pe jos, dar ridică din suferință pe cei încovoiați de boală.
🌿
Cimbrișorul (Thymus serpyllum) a fost considerat din Antichitate o plantă sacră, purificatoare. Grecii ardeau ramuri de cimbrișor în temple pentru a împrospăta aerul, iar soldații romani îl foloseau în băi înainte de luptă, pentru curaj. În Evul Mediu, era brodat pe hainele cavalerilor ca simbol al vitejiei. În medicina populară românească, cimbrișorul era un remediu „pentru piept și pentru vânturi rele”, dat copiilor cu tuse sau colici, femeilor cu dureri menstruale și bărbaților epuizați. În unele sate, fetele îl puneau în păr ca simbol al curățeniei, iar în Ardeal era chemat și „iarba dragostei aprinse” – pentru că reînvigora nu doar trupul, ci și dorința.
🔬 Prezentarea plantei
- Nume științific: Thymus serpyllum L.
- Familia botanică: Lamiaceae
- Habitat natural: Pajiști însorite, coline, margini de pădure, stâncării; spontan în toată Europa și Asia temperată; foarte răspândit în zonele montane și submontane ale României.
- Aspect general: Plantă perenă, târâtoare, cu tulpini păroase, frunze mici, opuse, ovale și flori purpurii sau violet-deschis, grupate în inflorescențe terminale. Înflorește din mai până în septembrie.
- Părți utilizate: partea aeriană înflorită (herba), recoltată în perioada înfloririi, pe vreme uscată.
🧪 Compoziția chimică
Cimbrișorul este bogat în uleiuri volatile și alți compuși activi cu proprietăți antiseptice, expectorante și tonice:
- Ulei esențial (0,3–1%): bogat în timol și carvacrol – cu efect antimicrobian puternic; mai conține linalool, borneol, cineol.
- Flavonoide: apigenină, luteolină – antioxidante și antispastice.
- Tanini: efect astringent și antiinflamator asupra mucoaselor.
- Acizi fenolici: acid cafeic, rosmarinic – antiinflamatori și hepatoprotectori.
- Saponine, substanțe amare și triterpene.
- Vitamine (în cantități mici): A, C, E, complex B.
- Minerale: calciu, potasiu, zinc, fier, magneziu.
💊 Acțiunea farmacologică
Cimbrișorul de câmp acționează asupra căilor respiratorii, sistemului digestiv și nervos, având un spectru larg de utilizări terapeutice:
- Expectorant și antiseptic respirator: uleiul volatil fluidifică secrețiile bronșice, facilitează expectorația și dezinfectează tractul respirator.
- Antitusiv și bronhodilatator: util în tuse uscată, tuse convulsivă, astm bronșic ușor.
- Antibacterian și antifungic: eficient împotriva Staphylococcus aureus, Candida albicans, Escherichia coli etc.
- Antispastic și carminativ: calmează colicile abdominale și crampele menstruale.
- Tonic general și nervin: combate oboseala, astenia și susține memoria.
- Digestiv și coleretic: stimulează secrețiile biliare și gastrice.
- Cicatrizant și antifungic local: aplicat extern în afecțiuni cutanate și infecții fungice.
🩺 Recomandări terapeutice
Cimbrișorul este indicat ca remediu principal sau adjuvant în:
- Bronșite acute și cronice, traheite, laringite
- Tuse iritativă, tuse convulsivă, astm (ușor)
- Infecții ORL (faringite, amigdalite, sinuzite)
- Indigestie, dispepsie, colici abdominale, balonare
- Dismenoree, crampe uterine
- Astenie, epuizare psihofizică, depresie ușoară
- Candidoze, micoze cutanate, plăgi infectate
- Infecții urinare (adjuvant), cistite
- Afecțiuni hepatobiliare (coleretic-colagog)
🍵 Mod de preparare și administrare
- Infuzie simplă: 1–2 lingurițe plantă la 250 ml apă clocotită, infuzată 10–15 minute; se beau 2–3 căni/zi.
- Decoct (pentru gargară sau băi): 2 linguri plantă la 300 ml apă, fiert 10 minute; se folosește extern.
- Sirop de cimbrișor (pentru tuse): infuzie concentrată combinată cu miere – 1 linguriță de 3 ori/zi.
- Tinctură (1:5 în alcool 40%) – 30 de picături de 3 ori/zi, diluate în apă.
- Pulbere: ½ linguriță de 3 ori/zi, sublingual, pentru afecțiuni digestive sau nervoase.
- Ulei esențial (doar extern): diluat în ulei vegetal, pentru masaj toracic în bronșite sau pentru infecții cutanate.
- Inhalații: 3 picături de ulei esențial în apă fierbinte, pentru decongestionare respiratorie.
- Băi generale sau de picioare: decoct din 100 g plantă la 5 litri apă – calmant, relaxant și antifungic.
⚠️ Contraindicații și precauții
- Sarcină: contraindicat în doze mari, poate stimula contracțiile uterine.
- Copii sub 2 ani: doar cu aviz medical.
- Ulcer gastric activ: uleiul esențial poate fi iritant.
- Epilepsie: evitarea uleiului esențial.
- Alergie la Lamiaceae: reacții rare, dar posibile.
- Interacțiuni: potențial sinergic cu expectorante, antibiotice sau sedative ușoare.
📚 Bibliografie
- EMA – Community herbal monograph on Thymus serpyllum L., herba. European Medicines Agency, 2012.
- Grigorescu, E. et al. (1986). Plante medicinale și aromatice. Ed. Medicală.
- Istudor, V. (2001). Farmacognozie. Fitochimie. Fitoterapie, vol. II. Ed. Medicală.
- Chevallier, A. (2000). Enciclopedia plantelor medicinale. Ed. Reader’s Digest.
- Duke, J. A. (2002). Handbook of Medicinal Herbs. 2nd Ed., CRC Press.
- Hoffman, D. (2003). Medical Herbalism. Healing Arts Press.
- Valnet, J. (1990). Medicina prin plante. Ed. Ceres.
- Bone, K., Mills, S. (2013). Principles and Practice of Phytotherapy. Elsevier.
- Bucurescu, D. (2015). Fitoterapia în practica medicală. Ed. Amaltea.
- PubMed – Thymus serpyllum: pharmacological studies, 2000–2023.
- American Botanical Council – Thyme Monograph, www.herbalgram.org
- Newall, C. A., Anderson, L. A., Phillipson, J. D. (1996). Herbal Medicines. Pharmaceutical Press.
- Natural Medicines Database – Thymus serpyllum, 2023.
- Șerbănescu, D. (2003). Fitoterapia tradițională românească. Ed. Dacia.
- Rădulescu, V. et al. (2011). Compuși bioactivi din flora spontană a României. Ed. Academiei.
- Sârbu, I. et al. (2005). Flora ilustrată a României. Ed. Ceres.
- Lupașcu, A. (2019). Tratat de fitoterapie clinică. Ed. Polirom.
- Ody, P. (2000). The Complete Medicinal Herbal. DK Publishing.
- Barbu, D. (2018). Leacuri din plantele de câmp. Ed. Cartea Sănătății.
- Șeremet, O. (2017). Plante medicinale din flora spontană a României. Ed. Ion Ionescu de la Brad.