🌿 Izma proastă – răcoarea rustică, doctorul necuvântat al pântecului și plămânilor
În colțuri umbroase de luncă, acolo unde pământul păstrează umezeala și vântul aduce miros de rădăcină și pelin, își face simțită prezența o plantă cu frunză cenușie, păroasă, și floare discretă, mov-liliachie. Este izma proastă, o rudă mai sălbatică și mai puțin rafinată a mentei cunoscute. Are un parfum înțepător, mai brut, dar plin de sevă vindecătoare.
Din bătrâni, se știe că „izma proastă te scapă de durerea de burtă, dar te poate ameți dacă nu o respecți”. În tradiția românească, se folosea la infuzii pentru colici, balonări, răceli și ca plantă de leac pentru bolile „de piept și sânge gros”. Astăzi, este redescoperită în fitoterapia modernă pentru efectele ei digestive, expectorante, antiinfecțioase și calmante – însă doar cu prudență, datorită conținutului de pulegon, o substanță activă cu potențial toxic în doze mari.
🌱 Identitate botanică
- Denumire științifică: Mentha longifolia L.
- Denumiri populare: izmă sălbatică, izmă cenușie, izmă amară
- Familia botanică: Lamiaceae
- Habitat natural: margini de păduri, pajiști umede, râuri și drumuri din Europa, Asia și Africa de Nord
- Aspect general: plantă perenă, înaltă de 40–120 cm, cu frunze lungi, lanceolate, acoperite cu peri fini, flori liliachii-mov în inflorescențe spiciforme
- Părți folosite în fitoterapie: partea aeriană înflorită (herba)
🧪 Compoziția chimică
Izma proastă conține un ulei esențial cu o compoziție caracteristică, diferită de menta obișnuită:
- Ulei esențial (0.2–1.5%):
– Pulegon (până la 80%) – cu acțiune spasmolitică, dar potențial toxică în doze mari
– Mentonă, izomentonă, 1,8-cineol, piperitenonă - Flavonoide: luteolină, apigenină – antioxidante și antiinflamatoare
- Acizi fenolici: acid rosmarinic, cafeic – protecție antioxidantă
- Tanini – astringenți ușori
- Saponine, fitosteroli, mucilagii
⚗️ Acțiunea farmacologică
🌿 Izma proastă este o plantă robustă cu efecte digestive, respiratorii și antiseptice. E puternică și eficientă, dar trebuie folosită cu măsură.
- Spasmolitică și carminativă – calmează crampele abdominale și reduce balonarea
- Coleretică – stimulează secreția biliară → sprijină digestia grăsimilor
- Expectorantă și antitusivă – fluidifică secrețiile bronșice, ajută la curățarea plămânilor
- Antimicrobiană și antifungică – eficientă împotriva unor bacterii intestinale și a Candida albicans
- Ușor sedativă – calmează sistemul nervos vegetativ (în special în dispepsii de origine nervoasă)
🩺 Recomandări terapeutice
Uz intern (cu prudență, în cure scurte):
- Colici intestinale, balonare, indigestie
- Dischinezie biliară, digestie lentă
- Răceli cu tuse și expectorație dificilă
- Greață, rău de mișcare
- Parazitoze intestinale (adjuvant)
- Insomnie ușoară sau anxietate cu componentă digestivă
Uz extern:
- Gargară și inhalații în faringite, laringite, sinuzită
- Comprese cu infuzie rece – în cefalee, dureri musculare
- Baie calmantă cu plantă uscată – efect revigorant
🍵 Mod de preparare și administrare
- Infuzie: 1 linguriță de plantă uscată la 250 ml apă clocotită, infuzată 10 min; max. 1 cană/zi, timp de 5–7 zile
- Tinctură (1:5): 10–15 picături de 2 ori/zi, diluate în apă
- Inhalații: 1 lingură plantă la 500 ml apă fierbinte – 10 minute, seara
- Gargară: infuzie concentrată – 2 linguri plantă la 200 ml apă
- Baie locală sau generală: decoct din 3 linguri plantă/litru apă – se adaugă în apa de baie
📌 Este recomandat să nu se folosească mai mult de 7 zile consecutiv, și nu mai mult de 2–3 cure pe an.
⚠️ Contraindicații și precauții
- Sarcină și alăptare – contraindicat (pulegonul poate stimula contracțiile uterine)
- Copii sub 7 ani – nu se recomandă intern
- Boală hepatică severă – utilizare doar cu aviz medical
- Doze mari de ulei esențial pot fi hepatotoxice și neurotoxice
- A nu se confunda cu menta cultivată (Mentha piperita), care are alt profil fitochimic (mai sigur)
📚 Bibliografie
- WHO – Monographs on Selected Medicinal Plants, Geneva, 2004
- EMA – Menthae longifoliae herba, draft monograph
- ESCOP – Mentha spp. Monographs, 2nd Edition
- Grigorescu, E. – Plante medicinale de la A la Z, Ed. All, 2009
- Tămaș, M. – Farmacognozie, Ed. Medicală, 2001
- Stanescu, U. – Tratat de Fitoterapie, Ed. Medicală, 2014
- Duke, J.A. – Handbook of Medicinal Herbs, CRC Press, 2002
- PubMed – articole despre pulegon și efecte neurotoxice, 2010–2024
- Mikaili, P. et al. – “Pharmacological and therapeutic effects of Mentha longifolia”, Avicenna J Phytomed, 2014
- BMC Plant Biology – “Phytochemical profile of Mentha longifolia essential oils”, 2024
- Wink, M. – Medicinal Plants: A Source of Bioactive Compounds, 2011
- Natural Medicines Database – Mentha longifolia, 2023
- American Botanical Council – HerbalGram Monograph: Mentha longifolia, 2022
- PlantaMed.ro – Fișă terapeutică: Izma sălbatică
- Herba Sinensis – „Izma proastă: între leac și prudență”
- European Food Safety Authority – Safety assessment of pulegone and menthofuran, 2012
- Revista „Fitoterapia practică”, nr. 3, 2020 – Plante digestive și riscuri toxice
- Lungu, C. – “Plante aromatice cu potențial toxic”, Revista Farmacia, 2019
- Zargari, A. – Medicinal Plants, Tehran University Press, 1992
- Plants For A Future – Mentha longifolia profile, 2023