Muștarul alb

Vizualizări: 0

🌼 Muștarul alb – floarea solară care limpezește trupul ☀️

În lanurile cu soare din belșug, acolo unde pământul se deschide cu generozitate și aerul vibrează de lumină, își face loc o plantă senină, modestă dar plină de putere: muștarul alb (Sinapis alba). Cu flori galben-pal, strălucind ca niște raze vegetale, muștarul alb este o plantă solară în toate sensurile: încălzește, mobilizează, limpezește. Spre deosebire de fratele său mai iute, muștarul negru, el lucrează mai blând, dar la fel de eficient – în special pentru digestie, detoxifiere și revigorare.

În Antichitate, Sinapis alba era apreciat în medicina greacă și romană drept un remediu al bunei digestii și al “deşertării stomacului greu”. Dioscoride îl recomanda pentru “răguşeală, muşchi înţepeniţi şi stomac leneş”. În Evul Mediu, se prepara un “alifium galben” pentru durerile de gât și piept. În medicina populară românească, muștarul alb era întrebuințat mai ales intern, pentru „curățarea stomacului”, dar și extern, în băi și cataplasme ușoare, pentru „răceala picioarelor” sau „trupul moleșit”. Spre deosebire de muștarul negru, el era considerat „bun pentru copii și femei slăbite”.

🌿 Identitatea botanică a muștarului alb

  • Nume științific: Sinapis alba L.
  • Familia botanică: Brassicaceae (Cruciferae)
  • Habitat: Originar din regiunile mediteraneene, cultivat extensiv în Europa, Asia, America de Nord. În România se întâlnește cultivat sau spontan pe margini de drum, terenuri lăsate.
  • Aspect: Plantă anuală, cu tulpină de 40–80 cm, frunze mari, păroase, flori galbene deschise, grupate în inflorescențe. Semințele sunt rotunde, alb-gălbui, mai mari decât cele de muștar negru, cu gust ușor iute, dar mai blând.
  • Părți utilizate în fitoterapie: semințele, uneori și frunzele tinere (în scop culinar/tonic).

🧪 Compoziția chimică a muștarului alb

Semințele de muștar alb conțin o gamă echilibrată de compuși activi, mai puțin iritanți decât la Brassica nigra:

  • Sinalbină (glucozinolat specific) – precursor de p-hidroxibenzil izotiocianat, cu acțiune blând iritantă și antimicrobiană.
  • Ulei gras (25–35%) – bogat în acid oleic, linoleic, erucic (în cantități mici).
  • Mucilagii (4–6%) – cu efect emolient și protector digestiv.
  • Proteine vegetale (28–30%), enzime (miozinază)
  • Flavonoide, minerale (Ca, Mg, Zn), urme de vitamina E

💊 Acțiune farmacologică – Muștarul alb ca reglator blând

🟡 1. Laxativ blând și protector gastrointestinal
Mucilagiile din semințele întregi absorb apă și se umflă în intestin, stimulând tranzitul fără iritație. Se recomandă în constipația cronică ușoară, în special la vârstnici sau persoane convalescente. Învelișul mucilaginos protejează mucoasa gastrică.

🟡 2. Digestiv și carminativ
Prin gustul său ușor iute și conținutul enzimatic, stimulează secreția salivară și gastrică, facilitând digestia. Util în digestii lente, balonare, hipoaciditate gastrică.

🟡 3. Expectorant și revulsiv ușor (uz extern)
Prin izotiocianații rezultați din sinalbină, semințele au o acțiune mild rubefiantă – utile în cataplasme toracice pentru bronșite la copii sau persoane sensibile.

🟡 4. Hipocolesterolemiant și hipoglicemiant moderat
Consumul regulat de semințe de muștar alb s-a dovedit util în reglarea colesterolului și a glicemiei, prin fibre și acizii grași nesaturați.

🩺 Recomandări terapeutice

🔹 Remediu principal:

  • Constipație ușoară cronică (în special la vârstnici)
  • Dispepsie, digestie lentă, balonare
  • Atonie gastrică și intestinală
  • Bronșită la copii sau persoane sensibile (cataplasme blânde)

🔹 Remediu adjuvant:

  • Diabet zaharat (în cure de 2–3 săptămâni)
  • Colesterol crescut (în combinație cu dietă hipolipidică)
  • Cure de detoxifiere intestinală
  • Profilaxia cancerului colorectal (prin fibre și glucozinolați)

🌿 Mod de preparare și administrare

🟡 Uz intern (principalul mod):

  • Semințe întregi (pentru constipație): 1–2 lingurițe, înghițite cu apă, pe stomacul gol, dimineața.
  • Pudră de semințe (pentru digestie): ½ linguriță de 2 ori/zi, după mese.
  • Infuzie slabă: 1 linguriță la 250 ml apă fierbinte, infuzată 5 minute – pentru stimularea apetitului.
  • Amestec digestiv: muștar alb + anason + coriandru – după mese grele.

🟡 Uz extern (blând):

  • Cataplasme toracice: 1 lingură făină de muștar alb + apă caldă → pastă aplicată între tifon; 5–7 minute pe torace, pentru tuse.
  • Baie caldă: 50 g pudră în apă caldă – utilă în oboseală fizică, frisoane, stări febrile ușoare.

⚠️ Contraindicații și precauții

  • Nu se administrează în gastrită acută sau ulcer gastric (intern).
  • A nu se depăși doza (max. 10 g/zi) – excesul poate irita mucoasa digestivă.
  • Evitați aplicarea prelungită pe piele – poate produce dermatită de contact, deși mai rar decât muștarul negru.
  • Nu se recomandă copiilor sub 3 ani (intern) fără aviz medical.
  • Atenție la interacțiuni cu medicamente antidiabetice – efect aditiv.

📚 Bibliografie

  1. WHO – Monographs on Selected Medicinal Plants, Vol. 2, Geneva, 2004.
  2. ESCOP – Monograph on Sinapis alba semen, 2010.
  3. EMA – Assessment Report on Sinapis alba, 2015.
  4. Hoffmann D. – Medical Herbalism, Healing Arts Press, 2003.
  5. Gruenwald J. – PDR for Herbal Medicines, 4th Ed., Thomson, 2007.
  6. Bartram T. – Bartram’s Encyclopedia of Herbal Medicine, 2003.
  7. Bisset N. – Herbal Drugs and Phytopharmaceuticals, Medpharm, 2001.
  8. Muntean L. – Tratat de Plante Medicinale, Ed. Risoprint, Cluj, 2016.
  9. Duda M. – Plante Medicinale și Aromatice, Ed. Ceres, 2007.
  10. American Botanical Council – HerbMedPro Database, 2023.
  11. Simu G. – Farmacognozie, Ed. Medicală, 2003.
  12. PubMed – “Sinapis alba: phytochemical and pharmacological review”, doi:10.1016/j.jep.2016.11.013
  13. Planta Medica – “Mustard seed polysaccharides and digestive activity”, 2015.
  14. HerbalGram – Sinapis alba profile, ABC, 2020.
  15. USDA – Sinapis alba Plants Database.
  16. Fitoterapia – “Mild laxatives from mustard seeds”, 2018.
  17. Şeremet O. – Farmacologie vegetală, Ed. Junimea, 2013.
  18. Lichterman B. – “Traditional uses of yellow mustard”, Folia Medica, 2002.
  19. Newall C. – Herbal Medicines, Pharmaceutical Press, 1996.
  20. Fălticeanu G. – Farmacologie clinică vegetală, 2010.