Nalba de cultură

Vizualizări: 0

🌸 Nalba de cultură – catifeaua blândă a grădinilor 🌿

Pe la marginea curților vechi sau în mijlocul grădinilor de pe lângă case, acolo unde copilăria pare că stă la taifas cu florile, răsare înaltă și gingașă nalba de cultură (Althaea rosea). Cu tulpini zvelte, frunze mari și flori catifelate în culori de vis – roz, mov, bordo – nalba este mai mult decât o simplă podoabă florală: este o tămăduitoare discretă, o plantă cu suflet blând, care mângâie tusea, alină inflamația și protejează, fără grabă, trupul slăbit.

În vechime, nalba era cultivată în grădinile mănăstirilor medievale și apreciată pentru virtuțile sale emoliente. Grecii o numeau „althaia” – „cea care vindecă”. În medicina arabă era folosită pentru ulcere și infecții respiratorii. În tradiția populară românească, nalba era întrebuințată la „plămâni răciți”, „tuse mocnită”, „gură uscată” și „răni vechi”, fiind considerată „planta care nu face zgomot, dar lucrează adânc”. Era adesea plantată lângă fântână, în credința că aduce pace în casă și vindecare în boală.

🌿 Identitatea botanică a nalbei de cultură

  • Nume științific: Althaea rosea (sin. Alcea rosea)
  • Familia botanică: Malvaceae
  • Habitat: Originară din Asia Mică, naturalizată și cultivată în Europa, America de Nord și Asia Centrală. În România este frecvent cultivată ca plantă ornamentală, dar și medicinală.
  • Aspect: Plantă perenă (sau bianuală), înaltă de 1,5–2,5 m, cu tulpină dreaptă, puțin ramificată. Frunzele sunt mari, lobate, păroase. Florile sunt mari, solitare sau grupate, în nuanțe variate de la alb-crem până la purpuriu închis.
  • Părți utilizate în fitoterapie: florile, frunzele, rădăcina (mai ales în medicina tradițională).

🧪 Compoziția chimică a nalbei de cultură

🔬 Florile:

  • Mucilagii (până la 10%) – cu efecte emoliente și calmante asupra mucoaselor
  • Antociani – pigmentați (cianidină, pelargonidină), cu efect antioxidant și antiinflamator
  • Flavonoide: quercetină, kaempferol
  • Acizi fenolici: acid cafeic, acid ferulic
  • Taninuri și zaharuri solubile

🔬 Frunzele:

  • Mucilagii, ulei volatil, flavonoide, vitamina C

🔬 Rădăcina (rar utilizată din această specie, mai frecvent în Althaea officinalis):

  • Cantități importante de mucilagii, amidon, pectină, saponine

💊 Acțiune farmacologică – Cum acționează nalba de cultură

🔹 Emolientă și protectoare a mucoaselor:
Datorită conținutului mare de mucilagii, florile și frunzele de nalbă formează un strat protector pe mucoasele inflamate – acoperind și calmând iritația. Este extrem de eficientă în tuse uscată, iritativă, laringite, faringite și bronșite, mai ales la copii și persoane sensibile.

🔹 Antiinflamatoare și ușor antiseptică:
Flavonoidele și antocianii contribuie la reducerea inflamației și la prevenirea suprainfecției în afecțiuni respiratorii, gastrointestinale sau urinare.

🔹 Laxativ blând și digestiv:
Mucilagiile stimulează tranzitul intestinal prin acțiune mecanică, fiind utile în constipație ușoară și colite iritative.

🔹 Dermatoprotectoare și cicatrizantă (uz extern):
Infuziile și cataplasmele din frunze sau flori calmează dermatitele, eczemele, iritațiile cutanate, prin acțiunea emolientă și regenerantă.

🩺 Recomandări terapeutice

🔹 Remediu principal:

  • Tuse uscată, iritativă (la copii și adulți)
  • Faringite, laringite, traheite
  • Inflamații digestive (gastrită, enterocolită ușoară)
  • Constipație ocazională
  • Stomatite, afte bucale

🔹 Remediu adjuvant:

  • Bronșite cronice, astm bronșic (calmează spasmele)
  • Răgușeală, iritații vocale (pentru vorbitori, cântăreți)
  • Iritații cutanate, prurit, eczeme
  • Infecții urinare (blând antiinflamator urinar)

🍵 Mod de preparare și administrare

🟣 Uz intern:

  • Infuzie de flori: 1–2 lingurițe la 250 ml apă clocotită, infuzată 10–15 minute. Se beau 2–3 căni/zi.
  • Macerat la rece (pentru tuse și iritații gastrice): 2 linguri flori uscate în 250 ml apă rece, timp de 6–8 ore. Se strecoară și se bea pe parcursul zilei.
  • Amestec expectorant: nalbă + tei + isop – pentru tuse uscată sau iritativă.
  • Pulbere de frunze (uscată și măcinată fin) – 1 linguriță/zi în miere, pentru copii.

🟣 Uz extern:

  • Comprese cu infuzie de flori/frunze: pentru ochi iritați, piele inflamată, răni ușoare.
  • Baie calmantă: 100 g frunze și flori fierte în 2 litri de apă – se adaugă în apa de baie.
  • Gargară: infuzie călduță pentru stomatite, faringite.

⚠️ Contraindicații și precauții

  • Nu are toxicitate cunoscută în doze uzuale.
  • Nu se recomandă în caz de alergie la plante din familia Malvaceae (extrem de rar).
  • Maceratul la rece trebuie consumat în maximum 24 de ore (risc de fermentație).
  • Poate reduce absorbția medicamentelor administrate oral – se recomandă administrarea la distanță de 1–2 ore.

📚 Bibliografie

  1. WHO – Monographs on Selected Medicinal Plants, Vol. 2, Geneva, 2004.
  2. EMA – Assessment report on Althaea rosea flos, European Medicines Agency, 2013.
  3. ESCOP – Althaea rosea monograph, 2009.
  4. Bartram T. – Encyclopedia of Herbal Medicine, Robinson Publishing, 2003.
  5. Gruenwald J. – PDR for Herbal Medicines, 4th Ed., Thomson Healthcare, 2007.
  6. Hoffmann D. – Medical Herbalism, Healing Arts Press, 2003.
  7. Muntean L. – Tratat de Plante Medicinale, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2016.
  8. Duda M. – Plante Medicinale și Aromatice, Ed. Ceres, 2007.
  9. Şeremet O. – Farmacologie vegetală, Ed. Junimea, 2013.
  10. Simu G. – Farmacognozie, Ed. Medicală, 2003.
  11. PubMed – “Pharmacological properties of Althaea rosea”, doi:10.1016/j.jep.2016.02.012
  12. Planta Medica – “Althaea species in respiratory disorders”, Vol. 83, Nr. 3, 2017.
  13. HerbalGram – Althaea profile, American Botanical Council, 2020.
  14. Lichterman B. – “Malvaceae in European folk medicine”, Folia Medica, 2002.
  15. USDA Plants Database – Alcea rosea, profile.
  16. Fitoterapia – “Mucilage-rich herbs and inflammation”, 2018.
  17. Newall C. – Herbal Medicines: A Guide for Health-Care Professionals, 1996.
  18. American Botanical Council – HerbMedPro, 2023.
  19. Chira L. – Farmacie vegetală, Ed. Universitară, 2011.
  20. Fălticeanu G. – Farmacologie clinică vegetală, Ed. Medicală, 2010.