Sunătoarea (Pojarnița)

Vizualizări: 0

🌞 Sunătoarea – Lumina blândă care vindecă întunericul din noi

Pe dealuri, în pajiști uscate sau la marginea pădurilor, unde soarele dogorește cu putere, crește o plantă cu flori mici, galbene, strălucitoare, ce par scăldate în raze aurii. Este SunătoareaHypericum perforatum –, o prezență discretă, dar profundă, o plantă cu o forță tăcută care aduce echilibru acolo unde lumina lipsește: în stările de tristețe, în suferințele nervului inflamat, în rănile uitate ale trupului și ale sufletului.

În vechime, oamenii culegeau sunătoarea în ziua de Sânziene, spunând că alungă duhurile rele și „vrăjile negre”. În medicina populară românească, era folosită pentru „inimă grea”, „gânduri negre”, „ficat încordat” sau „răni pe care nu le prinde pielea”. În Europa medievală, călugării o cultivau în grădinile mănăstirilor, iar uleiul de sunătoare era aplicat pe răni și arsuri. Astăzi, este una dintre cele mai studiate plante medicinale, cu eficiență dovedită în depresie ușoară, nevralgii și inflamații cronice.

🌿 Identitate botanică – Fulgere de aur în ierburile înalte

  • Nume științific: Hypericum perforatum L.
  • Familia botanică: Hypericaceae
  • Habitat natural: Pajiști, margini de drumuri, poieni, luminișuri din zonele de deal și munte; larg răspândită în Europa, Asia și America de Nord
  • Aspect general: Plantă erbacee perenă, de 30–100 cm, cu tulpină ramificată, frunze ovale, cu puncte translucide (glandele de ulei), flori galben-intens, cu 5 petale, cu numeroase stamine; înflorește în iunie–iulie
  • Părți utilizate în fitoterapie: Partea aeriană înflorită (Herba Hyperici), recoltată în perioada înfloririi maxime

🧪 Compoziția chimică – Aurul fitoterapiei moderne

Sunătoarea conține un ansamblu complex de principii active:

  • Naftodiantrone: hipericină, pseudohipericină – antidepresive, antivirale, fotosensibilizante
  • Flavonoide: rutină, quercetină, hiperina – antioxidante, neuroprotectoare
  • Xantone: mangiferină – anxiolitică, antispastică
  • Ulei volatil: cariofilen, mircen – relaxant și antiseptic
  • Tanini și acizi fenolici – astringenți, antiinflamatori
  • Substanțe amare: hiperforină – inhibitor al recaptării serotoninei, dopaminelor și GABA
  • Vitamina C, carotenoide, oligoelemente

🧬 Acțiune farmacologică – Psihismul, nervii și pielea, în armonie

🔸 Sistem nervos central: Hiperforina și hipericina acționează ca inhibitori ai recaptării neurotransmițătorilor (serotonină, dopamină, GABA, noradrenalină), având efect antidepresiv și anxiolitic. Acțiunea este comparabilă, în forme standardizate, cu cea a antidepresivelor de sinteză, dar cu efecte adverse reduse.

🔸 Sistem nervos periferic: Sunătoarea are efect calmant în nevralgii, sciatică, dureri de spate, crampe musculare – datorită uleiului esențial și flavonoidelor.

🔸 Sistem digestiv și hepatobiliar: Substanțele amare și flavonoidele stimulează secreția biliară, reduc spasmele și susțin ficatul – eficientă în dischinezie biliară, digestie lentă, colon iritabil.

🔸 Sistem cutanat: Uleiul de sunătoare este antiinflamator, cicatrizant, regenerant și antiseptic, eficient în arsuri, răni, eczeme, hemoroizi, herpes.

🩺 Recomandări terapeutice – Unde e binevenită Sunătoarea

🌞 Intern:

  • Depresie ușoară–moderată, anxietate, tulburări afective sezoniere
  • Insomnie, nervozitate, iritabilitate, sindrom premenstrual
  • Nevralgii, sciatica, fibromialgie (adjuvant)
  • Colon iritabil, bilă leneșă, dispepsii funcționale
  • Infecții virale ușoare (herpes, gripă, răceli) – efect antiviral moderat

🌞 Extern:

  • Răni superficiale, arsuri solare, ulcerații cutanate
  • Eczeme, dermatite, înțepături de insecte, varice inflamate (prin aplicații locale)
  • Durere musculară sau articulară (ulei de masaj)

🍵 Mod de preparare și administrare – Soare în ceai, roșu în ulei

  • Infuzie: 1 linguriță plantă uscată la 250 ml apă clocotită, infuzare 10–15 min; 2–3 căni/zi
  • Tinctură (1:5 în alcool 40%): 30 picături, de 2–3 ori/zi, în cure de 3–6 săptămâni
  • Extract uscat standardizat: echivalent cu 300–900 mg/zi (pentru depresie ușoară)
  • Pulbere: 1 g, de 2–3 ori/zi, sublingual
  • Ulei de sunătoare: flori proaspete macerate în ulei (măsline sau floarea-soarelui) timp de 3 săptămâni la soare; aplicări locale zilnice pe piele afectată

⚠️ Contraindicații și precauții – Lumina prea puternică poate arde

  • Nu se administrează împreună cu antidepresive de sinteză, anticoncepționale, anticoagulante (risc de interacțiuni metabolice prin inducerea enzimelor CYP450)
  • Fotosensibilizant – poate duce la arsuri solare în caz de expunere prelungită la soare
  • Contraindicată în sarcină și alăptare, fără aviz medical
  • Nu se administrează în caz de bipolaritate (poate declanșa faze maniacale)
  • Nu se administrează copiilor sub 12 ani fără consult

📚 Bibliografie

  1. EMA – Hypericum perforatum monograph, EMA/HMPC/101304/2008
  2. WHO – Monographs on Selected Medicinal Plants, vol. 3, Geneva, 2007
  3. Wichtl M. Herbal Drugs and Phytopharmaceuticals, Medpharm, 2004
  4. Barnes J., Anderson L.A., Phillipson J.D. Herbal Medicines, Pharmaceutical Press, 2012
  5. Blumenthal M. The Complete German Commission E Monographs, 1998
  6. ESCOP – Hypericum perforatum Monograph, 2021
  7. Ciulei I. Practică de fitoterapie, Ed. Medicală, 1993
  8. Rácz G. Plante medicinale din flora spontană a României, 2015
  9. PubMed – Efficacy of Hypericum in mild-to-moderate depression, 2023
  10. Journal of Affective Disorders – Hypericum vs. SSRIs, 2021
  11. Pharmacognosy Review – Mechanisms of action of Hypericum constituents, 2020
  12. American Botanical Council – St. John’s Wort Monograph, 2022
  13. Grieve M. A Modern Herbal, Penguin Books, 1992
  14. Journal of Ethnopharmacology – Traditional use and modern evidence of Hypericum, 2020
  15. Naturmed Database – Hypericum profile, 2024
  16. Kew Gardens – Medicinal Plant Database
  17. International Journal of Phytotherapy – Hypericin and its pharmacodynamics, 2022
  18. Flora Romaniae – Hypericaceae, Ed. Academiei, 1985
  19. Institutul de Medicină Complementară – Fitoterapia anxietății și depresiei, 2002
  20. Duraffourd C. Plantes médicinales et phytothérapie clinique, Maloine, 2000