M-am trezit supărată pentru că nu-mi aminteam ce-am visat, dar razele jucăușe ale soarelui m-au îndemnat să ies afară. Aerul răcoros și lumina galben-aurie m-au determinat să fac o plimbare prin pădurea din apropierea casei. Auzisem de la părinți că dumbrava e plină de mistere. Chiar eram curioasă!…
Mergând prin pădurea cu surprize, la un moment dat am observat, pe o piatră, o brioșă. O brioșă?!… Ce caută aici, în sălbăticie, o brioșă?…
M-am apropiat timid de ea. Aceasta răspândea în jurul ei un parfum amețitor de vanilie și ciocolată amară. Culoarea ei brună și aroma amețitoare m-au ademenit să o gust. Știam că nu am voie să mănânc alimente din surse nesigure, dar tentația era maaaaaare…
Am apucat brioșa ademenitoare și am mușcat încetișor din ea. O cremă închisă la culoare și dulce mi-a invadat gura, alintându-mi fiecare papilă gustativă. Am privit brioșa să-i văd și interiorul… Am învățat că e foarte important interiorul, să nu fiu atentă doar la ambalaj!… Am văzut în cremă sute de bombonele mici, strălucitoare care arătau ca stelele pe cerul nopții.
- Anemona, draga mea, iar visezi cu ochii deschiși? aud ca prin vis glasul mamei.
Anemona-Gabriela Vasiliu, o visătoare