Chimia amintirilor

 

Astăzi, alături de cei zece prieteni ai mei și de doamna Maura, am fost la Facultatea de Inginerie Chimică și Protecția Mediului, unde am avut ocazia să vedem foarte multe lucruri interesante. Când am ajuns acolo, nu știam dacă o să-mi placă activitățile pe care ni le-au pregătit profesoarele, dar am fost plăcut surprinsă când am văzut că totuși mă pricep la chimie și sunt bună la  experimente. Înainte de a vă spune cum ne-am distrat și jucat (și pentru a păstra suspansul), aș vrea să vă povestesc despre bunica mea, Roxana Ungureanu. Ea a fost secretarul șef al facultății timp de douăzeci de ani. Zilele trecute, mama mi a povestit  despre cum mergea să o viziteze la serviciu, iar ea alături de străbunicul meu și bunica, au o poză la intrarea în facultate.

Copilăria mea a fost mult mai frumoasă datorită sufletului bun al bunicii. Grija de care a dat dovadă și curajul pe care l-a avut atunci când m-a crescut, mai ales după moartea bunicului meu, soțul ei, m-au transformat într-o persoană bună, înțelegătoare, darnică si curioasă. Cel mai mult îmi plăcea când mergeam la Operă și mereu voiam să mă așez la ea în brațe pentru a ne bucura împreună de muzica splendidă (încă îmi aduc aminte de locul unde stătea, în stal, în primul rând pe dreapta, chiar pe primul loc de la margine). De fiecare dată când ne pregăteam să mergem la Operă, mă uitam fascinată la felul în care se machia (recunosc, uneori mă dădeam și eu cu puțină pudră de la ea, pămătuful acela pufos era foarte plăcut la atingere), se pieptăna. Cel mai mult i-a plăcut să-și aleagă ținutele pentru Operă, a fost o doamnă foarte rafinată și plină de eleganță.

Chiar dacă acum este un înger, în fiecare seară mă gândesc la momentele frumoase petrecute cu ea și știu că are grijă de mine și că vede din Cer cum am crescut. Îmi dau seama că este cu mine atunci când găsesc cea mai strălucitoare stea de pe boltă, așa cum și ei îi sclipeau ochii când seara, înainte de culcare, citeam povești împreună, iar eu adormeam pe la mijlocul întâmplărilor.

Revenind la activitățile pe care le-am făcut astăzi la facultate, experimentele ne-au fascinat pe toți cei unsprezece jurnaliști. Explicațiile doamnelor profesoare ne-au ajutat să înțelegem mult mai bine legea principală a chimiei, aceea că în natură, totul se transformă. Cel mai frumos experiment mi s-a părut  cel în care, dintr-un pahar, cu ajutorul unui praf special, al săpunului și al apei oxigenate, s-a declanșat o reacție spumoasă. Spuma urca în pahar până când a ieșit și s-a format un munte spectaculos.

De asemenea, doamna Maura ne-a dus și în Atelierul de Pictură al studenților de la Universitatea de Arte, unde am avut ocazia să facem un tablou cu ajutorul unor creioane speciale. Toți am desenat niște petale pentru a face o floare, o tulpină, niște frunze, doi norișori albaștri,doi fluturași, iar eu am schițat în colțul desenului o inimioară. La finalul activităților, ghidul nostru ne-a oferit câte un săpun, dar nu unul obișnuit, fiecare avea câte o formă, unele arătau ca niște bomboane, iar altele erau în formă de steluță.

 

 

Acesta este motivul pentru care mi-am adus aminte de bunica, steaua mi-a redat o imagine clară a ei. Ce coincidență, nu-i așa? Bineînțeles că am luat săpunul în formă de stea, iar grupul s-a îndreptat spre ieșirea facultății unde am făcut câteva poze și ne-am bucurat de stix-urile aduse de doamna Maura pe care le-am mâncat cu poftă.

 

Am avut o zi de neuitat alături de prietenii mei, iar gândul că am vizitat locul în care a lucrat bunica, mi-a bucurat inima nespus de mult.

Alexandra Teodora Giugula