Dragă Eu,
Îți scriu dintr-un viitor care nu e chiar cum îți imaginai. Nu, nu am reușit să urmez acel plan meticulos făcut într-o noapte de insomnie, cu liste și deadline-uri clare. Dar știi ceva? E perfect așa.
Când mă uit la tine, cea de acum zece ani, văd că erai plină de speranțe și temeri, cu vise mari și o nesiguranță pe măsură. Îmi amintesc cum stăteai nopțile cu gândurile alergând prin minte ca niște cai sălbatici, temându-te că n-o să fii „destul de bună”. Îți spun eu: erai. Destul de bună, destul de curajoasă, destul de tu. Chiar dacă nu aveai mereu încredere în tine, pașii mici pe care i-ai făcut atunci m-au adus aici. Mulțumesc pentru fiecare alegere, inclusiv cele proaste. Serios, din greșelile tale s-au născut cele mai frumoase lecții.
Ți-ai făcut mii de griji pentru lucruri care acum par ridicole! Spre exemplu, pentru dieta care mereu dădea greș, iar rochiile se încăpățânau să rămână strâmte. Ce greșeală! Îți spun că trupul ăla pe care îl criticai atât de mult a fost mai puternic decât credeai. Te-a purtat prin zile grele, prin nopți albe, prin munți urcați la propriu și prin căderi la figurat. Acum îl iubesc pentru asta.
Încă nu știu să dansez, dar am învățat să nu-mi mai pese. Am dansat singură în bucătărie, pe melodii stupide, iar asta m-a făcut mai fericită decât toate balurile pe care le visai.
Între timp, ai râs de lucruri care atunci ți-ar fi părut imposibile. Ai învățat să lași telefonul deoparte și să te bucuri de apusuri. Ai acceptat că nu poți controla totul, iar asta e o lecție pe care nici 100 de cărți de self-help n-ar fi reușit să ți-o predea.
Timpul m-a învățat ceva ce nu știai atunci: rănile se vindecă, chiar dacă lasă cicatrici. Iar cicatricile nu sunt urâte. Sunt povești. Și am multe să-ți spun despre ele, dar te las să le descoperi pe toate la timpul lor.
Rănile… oh, rănile! Îmi amintesc cât te durea să pierzi oameni, să fii rănită, să simți că te lupți cu valuri prea mari pentru puterile tale. Acum, știu că toate acele momente te-au învățat să fii mai blândă cu tine. Poate că unii oameni au plecat, dar ce ai câștigat în schimb! O mână de prieteni adevărați care rămân indiferent de furtună. Și, mai ales, ai învățat să te alegi pe tine.
În ani, toate întrebările care te apăsau și-au găsit răspunsurile – unele în cele mai neașteptate moduri. Da, oamenii pe care i-ai pierdut ți-au adus durere, dar au intrat alții în viața ta și au adus lumină.
Te văd. Te doare, dar maschezi totul bine. Există o tăcere între tine și unele persoane dragi, o tăcere care apasă. Să știi că la zece ani distanță, în 2024, acele răni nu mai dor la fel. Unele s-au închis complet, altele au mai lăsat o urmă, dar ai învățat să le porți cu grație.
Acum râzi de lucruri care atunci ți-ar fi părut imposibile. Ai învățat să lași telefonul deoparte și să te bucuri de apusuri. Ai acceptat că nu poți controla totul, iar asta e o lecție pe care nici 100 de cărți de self-help n-ar fi reușit să ți-o predea.
Dar hai să vorbim despre bucurii! Îți amintești visul acela mic și ascuns de a face ceva ce lumea ar considera “prea nebunesc”? Ei bine, ai făcut-o. Și ghici ce? Te-ai simțit liberă. Îți spun un mic secret: lumea nu e chiar așa atentă pe cât credeai. Poți să dansezi pe stradă sau să plângi la o reclamă de detergent fără să-ți pese ce crede cineva.
Îți mulțumesc, dragă Eu de acum 10 ani. Pentru că ai greșit, pentru că ai încercat, pentru că n-ai știut totul, dar ai avut curajul să înveți. Fără tine, n-aș fi cine sunt azi.
Nu te îngrijora că încă râzi la glume proaste și cânți fals la duș. Încă iubești cărțile, cafeaua și diminețile de duminică. Și încă ai momente de îndoială, dar acum le privești altfel – nu ca pe un defect, ci ca pe o parte firească a cine ești.
Ceea ce nu știai în 2014 era că vei învăța să ai răbdare cu tine însăți. Și că viața, chiar și atunci când îți pare complicată, e mai frumoasă decât o poți vedea din acel an.
Așa că îți mulțumesc. Pentru visurile tale, pentru greșelile tale, pentru că ai continuat să speri chiar și când nu aveai motive. Tu ești motivul pentru care eu, cea din 2024, sunt aici – mai puternică, mai liniștită și cu câteva riduri în plus. Dar ridurile sunt doar un semn că am râs mult pe drum.
Cu drag,
Tu, cea de peste zece ani