Ajunul Bobotezei, acea zi specială care premerge marea sărbătoare a botezării Domnului, este o ocazie de bucurie, introspecție și comuniune pentru comunitățile ortodoxe din România. În multe sate și orașe din țără, tradiția mersului cu Ajunul este păstrată în forme autentice, adesea transmise din generație în generație.
De obicei, ziua începe cu agitația pregătirilor. Preotul, însoțit de dascăl și, uneori, de câțiva enoriași, se pregătește să pornească la drum. Într-o traisă de pânză sau un coș, sunt puse icoana Bobotezei, aghiazma și crucea de lemn, alături de un smoc de busuioc proaspăt.
„Pregătirea este cheia”, spune părintele Ion, dintr-un sat bucovinean. „Nu doar a lucrurilor materiale, ci și a sufletului. Ne rugăm ca fiecare casă pe care o vizităm să primească binecuvântarea Domnului.”
Când preotul intră într-o gospodărie, atmosfera capătă o solemnitate aparte. Fiecare cameră este stropită cu aghiazmă, iar gazdele înconjoară preotul cu respect. Un moment aparte este acela în care preotul și gazdele se roagă împreună, cerând protecția și binecuvântarea lui Dumnezeu pentru anul ce vine.
Copiii, cei mai entuziasmați participanți, primesc busuiocul sfințit sau chiar un pumn de nuci sau mere, ca simbol al belșugului. În unele zone, această tradiție este însoțită de colinde specifice Bobotezei, precum „Astăzi cerurile s-au deschis”.
Busuiocul, aghiazma și crucea de lemn au un rol central în această zi. Busuiocul este simbolul purității și al rugăciunii, iar aghiazma este considerată o apă cu puteri vindecătoare și purificatoare. Crucea de lemn, pe care preotul o atinge de fiecare membru al familiei, amintește de jertfa lui Hristos.
„Fiecare element are un rost”, explică doamna Maria, o enoriașă de 73 de ani. „Să fii stropit cu aghiazmă înseamnă să lași în urmă tot ce-i rău și să mergi mai departe în lumină.”
O parte importantă a mersului cu Ajunul este ospitalitatea gazdelor. În multe locuri, vizita preotului este însoțită de mese împodobite cu bunătăți: cozonaci, plăcinte, și, uneori, un pahar de vin sau rachiu pentru musafiri. Este un moment de comuniune și dialog, în care preotul aduce cuvinte de încurajare și speranță.
De-a lungul anilor, mersul cu Ajunul a cunoscut schimbări. În orașele mari, ritmul alert al vieții a redus numărul gospodăriilor care primesc preotul, dar în mediul rural tradiția rămâne puternic învăluită în sacralitate. În unele locuri, preotul este însoțit de cete de tineri îțmbrăcați în costume populare, ceea ce conferă un aer festiv procesiunii.
Mersul cu Ajunul Bobotezei este mai mult decât un simplu ritual religios; este o declarație de credință, o punte între trecut și viitor, în care tradiția se întâlnește cu nădejdea. Este un moment în care fiecare comunitate éși reafirmă identitatea și speranța într-un an mai bun, plin de lumină și binecuvântare.