In atelierul Alexandrei Andriescu domina culoarea. Daca nu ai sti ca din acel spatiu pleaca multe creatii catre doamne si domnisore care iubesc frumosul si eleganta te-ai putea gandi ca esti in atelierul unui pictor care are maiestria de a impleti in tablouri firele colorate ale bobinelor ce asteapta sa uneasca iscusit bucatile de stofa taiate in formele trupului. Nici nu ai fi departe de adevar fiindca Alexandra este si designer vestimentar, artist vizual, dar si un antreprenor care crede in potentialul si in puterea Romaniei de a se schimba si de a-si valoriza oamenii.
– Alexandra, de unde vine Maison Chochou?
– Maison Chochou s-a nascut in Franta, in atelierul meu de pictura. Chouchou inseamna cel mai de pret obiect sau cea mai draga persoana, tocmai de aceea am ales denumirea pentru ca se potriveste perfect cu ceea ce fac.
– S-a nascut in Franta si a crescut in Romania. Cum s-a intamplat?
– La vremea respectiva nu stiam exact daca voi mai reveni in Romania. Am absolvit, in Franta „les beaux-arts” apoi Pedagogia Artelor, am profesat ca asistent universitar. In 2013 am venit intr-o vacanta acasa ca sa-mi revad familia si prietenii. Iasul m-a recucerit, l-am redescoperit, iar el a starnit in mine dorinta de a reveni acasa.
Maison Chouchou a luat nastere in Franta si a prins suflet in Romania, a fost visul meu. Parcursul a fost unul foarte greu la inceput pentru ca bugetul nu a fost unul mare dar, in general, toate actiunile mele sunt antrenate de foarte multa perseverenta, determinare si convingere, iar „a renunta” nu a fost o optiune. Am pornit la drum doar cu fonduri proprii, iar cand am gasit acest spatiu, (atelierul din Copou – n.r.) povestea a inceput sa se scrie singura. Nu e nimic mai puternic decat un vis al carui timp a sosit!
– Ce te-a facut sa iubesti din nou Iasul?
– Este o intrebare frecventa si care ma ia mereu prin surprindere. As spune, mai degraba cine… Oamenii. Este un oras uman, cald, am fost primita cu multa caldura si am simtit ca pot sa fac ceea ce imi doresc. Franta este a doua mea casa, casa mea de suflet, a fost nevoie sa ma pierd ca apoi sa ma regasesc aici. Am vazut in Iasi un foarte mare potential pe partea profesionala.
– M-as intoarce la momentul in care ai ales Franta. Ce te-a determinat sa iti cumperi bilet de avion?
– (rade)…dragostea pentru sotul meu, el era deja in Franta, plecat prin programul Erasmus. Parcursul meu a fost unul mai atipic. Am inceput studiile la Universitatea de Arte din Iasi, am plecat in Spania, prin programul Erasmus, dupa care am revenit la Iasi. Cumva grauntele de dorinta de cunoastere si de dezvoltare incoltise deja in mine si mi-am dorit foarte mult sa vad si alte tari. Am aplicat la trei facultati de arta din Franta, am ales-o pe cea din Rennes si am reusit sa o urmez in paralel si pe cea din Iasi.
– Ai stat in Franta opt ani, ai avut si atelierul tau acolo. Cum este sa fii pictor in tara unor nume celebre?
– Consider ca este loc pentru toata lumea, oriunde, trebuie doar sa vrei sa faci si sa muncesti mult pentru ceea ce iti place, pentru crezul tau. Am expus in multe locuri din Franta, dar in arta ca si in celalalte domenii, nu poti evolua de unul singur, tocmai de aceea lucram in mai multe locuri in paralel, mi-am luat un job cu norma intreaga dar care imi permitea sa fiu si asistent universitar, predam desen grafic.
Da, am expus si in Orasul Luminilor, nu e usor sa intri in aceasta nisa in care poti trai doar din arta. Nu conteaza cat de bun esti sau cate lucrari ai semnat, ai nevoie ca anumite circumstante sa se alinieze pentru tine, ai nevoie de o persoana care sa te promoveze permanent.
– Ai reusit totusi. O moldoveanca a expus la Paris.
– Este adevarat, dar nu a contat atat de mult pentru mine. Dorinta de a reveni acasa a fost mai puternica decat cea de a continua ca artist vizual acolo. Am preferat sa aleg Romania si nu-mi pare rau.
– E fascinant cum oamenii Iasului ti-au schimbat cumva drumul vietii.
– Recunosc ca am avut si o doza de inconstienta foarte mare, dublata de curaj, entuziasm si motivatie. Toate la un loc au dat reteta unui nou inceput, in care am reusit sa pun in aplicare tot ceea ce am invatat in Franta. Totul se intampla cu foarte multa munca pentru ca acest business sa fie sustinut. Muncesti zi de zi si nu conteaza ca esti obosit, ca poate nu ai chef, trebuie sa fii in atelier si sa dai tot ceea ce este mai bun din tine pentru ca, la final, pe manechin sa poti aranja mantoul perfect.
– Alexandra, de ce iubesti femeile? Ai ales sa lucrezi pentru ele.
– Iubesc oamenii! Iubesc sa interactionez si imi iubesc viata!
Este adevarat ca am inceput cu linii pentru femei, intentionam sa continuam si cu cele pentru domni, cat si pentru copii. Am inceput cu femeile pentru ca mi-am dorit sa alung acea stare de gri pe care am vazut-o in Romania. Am adus culoare, am adus rozul parizian, galbenul, verdele intens. Am vazut ca femeile vor culoare si le-am oferit o paleta larga. S-a cerut foarte mult galben, acea culoare primara. Apoi verdele.
De fapt, am stiut de la bun inceput ca nu voi face un simplu produs vestimentar, asta o poate face oricine, am stiut ca e mai mult de atat, am stiut ca trebuie sa ne diferentiem.
Cand porti un mantou semnat Maison Chouchou ai o stare de bine, de lumina, iar asta se vede pe chipul celor care pleaca de la noi.
In topul celor mai interesante replici, au fost cliente care mi-au spus ca Pasesc cu incredere si-mi place de mine. Ma simt imbratisata tot timpul, iar mai nou Paltonul de la voi este ca o armura pentru mine, ma simt invingatoare.
In realitate ceea ce transmit este altceva, este Incredere, Emotie, Feminitate, Senzualitate, acesta este rezultatul meu real.
Toate acestea sunt o recompensa minunata!
– Ma intreb la cine a ajuns primul mantou creat in atelier.
– (rade) La o mireasa. A fost un mantou-alb galbui, de culoarea untului. Intrebarea ta ma trimite la o intamplare inedita: Acum cativa ani, intr-o seara, eram intr-un restaurant alaturi de cativa prieteni, am remarcat o minunata nuanta de alb si paltonul unei doamne, imi spuneam: ”Ce croi frumos… Si ce nuanta frumoasa a ales”, uitandu-ma mai atent, acea minunatie pe care tocmai o admiram era facuta chiar de mine.
– Cum este sa fii om de afaceri in Romania. La nici 30 de ani ati deschis o afacere.
– Este prea mult spus. Este un business, dar inainte de toate a fost si ramane un proiect artistic, a devenit treptat afacere. Este foarte greu pentru ca sunt multe necunoscute, lucrurile se schimba des.
– Si totusi in atelier nu vad niciun bagaj cu bilet pentru Franta, ci doar bicicletele fiului tau.
– Imi place Romania. Este foarte greu sa mentii un business aici, sa-i faci pe oameni sa vina la tine, sa nu se duca in alta parte de unde ar putea poate cumpara mai ieftin. In acelasi timp este mai bine decat in Franta inclusiv din punct de vedere financiar. Este foarte greu sa sustii zilnic acest lucru pentru ca intervine oboseala sau multe alte necunoscute. De ce nu ma intorc in Franta? Pentru ca imi place aici. Eu inca mai cred in Romania.
– As arunca o privire catre comunitatea de antreprenori a Iasului. Cum ti se pare?
– Am avut acces la cei tineri si cred ca toti au un numitor comun – cred in visul lor, in ceea ce fac, sunt foarte pasionati, dar si perseverenti pentru ca degeaba ai talent si pasiune fara foarte multa munca nu se poate. Apoi este important, ca om de afaceri, sa fii empatic si sa faci un schimb de rol cu consumatorul, sa-ti fii propriul tau client.
– Ar putea creste aceasta comunitate a antreprenorilor tineri? Cum ar ajuta Iasul? Ar putea fi un motiv pentru care si altii s-ar intoarce acasa?
– Motive ca sa te intorci sunt, dar sunt la fel de multe si ca sa pleci. Cred ca in timp s-ar putea face lucruri durabile si la Iasi, dar in mai multi ani pentru ca sunt circumstante sociale, politice, care cumva ne impiedica sa crestem ca si comunitate de afaceri. Ar fi nevoie de o structura care sa lege antreprenorii locali, sa le promoveze produsele lor si nu pe cele venite cine stie de pe unde.
– Pentru asta ar trebui ca si consumatorul sa se implice, sa vada cum sunt fabricate.
– Noi, la Maison Chouchou, le aratam celor care ne trec pragul care este intregul proces de fabricatie, ceea ce este foarte important. Vezi cu ochii tai cum o bucata de stofa se schimba, devine armonioasa si, la final, imbraca un trup. In acelasi timp am renuntat la standardizare. Pentru evenimente, targuri respectam un anumit tipar al masurilor, dar in atelier iesim din tipare.
Trebuie sa fii constient de faptul ca forma corpului este foarte frumoasa. Nu are importanta daca pe tabelul de masuri scrie 80 sau 100 pentru ca noi facem in asa fel incat sa punem in valoare femeia, sa se simta bine, sa fie ea insasi, sa radieze.
Avem cliente care au foarte multe produse de la noi tocmai pentru faptul ca le fac sa se simta altfel, au vazut cum au fost facute, au vazut implicarea noastra si emotia pe care o transmitem. In plus, nu folosim o stofa oarecare, ci o culoare anume. Nu folosim plastic, ci lana, cat mai multa lana. Sunt produse foarte interesante in comert, arata frumos la prima vedere, dar materialul este indoielnic. Noi nu facem niciun rabat.
– Maison Chouchou a ajuns si la Cotroceni, la Carmen Iohannis. Cum ati stabilit relatia cu Prima Doamna?
– Toata lumea se asteapta la un raspuns alambicat, la un demers complicat. Nu, nu a fost deloc asa. Inainte de a avea loc alegerile am vazut-o la televizor si pur si simplu mi-a placut de ea, mi-a transmis o stare de bine. Nu m-am gandit la a creste afacerea prin prezenta ei. Pur si simplu a fost o dorinta personala de a o cunoaste si de a onora ceea ce fac prin prezenta ei. Cand am intalnit-o am avut acelasi feelling ca la inceput. Este un om cald.
– Ce culori ii plac doamnei?
– Rozul pudrat, bleu, verde, culorile deschise. Primul mantou pe care i l-am trimis a fost unul bej. Incurajeaza foarte mult tinerii antreprenori. Ar fi putut foarte usor sa aleaga branduri deja consacrate, dar ne-a ales pe noi si a ales sa poarte produsele noastre. Faptul ca a avut disponibilitatea de a se intalni cu mine a aratat intentia de a sustine mediul tanar de afaceri romanesc.
– Se spune despre frantuzoaice ca sunt cele mai frumoase femei.
– „A la basse” toate femeile sunt frumoase, chiar daca vorbim despre tipologii diferite. Alura comuna a femeilor din Franta este una decontractata, o abordare vesela si putin jucausa a feminitatii, deoarece creativitatea nu se naste din conformitate. Este o chestiune de atitudine si de stare de spirit, aerul feminin francez fiind unul clasic, dar si rebel in acelasi timp. Este un amestec delicat intre traditie si neconventional. Ele poarta piese vestimentare pe care nu le gasim chiar in toate magazinele. Aleg designerii locali, prefera sa cumpere un produs mai scump, de serie mica, si sa-l poarte cu bucurie. Nu se tem de greseli, ci din contra, si le asuma, sunt indraznete. Suntem foarte diferite in multe feluri, dar cu un scop indirect comun, acela de a oferi o perspectiva asupra artei de a fi femeie.
– La noi se regaseste acest model de comportament?
– Da, exista un anumit tip de consumator care alege sa poarte produse facute local si ma bucur ca sunt din ce in ce mai multi si nu doar in domeniul vestimentar, ci si in altele. Noi, spre exemplu, nu folosim o stofa de multe ori. Cumparam metraje limitate, de la producatori locali, care sunt in legatura cu altii tot locali. Incet, incet un astfel de lant de colaborare va creste si va oferi o anumita sustenabilitate mediului de afaceri.
– Cum s-ar putea extinde aceasta atitudine?
– Daca vorbim de slow-fashion, in primul rand este nevoie sa constientizam ceea ce purtam, sa cautam calitate nu cantitate, o notiune des intalnita, dar putin aplicata. In momentul in care alegi sa cumperi un produs este ca si cum ai vota. Esti responsabil de ceea ce cumperi si de unde cumperi. Alegi un produs dintr-o tara estica sau dintr-un atelier din Romania, din Iasi, care ofera calitate, oameni care muncesc, platesc taxe, sustin economia locala. Alege un produs durabil, din materiale naturale, care au viata in ele sau unul pe care il porti un timp scurt si arata si indoielnic? In primul rand este nevoie sa constientizam ceea ce purtam.
– Daca ar fi sa-i incurajezi pe tinerii din strainatate sa vina acasa, sa-si deschida o afacere, care ar fi primul motiv pentru care ar face-o?
– Nu am crezut ca voi reveni, dar uite ca a aparut si motivul pentru care suntem din nou in Iasi. Daca ei au un crez o dorinta, un vis, ar trebui sa se intrebe ce vor sa faca in aceasta directie, astfel incat sa-l lase pe mai departe, dupa ei? Pana la urma totul este despre bucurie, daca ceea ce faci iti provoaca bucurie onesta nu poti decat sa perseverezi. Daca ei nu isi gasesc scopul si multumirea in alte parti iar Romania ar putea sa-i ajute in acest sens cred ca ar trebui sa incerce si sa-si urce bagajul in avion. Sa-si acorde un timp in care sa incerce din toate puterile sa isi puna visul in practica, intr-o maniera riguroasa, ambitioasa, perseverenta, apoi, dupa o perioada, sa traga linie.
– Pentru el, dar si pentru toti copiii, ar trebui sa redefinim notiunea de educatie. Traversam un timp in care sistemul de invatamant romanesc genereaza mai mult insucces, impostura si mediocritate. Or, este imperativ sa revenim asupra unui nivel serios si riguros de instruire, un sistem formator de caractere.
– Ce iti doresti pentru copilul tau astfel incat sa devina si el un roman cu un motiv?
Este necesar sa revenim si sa prioritizam o educatie ce pune accentul pe valori morale fundamentale. Asadar, rolul si scopul meu este acela de a-i insufla notiunea de „ A FI”. Mai exact, este important sa fie un om bun si sincer cu el, creativ si curajos. Vreau sa-l ajut sa-si cladeasca increderea in sine bazata pe convingeri personale coerente, invatarea de a fi darnic, curiozitatea pentru necunoscut si nevazut, curtoazia.
Rolul nostru, dar si al societatii, este acela de a oferi un START echilibrat educational si emotional. Asadar, parinti, dragilor, avem marea responsabilitate de a forma Oameni care sa re-infloreasca si sa ingrijeasca societatea de maine si istoria de azi.
– Ce pasiuni ale Alexandra Andriescu, ce face atunci cand nu este in atelier?
– Ador timpul petrecut cu familia, alaturi de sotul meu, facem multe activitati cu baietelul nostru, Marc. I-am insuflat placerea lecturii, asa cum o avem si noi. Muzica clasica ne insoteste peste tot, iar Marc este fascinat. Imi mai place sa gatesc, imi plac escapadele la munte, de preferat fara nicio forma de conexiune la internet. De cativa ani am o noua pasiune, aceea de a colectiona manusi. Sportul ramane prezent printre interesele mele, dar nu am timp sa-l practic pe cat mi-as dori. Pictura si desenul imi raman lipite de suflet. Imi place sa descopar, sunt curioasa.
Ador sa vizitez muzee, sa privesc tablourile sa le parcurg mai departe de panza, sa le simt. Cand sunt in atelier, ori de cate ori imbrac o doamna, imi doresc sa o transform intr-o pictura, ea pleaca de la noi cu o bucurie in zambet si-n privire arata ca o forma de arta. Consider Maison Chouchou o forma de arta.
Sursa foto – Ford Iasi