Învățarea online este o mare provocare pentru toți factorii implicați în educație. Dacă profesorii au o capacitate mai mare de a se adapta transformărilor survenite, efectele devastatoare se constată, mai ales, în rândul elevilor. Cel puțin la nivelul învățământului primar, presiunea resimțită este foarte mare, cel puțiun pentru școlarii din clasele pregătitoare și din clasa I, care nu și-au achiziționat încă instrumentele necesare învățării, și mă refer, în mod special, la citit și la scris.
În primul rând, nu mai există spațiul organizat al școlii. Au dispărut regulile, controlul asupra elevilor, asupra clasei. La nivelul clasei I, învățătorul nu mai are un feed-back clar asupra nivelului de înțelegere a cunoștințelor predate, deoarece fiecare copil are lângă el un adult care ”se implică”, poate uneori prea mult, în formularea răspunsului la cerințe. Ce este mai grav, din punctul meu de vedere, este activarea instinctului părinților de a-și compara copilul cu ceilalți elevi din clasă. Nu o dată mi s-a întâmplat să fiu întrebată de unii părinți dacă propriul copil este în regulă, pentru că i s-a părut că răspunde mai greu decât alții, că nu vorbește la fel de bine, că nu citește la fel de cursiv, că nu socotește la fel de repede etc. Această tendință de a compara vine la pachet cu impunerea unui alt standard copiilor, cu o presiune, evident, nejustificată, pusă asupra lor, care nu face decât să demoralizeze, să demotiveze elevul care adună o serie de frustrări greu de înlăturat.
Ce să mai pomenim de transmiterea noilor conținuturi… Vă propun să vă imaginați ce înseamnă învățarea scrierii literelor de mână în sistem online. Se știe că e cea mai mare provocare la această vârstă. Oricâtă experiență are avea cadrul didactic, oricât de inspirate ar fi metodele utilizate, oricât de eficiente ar părea mijloacele alese, învățarea scrisului de mână nu se poate face online. Elementele grafice trebuie explicate cu ajutorul materialului didactic specific; copiii care nu reușesc să lege semnele grafice pentru a obține o literă ( și se cunoaște faptul că multe litere de mână sunt foarte greu de realizat) încep să plângă, să se panicheze. Te simți neputincios ca profesor, pentru că este imposibil să intervii, fiind cunoscut faptul că scrierea implică purtarea mâinii copilului care, ca prin farmec, capătă siguranță, încredere în sine. La această vârstă, copilul are nevoie de un feedback permanent din partea profesorului. La un colectiv de 38 de elevi, nu e ușor ca, în 30 de minute cât durează o oră online, să predai litera nouă și scrierea ei. E aproape imposibil să urmărești pe ecranul calculatorului fiecare elev în parte. Fără un adult prezent lângă copil, este aproape imposibil. Astfel, învățarea online devine o sursă mare de stres și pentru părinții care nu se pricep întotdeauna să ajute, să explice, să îndrume. E un sentiment copleșitor de neputință și începi să te îndoiești tu, ca profesor, de talentul tău pedagogic.
Nici matematica nu se predă ușor la clasa I în sistem onlie. La această vârstă, gândirea copiilor este concret- intuitivă, ei raportându-se mereu la exemple concrete, la materiale ilustrative adecvate care să accesibilizeze cunoștințele predate. Invățarea matematicii nu mai este logică, devine mecanică. E dificil să mai implici într-o sigură oră toți elevii din clasă în rezolvarea diverselor sarcini, pentru că timpul nu permite, iar răspunsurile nu reflectă ceea ce știu copiii exact pentru că interven, deseori, adulții din preajmă. Așa am constat, de exemplu, după revenirea la școală în septembrie, că nivelul clasei era cu totul altul decât cel care se conturase în perioada de învățare on line, iar colectivul nu mai era deloc omogen, înregistrându-se diferențe foarte mari între elevi.
Nu se pot face ore de muzică. Elevii nu se pot sincroniza în cântare. Orele de abilități practice necesită, obligatoriu, prezența părinților.
Din punct de vedere al relaționării, este o adevărată dramă. Îmi comunică părinții faptul că unii copii (mai ales cei care nu mai au frați) suferă enorm din cauză că le lipsesc pauzele, activitățile comune în aer liber. Devin introvertiți, anxioși, iau mult în greutate, acuză dureri ale coloanei vertebrale. Faptul că nu pot mânui calculatorul îi determină să devină furioși. Sau, din contra, unii devin dependenți de calculator.
După cum vedeți, beneficiile învățării online la acest nivel de vârstă nu există! Susțin revenirea în bănci a elevilor, mai ales la nivelul clasei pregătitoare și al claselor I și a II-a. Aceasta este perioada achizițiilor fundamentale, fără de care parcursul școlar al elevilor este compromis.
Prof. Inv. Raluca Iarovoi, director Scoala Primara „Carol I”, Iași
