De ce jurnalism? Pentru a-i obișnui să folosească foarte corect cuvântul scris și rostit. Pentru a-i obișnui pe copii încă de mici să vadă realitatea așa cum este, nu cum vor alții să le-o prezinte, pentru a-i învăța că trebuie să treacă prin filtrul gândirii lor orice informație.
Ce facem noi la club?
Învățăm să punem întrebări, învățăm să căutăm informații suplimentare despre anumite subiecte de lucru, facem jocuri de rol pentru a ne gestiona corect emoțiile. Învățăm să vorbim în public.
Dar, înainte de toate, învățăm să ne prețuim pe noi și părerile noastre, să ni le prezentăm și să ni le susținem.
Cum facem acest lucru? Învățând să ascultăm atent, nu doar să auzim, și să vedem cu adevărat ce este în jur, nu doar să privim.
Învățăm să scriem știri, să realizăm interviuri, reportaje. Folosim povestea ca și vehicul de comunicare.
Facem multe exerciții de comunicare. În timpul vacanței mergem pe la diferite obiective, scrie reportaje, facem interviuri. Și ce facem cu ele? Avem publicația clubului, dar și alte proiecte editoriale, cum ar fi Poveștile Copilăriei, apărută recent. Asta dupa ce în iarnă am avut Sărbători cu fapte bune, care au văzut lumina tiparului cu sprijinul Asociației Kre@tivis, pe care am înființat-o, alături de un grup de parteneri inimoși, pentru a promova proiecte educaționale și culturale dedicate în special copiilor și tinerilor.
Este esențial să înțelegem cât de important este să știm să scriem corect. Scrieți, băieți, numai scrieți, vorba lui Ion Heliade Rădulescu.
Scrisul ne ajută să ne punem gândurile în ordine, să ne concentrăm asupra ideilor, să le structurăm astfel încât să le livrăm cât mai bine, iar publicul să le recepționeze corect.
Învățăm să facem diferența dintre știrile false și cele adevărate, dintre scriitura corectă și cea la modă,pe care o vedem pe social-media. E trist să vedem că tot ce e analfabetism literar se refugiază în licența poetică, la fel cum tot ce e suburban, grobian, vulgar, obscur se refugiază în pamflet. Ei bine, nu este deloc așa.
ideea care se transmite este următoarea: dintre toate artele, literatura e cea mai accesibilă. Pentru a face literatură, e nevoie să știi a scrie și a citi… să fii, cu alte cuvinte, alfabetizat. Dacă muzica, pictura, sculptura, baletul, cinematografia, presupun toate un anume grad de specializare, o anume ucenicie, literatura, fiind despre emoții și povești, poate fi practicată pe scară largă, fără prea mare efort, căci, nu-i așa, cu toții simțim și avem povești de spus…