Eu sunt Amalia, o fetiță de 8 ani, elevă la Școala Gimnazială „Titu Maiorescu”, care iubește să citească și să scrie povești. Îmi place să pictez și să joc tir cu arcul. În fiecare seara mă bucur de apusul roșiatic al soarelui, alături de vântul care a călătorit pe întreg pământul. Îmi place natura pentru că ne ajuta să trăim și pentru frumusețea cu care ne bucură în fiecare zi.
Îmi place să scriu și scriu bine așa că vă invit să citiți povestea cățelului meu.
Îmi doream mult un câine pentru că sunt niște animale cu care este o plăcere să te joci. Nana mea are un câine pe nume Kyra. L-a adoptat, iar după doi ani, cățelul a avut șapte pui simpatici. Printre cei șapte năzdrăvani era și unul alb, care m-a fermecat. L-am luat acasă și i-am pus numele de Tasha. Are blana albă ca zăpada, ochii căprui de culoarea ciocolatei și picioare puternice. 
În fiecare seară o scot la plimbare, iar Tasha este foarte fericită. Pentru ea, orice ieșire înseamnă o nouă aventură și lucruri noi de descoperit. Datorită ei, verișoara mea, Sofia, și-a învins frica de căței și a început să se înțeleagă bine cu Tasha. Îi place să fie mângâiată și să roadă jucăriile pentru câini, dar urăște să fie periată și să i se facă baie.
Când plec de acasă, Tasha este tristă, dar când revin se scutură, semn de fericire atât pentru ea, cât și pentru mine.
Amalia Juverdianu