Eu sunt Tudor Andrei Bălăcel și îmi place să mă joc cu copiii mai mari decât mine. Sunt foarte vesel, am umor și-s mândru de asta. Sunt generos cu musafirii și împart cu ei toate jucăriile și toate dulciurile astfel mama are de strâns două săptămâni după o joacă serioasă cu copiii în mansardă. Asta este misiunea mamelor, să ne iubească! Prietenul meu cel mai bun este Michi, șoricarul familiei.
Îmi place limba engleză, cânt și la pian (aici ați remarcat lipsa de entuziasm, da?), merg cu drag la orele de Științe unde am aflat multe lucruri despre căluții de mare și despre meduze. Așa cum am aflat șa Clubul de jurnalism despre Dinozaurul Gălbenuș, a cărui poveste v-o spun mai jos:
Demult, într-o lume plină de culori, trăia un dinozaur micuț și curios pe nume Gălbenuș. Spre deosebire de ceilalți dinozauri, care se jucau prin păduri sau se întreceau în alergări, el avea un vis neobișnuit: voia să devină pictor.
În fiecare zi, Gălbenuș mergea la marginea pădurii, unde găsea pietre netede și colorate. Cu grijă, le aduna și le transforma în pensule. Apoi, folosea sucurile fructelor și noroiul pentru a face culori vii și strălucitoare.
Cel mai mult, Gălbenuș era fascinat de cățeii din satul apropiat, în special de micuții soricari jucăuși. Îi plăcea să-i privească cum se jucau și să-i picteze. Tablourile sale erau pline de viață, cu șoricari jucându-se, alergând sau pur și simplu lenevind la soare.
Vestea despre talentul lui Gălbenuș s-a răspândit repede în sat și în curând, toți locuitorii veneau să-i admire lucrările. Ei erau uimiți de cum un dinozaur mic putea crea astfel de opere de artă minunate.
Gălbenuș și-a făcut mulți prieteni, iar poveștile despre dinozaurul pictor și dragostea lui pentru căței s-au răspândit în lume, inspirându-i pe toți cei care le-au auzit.
Și astfel, Gălbenuș, dinozaurul pictor, a trăit fericit, urmându-și pasiunea și împărtășind bucuria sa cu toți cei din jur.
Așa-i că-i veselă? V-am spus că am umor!
Tudor Bălăcel