* moment dedicat celor care nu mai sunt printre noi, Paștile Blajinilor este celebrat la o săptămână după Învierea Domnului * Blajinii sau Rohmanii, oamenii primordiali, trăiesc într-o lume ce se întinde dincolo de văzut, unde se varsă Apa Sâmbetei, într-o deltă sfântă numită Ostroavele Albe * în această zi se aruncă pe ape cojile ouălor roșii și se presară firimituri pe pământ în amintirea celor adormiți
În credința populară, în lunea ce urmează după Duminica Tomei, este sărbătorit Paștele Blajinilor, un moment profund înrădăcinat în tradițiile noastre spirituale. În mitologia est-europeană, Blajinii, cunoscuți și sub numele de Rohmani, sunt văzuți ca descendenți ai primilor oameni de pe Pământ. Ei trăiesc într-o lume ce se întinde dincolo de văzut, acolo unde se varsă Apa Sâmbetei, într-o deltă sfântă numită Ostroavele Albe. Blajinii, oameni puri, lipsiți de răutate, conviețuiesc cu femeile lor doar treizeci de zile pe an, dedicând restul timpului postului și rugăciunilor pentru cei vii. Deși sunt ființe pline de virtute, nu reușesc să stabilească singuri data Sfintelor Paști, fiind vestiți de oameni prin aruncarea cojilor de ouă roșii în apele curgătoare. Locuind în semiîntunericul Tărâmului Celălalt și rar ieșind pe pământ, ei nu pot ști când vine Paștile. Astfel, oamenii le transmit această veste prin aruncarea cojilor de ouă roșii sau încondeiate în ape curgătoare, care miraculos se transformă în ouă întregi în drumul lor către Apa Sâmbetei. Aceste ouă sunt apoi folosite de Blajini ca hrană, într-un gest de recunoștință pentru rugăciunile și faptele lor bune.
Pe meleagurile Moldovei, bătrânii păstrează obiceiul de a arunca ouă roșii pentru Blajini, sărbătoresc în natură și lasă firimituri pe pământ în amintirea celor adormiți. Ziua este marcată de vizitele la cimitire, unde oamenii împart ouă roșii, pască și cozonac, și împodobesc mormintele cu flori, într-un omagiu adus întregului neam al strămoșilor: Uitații, Neștiuții, Albii.
În această zi sacră, fiecare femeie poartă un ștergar strâns la un capăt, legat cu o lumânare, pe care îl oferă preotului ce citește pomelnicele pentru sufletele celor trecuți în lumea de dincolo.
Cine sunt Blajinii sau Rohmanii, oamenii primordiali
Blajinii sunt priviți și ca ființe ce susțin stâlpii Pământului, păstrând lumea de la a se scufunda în haos. Conform unor tradiții, ei ar fi urmașii celor rămași pe o insulă aproape de Rai, când Moise a despicat marea pentru a elibera poporul evreu din robia egipteană. Legenda mai susține că, inițial, Dumnezeu a creat uriașii, dar, în urma luptelor dintre ei, i-a lăsat să piară, creând apoi pe Blajini. Fiind prea mici și prea blânzi, au fost mutați într-o lume paralelă, înainte de a-i crea pe oameni.
Blajinii sau Rohmanii sunt ființe mitice ce străbat granița dintre divin și pământesc, întreținând o legătură profundă și enigmatică cu lumea noastră. Sunt adesea descriși ca ființe miloase și blânde, a căror origine este învăluită în mister. Unii spun că ei sunt copiii nebotezați care au părăsit lumea prea devreme, iar alții cred că sunt strămoșii noștri, cu o credință pură, neatinsă de vicisitudinile lumii moderne. Aceste entități sfinte trăiesc într-un mod similar oamenilor, având orașe și sate, dar menținând un stil de viață ascetic și devotat.
În lumea lor, viața este o perpetuă pustnicie. Blajinii sunt cunoscuți pentru modestia lor în alimentație – un ou de găină fiind suficient pentru doisprezece dintre ei. Ei sunt ființe profund religioase, având sărbători asemănătoare cu cele creștine și, datorită bunătății lor, sunt iubiți de Dumnezeu, care le-a oferit darul vieții ușoare și al scăpării de primejdia înecului.
Unul dintre cele mai fascinante și emoționante obiceiuri ale Blajinilor este întâlnirea anuală cu femeile lor. Cunoscute pentru frumusețea și credința lor deosebită, ele trăiesc separate de bărbați și se întâlnesc cu ei doar o dată pe an, la Paștile lor. Este o sărbătoare plină de bucurie, dar și de tristețe, deoarece pot sta împreună doar până la Înălțare.
Rohmanii sau Blajinii, cu existența lor plasată într-o lume învăluită în mister și cu rolul lor de intermediari între cele terestre și cele spirituale, continuă să fascineze și să inspire. Ei sunt un simbol al legăturii omului cu natura și cu divinitatea, reprezentând un element de conexiune între trecutul mitologic și prezentul spiritual. Acești „oameni buni” ai mitologiei rămân păstrători ai unei înțelepciuni ancestrale, transmițându-ne mesaje profunde prin simpla lor prezență în basme.
Blajinii au un rol cultural profund, fiind considerați protectori ai naturii și ai armoniei. Ei sunt adesea invocați în timpul sărbătorilor pascale, când oamenii aruncă coji de ouă în ape curgătoare pentru a ajuta sufletele morților să găsească drumul spre Lumea de Dincolo. Această practică simbolizează nu numai respectul pentru cei decedați, dar și recunoștința față de Blajini, cărora li se oferă astfel „hrana” necesară.