* în fiecare an, profesorii din Iași se confruntă cu un fenomen devenit deja parte integrantă a peisajului educațional: valul nesfârșit de scuze pentru absențe * de la motive previzibile și până la explicații ingenioase, uneori de-a dreptul incredibile, elevii și studenții transformă justificările într-o veritabilă artă a eschivării * în spatele fiecărei absențe se află o poveste, uneori una credibilă, alteori una care stârnește amuzamentul profesorilor
Iașul, oraș universitar de prestigiu, este și terenul de joacă perfect pentru cei care vor să găsească o scuză convingătoare. Printre cele mai invocate motive se află problemele legate de transportul public. Profesorii aud frecvent explicații precum „Tramvaiul s-a blocat pe deal la Copou” sau „Am luat autobuzul greșit și am ajuns la marginea orașului”. Situațiile în care transportul devine principalul vinovat pentru lipsa de la ore sunt atât de dese, încât au intrat în folclorul academic. Adevărul este că, într-un oraș cu un sistem de transport uneori imprevizibil, aceste scuze nu sunt întotdeauna lipsite de temei.
Pe lângă problemele cu mijloacele de transport, elevii și studenții apelează adesea la justificări care țin de responsabilitățile casnice. „A trebuit să am grijă de fratele meu mai mic” sau „S-a stricat centrala și am așteptat instalatorul” sunt scuze des întâlnite, care, de multe ori, își găsesc un dram de adevăr în viața cotidiană. Există, însă, și cazuri în care motivațiile se transformă în adevărate povești de familie, menite să impresioneze profesorii și să smulgă o notă de înțelegere din partea acestora.
Nici sănătatea nu lipsește din arsenalul justificărilor. De la simple răceli până la probleme medicale complexe, elevii și studenții găsesc mereu o explicație plauzibilă. „Am avut febră și nu am putut să mă ridic din pat”, „Am fost la dentist și a durat mai mult decât mă așteptam” sau „M-am simțit rău și am rămas acasă” sunt doar câteva dintre justificările care se repetă an de an. În timp ce unii vin însoțiți de adeverințe medicale, alții preferă să își bazeze scuzele pe încrederea profesorilor, mizând pe șansa de a scăpa fără verificări suplimentare.
Telefonul, vinovatul principal
Dincolo de aceste explicații, există și un alt tip de scuze, cele care depășesc limita credibilului și intră în sfera purului amuzament. Profesorii au auzit de-a lungul timpului justificări care mai de care mai inventive: „Mi-am pus alarma, dar telefonul a intrat în modul silențios singur”, „Pisica mea a doborât laptopul și mi-a distrus orarul” sau „M-am uitat la un documentar până târziu și am pierdut noțiunea timpului”. Aceste explicații, chiar dacă nu conving întotdeauna, reușesc cel puțin să destindă atmosfera din cancelarie.
În final, indiferent de scuze, realitatea rămâne aceeași: prezența la ore este esențială pentru formarea fiecărui elev și student. Profesorii din Iași, experimentați în detectarea adevărului din spatele justificărilor, știu să facă diferența între o scuză sinceră și una creativă. Cu toate acestea, scuzele pentru absențe vor continua să fie parte din viața școlară, îmbogățind, an de an, colecția de explicații care definesc generațiile de elevi și studenți din acest oraș plin de istorie și imaginație.