* dialog cu dl Constantin Chiriac, directorul Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu
„Ne bucurăm să fim prezenți la Iași, orașul juneții mele, cu spectacolul „Electra”, unul dintre cele mai căutate spectacole la nivel mondial în ultimii 26 de ani. Este un spectacol nou pe care l-am făcut cu trupa tânără a teatrului și, nu întâmplător, venim la Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr”, spune Constantin Chiriac, directorul Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu. În acest context, domnia sa a avut amabilitatea de a ne oferi un interviu legat de teatru, actori și lumea scenei.
– În 1993 ați pornit de la un festival studențesc și, prin perseverență și viziune, l-ați transformat într-un eveniment de talie mondială. Care a fost clipa în care ați simțit că tot ceea ce construiți la Sibiu depășește limitele unui oraș și chiar ale unei țări?
– Am ales Sibiul pentru că este un oraș cu stea. Este un oraș care a avut un teatru cu loji din lemn de trandafir la 1788, la 40 de ani distanță de Burgtheater, singurul din Viena, singurul teatru din lume înscris în Constituția unei țări.
Atunci, în 1993, am adus trupele cele mai bune studențești, inclusiv Teatrul Studențesc din Iași, la festivalul pe care l-am făcut în luna martie, de Ziua Mondială a Teatrului, simțind, dincolo de ceea ce înseamnă proiecția pe termen lung a unui proiect, că ceea ce se năștea la Sibiu era un proiect care va transforma Sibiu în anii următori. Festivalul s-a dezvoltat într-un ritm neașteptat de bine susținut, astfel încât el a fost mutat, după trei ani, în perioada în care situl istoric cel mai mare din Estul și Centrul Europei să poată să fie folosit la generozitatea pe care spațiile îl dau pentru ce înseamnă primirea publicului în toate colțurile lumii. A fost o dezvoltare și o bucurie care a schimbat o comunitate și care, în continuare, schimbă zi de zi publicul pe care îl avem, produsele pe care le naștem, vorbesc de produse culturale, proiectele și, mai ales, parteneriatele.
– Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a fost motorul prin care orașul a devenit Capitală Culturală Europeană în 2007. Cum ați trăit acea experiență în care arta a schimbat destinul unei comunități întregi?
– Încă din 1994, în 2 noiembrie, în ziarul Tribuna, apăream pe prima pagina jurnalului respectiv, cu o claie mare de păr și cu anunțul că doresc ca Sibiul să candideze cu succes la titlul de Capitală Culturală Europeană. Nu știu câtă lume a înțeles acea propunere pe care am făcut-o în 1994. Fiecare ediție a Festivalului internațional de Teatru, care s-a mutat în mai-iunie, după care s-a împământenit în a doua parte a lunii iunie, dura totdeauna timp de 10 zile, pornind de vineri până în finalul weekend-ului următor. Atunci când am fost în fața jurului Capitalei Culturale Europene, festivalul avea avea în jur de 300 de evenimente.
Iată, astăzi am ajuns la 842 de evenimente, în 82 de spații de joc cu artiști care vin din 82 de țări, iată ce coincidență, și cu aproximativ 100.000 de spectatori pe zi, live, și câteva milioane online.
A fost un parcurs de multă muncă, de promovare, de cunoaștere, de stabilire de parteneriate, pentru că am avut o inițiativă de a face o structură care s-a concretizat în anul 2000, în care au intrat câteva ministere, câteva instituții la nivel național, câteva structuri la nivel internațional, și am reușit să facem un parteneriat cu Luxemburgul. A fost un parteneriat benefic, care a schimbat destinul întregii comunități, care a adus unul dintre cele mai de succes proiecte pe care România le-a avut vreodată la nivel mondial, din punct de vedere al implicării unei comunități.
– De aproape patru decenii și jumătate sunteți legat de Sibiu. Cum reușește un artist să rămână fidel unui oraș și, în același timp, să-l înalțe la rangul de reper cultural internațional?
– Am terminat, ca șef de promoție, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1980. Am ales Sibiu și de atunci am reușit într-adevăr să schimb o comunitate printr-un dat cultural, împreună cu toate structurile, cu toate echipele cu care am lucrat și cu toți partenerii internaționali pe care i-am avut. Nu am fost niciodată singuri, de fiecare dată au fost în jurul meu oameni aleși cu care am reușit să facem proiecte pe picior de egalitate cu cele mai importante structuri teatrale și de artele spectacolului din lume. Astfel, Festivalul a primit Înaltul Patronaj al tuturor președinților României și al unui prim-ministru, patronajul președintelui Franței, președintelui Germaniei, regelui Belgiei, regelui Spaniei, regelui Regatului Unit al Marei Britanii, patronajul Împăratului Japoniei și așa mai departe.
Am reușit împreună cu Teatrul Național „Radu Stanca”, pe care l-am schimbat dintr-un teatru de provincie, în singurul teatru național, în subordonare locală, să facem parteneriate pe picior de egalitate cu cele mai importante teatre ale Berlinului, ale Romei, ale Parisului, al Londrei, Lisabonei, Kennedy Center, Lincoln Center, Tokyo Metropolitan, Beijing, Shanghai, Israel și așa mai departe. Sunt parteneriate care aduc repere importante pentru ce înseamnă leadership-ul și diplomația culturală la nivel mondial.
– Teatrul Național „Radu Stanca” aduce la Iași spectacolul „Electra”. Ce înseamnă această alegere și cum credeți că va fi primită tragedia antică de către publicul tânăr al FITPTI?
– În mod cert, va fi o seară de excepție. Sunt convins că, la finalul spectacolului, vor fi urale. Voi încerca să vorbesc cu doamna Oltița Cîntec pentru a exploata faptul că, în spectacol, corul antic este dezvoltat împreună cu Grupul IZA, care cântă pe parcursul întregului spectacol. Ne-am bucurat ca Grupul IZA să poată să susțină pentru publicul tânăr un concert separat. Sunt convins că va fi un moment de mare bucurie și emoție.
– Prezența dumneavoastră la Iași este privită ca un gest de recunoaștere și de încurajare. Ce impresie v-a făcut publicul tânăr și ce forță de reînnoire aduce această generație teatrului de azi?
– Fără publicul tânăr, o comunitate nu are cum să se dezvolte. El trebuie implicat prin proiecte, prin programe, prin cunoaștere, prin alfabetizare, în ceea ce înseamnă calitatea reprezentațiilor, care să-i schimbe gustul, să-l emoționeze și să-l facă părtaș la tot ceea ce înseamnă o sărbătoare a unei comunități.
– Într-o epocă în care lumea tinerilor se consumă rapid, pe ecrane, cum poate teatrul să-și păstreze puterea de a seduce și de a fi necesar? Care sunt temele și limbajele prin care îl putem aduce aproape de ei?
– În primul rând, emoția, implicarea, de asemenea, felul în care spectacolele pot să le satisfacă nevoile de cunoaștere, de socializare, de a dezbate împreună teme comune. Este important ca actorii, toți cei care contribuie la ceea ce înseamnă miracolul unui eveniment scenic, să înțeleagă că tinerii de astăzi s-au schimbat, că găsesc mult mai ușor pe platformele de socializare ceea ce altădată trebuiau să caute în spații închise. Din punctul acesta de vedere, Sibiul, prin festival, a reușit, prin Programul de Voluntari, prin implicarea tinerilor, să aibă o audiență de excepție în condițiile în care toate biletele la toate spectacolele în festival sunt vândute cu mult timp înainte, iar în stagiunea curentă a celor două teatre, român și german, lucrurile se întâmplă la fel.
– Sub conducerea dumneavoastră, Teatrul „Radu Stanca” s-a îmbogățit cu școli, burse, platforme, o scenă digitală. Ce înseamnă pentru dumneavoastră această arhitectură invizibilă, care susține strălucirea vizibilă a festivalului?
– De fiecare dată, Teatrul Național și Festivalul este în acord cu viața, cu ceea ce primim de la spectatori, cu ceea ce reușim să dezvoltăm împreună cu ei și prin felul în care, propunându-le programe, ei ne propun feedback. Într-adevăr s-a dezvoltat o școală de teatru, o platformă doctorală internațională, o scenă digitală singură a unui festival în România și în lume. De asemenea, am reușit nenumărate proiecte internaționale în care tinerii sunt în centrul atenției, fără această implicare a spectatorilor în spațiile de joc deschise din situl istoric, fără programul pe care l-am făcut în toate bisericile de rit din Sibiu, fără tot ceea ce înseamnă programul pe care îl facem pe parcursul întregului an, de la conferințe, la recitaluri, la toate aniversările pe care le facem cu implicarea spectatorilor, nu am fi avut această audiență de excepție.
– Ați primit recunoașteri importante în întreaga dvs carieră (New York, spre exemplu, anul trecut). Cum le priviți: ca pe o încununare a eforturilor sau ca pe un pas firesc într-o călătorie care continuă?
– Toate premiile sunt prilej de bucurie, dar am încercat de fiecare dată ca ele să fie acordate Festivalului Internațional de Teatru, Teatrului Național „Radu Stanca”, iar atunci când nominalizările au fost făcute pe persoană fizică, de fiecare dată am încercat ca recunoașterea să fie benefică pentru ceea ce înseamnă parcursul teatrului, cu cele două secții, al festivalului, al școlii de teatru, al platformei doctorale internaționale, al scenei digitale, al tuturor proiectelor pe care le dezvoltăm. Nu întâmplător, anterior am vorbit de parteneriatele internaționale pe picior de egalitate, în condițiile în care avem atât de multe proiecte internaționale pe care le dezvoltăm, de asemenea, și prin Bursa de Spectacole, singura bursă de spectacole pe care România o are și o va avea.
Anul trecut la International Society for Performing Arts, ISPA, cea mai importantă structură de artele spectacolului din lume, într-adevăr am reușit să impun festivalul pentru Angel Award, cel mai important premiu care se acordă unei personalități pentru un eveniment atât de important și mă bucur că sunt singurul din România și singura structură din România într-o elită atât de importantă, recunoscută de toate structurile de artele spectacolului din lume.
– Ați întâlnit de-a lungul anilor mari artiști ai lumii. Există o întâlnire care v-a schimbat radical felul de a înțelege teatrul și rostul lui în viața oamenilor?
– Am făcut la Sibiu o Alee a Celebrităților, plecând de la ceea ce înseamnă Walk of Fame la Hollywood. Acolo, pe Aleea Celebrităților de la Sibiu, care leagă vechiul teatru construit la 1788 între zidurile de apărare ale cetății cu locul unde va fi construit viitorul teatru, pe alee sunt deja 77 de celebrități pornind de la Peter Brook, la Peter Stein, la Eugenio Barba, la Lev Dodin, la Tim Robbins și așa mai departe. Sunt nume absolut extraordinare. Celor 77 de nume care sunt pe Aleea Celebrităților se adaugă alte sute de nume cu care m-am întâlnit de-a lungul timpului și cu care am avut întâlniri esențiale. Toate mi-au schimbat viața și felul de a privi cum și în ce fel publicul poate fi transformat, în ce fel o comunitate poate fi pusă pe harta atracțiilor importante ale lumii și mai ales felul în care tinerii, maturii, seniorii pot fi atrași în zona de miracol și de emoție, în toate spațiile de joc posibile, în aer liber, în piețe publice, în biserici, în fortificații, în grădinițe, în școli, în facultăți, peste tot, pentru că de fiecare dată când reușim să avem ceva de comunicat la modul miraculos, atunci se întâmplă emoție, se întâmplă schimbare.
Mulțumesc tuturor personalităților pe care le-am întâlnit, iar multe din cărțile pe care le-am tipărit, ultimele două aici, la Junimea, Mulțumesc! și Cultură și credință.
– Dacă ar fi să lăsați un singur gând tinerilor din Iași, care descoperă teatrul prin FITPTI, care ar fi acel gând, acea scânteie pe care ați dori să le-o transmiteți?
– Dragi tineri, vă doresc din toată inima să vă puteți recunoaște pe voi înșivă în tot ceea ce faceți, să vedeți parcursul vostru de dezvoltare, să nu vă fie niciodată rușine că vă uitați în oglindă și, mai ales, să nu vă mințiți niciodată despre voi.
Vă doresc din toată inima să găsiți calea prin care să întâlniți emoția, frumosul și miracolul.
Spectacolul „Electra” oferit de actorii Teatrului Național „Radu Stanca” va putea fi urmărit pe 7 octombrie, de la ora 19, în Sala Mare a Teatrul ui „Luceafărul”