* dialog cu terapeutul Veronica Gavril, membră OFA Iași
– Cum a început călătoria dumneavoastră înspre terapie și ce v-a făcut să îmbrățișați această profesie a inimii?
– Mi-au plăcut întotdeauna oamenii și poveștile și eram cunoscută ca fiind o persoană care ascultă și citește. Si cred că aceste două calități, care vin la pachet cu empatia, curiozitatea și dorința de cunoaștere, m-au direcționat în acest domeniu. Totodată, am fost fascinată de comportamentul și creierul uman încă de când eram mică. Am așteptat momentul potrivit și am explorat mai întâi domenii administrative, economice și de resurse umane. Am considerat că experiența de viață ar putea completa și mai bine formările și educația obținute de-a lungul timpului. Am lucrat mai întâi cu mine și am așteptat momentul potrivit. Iar azi, după multe provocări și experiențe profesionale diferite, sunt Terapeut Relațional și Emoțional.
– Vorbiți cu pasiune despre viață, emoții și frumos. Cum reușiți să le transformați în instrumente de vindecare și sprijin pentru cei cu care lucrați?
– Am două citate care mă inspiră în fiecare zi în activitatea mea. „O privire-n cărți și două-n viață” de Goethe prin care eu înțeleg că dorința de cunoaștere nu poate fi împlinită doar prin educație, ci și prin trăire și explorare, prin dăruire și relaționare. Iar al doilea citat este cel al lui Steinhardt „De ce îi este omului astăzi foame? De iubire și de sens.” Am fost mulți ani „înfometată” și am tot căutat sensul vieții prin diverse cărți, până mi-am dat seama că sensul vieții înseamnă să te bucuri de fiecare clipă. Să fii prezent! Să inspiri! Să iubești! Și în momentul în care m-am dedicat acestui sens, mi-am dat seama nu numai cât de bine îmi este mie, ci și cât de bine îi pot face omului de lângă mine. Prin urmare îmi doresc să inspir, să încurajez și să ajut cât mai mulți oameni. E atât de ușor să facem un compliment din suflet, e atât de simplu să încurajăm visuri, e atât de frumos să susținem pasiunile celorlalți. Și atât de mare nevoie! Uneori e suficient să oferim celorlalți sens și iubire și restul curge firesc!
– Care este cea mai mare provocare pe care o întâmpinați ca terapeut și cum o transformați într-o lecție de creștere?
– Cea mai mare provocare este să mă ridic la așteptările oamenilor de lângă mine, fie ei apropiați sau clienți. De multe ori clienții așteaptă ca eu să fac minuni sau schimbări uriașe peste noapte, iar cei dragi ajung să mă considere expertă chiar și în timpul liber. Însă eu nu fac nimic fără ajutorul clienților mei, căci procesul terapeutic este o colaborare și este nevoie de implicarea ambelor părți. Și nici fără ajutorul lui Dumnezeu, căci eu nu am putere să vindec, ci doar să ghidez, susțin, îndrum. Vindecarea o face Dumnezeu. Cât despre percepția celor dragi asupra rolului de terapeut, de multe ori este eronată pentru că atunci când există un factor subiectiv, cum este atașamentul sau afectivitatea, relația nu este una terapeutică, ci umană. Eu sunt om, cu defecte, slăbiciuni și răni în relațiile mele apropiate. Poate că am resurse suplimentare pentru a le gestiona, dar trăiesc și simt la fel. Cu toate acestea, încerc să învăț din aceste provocări și înțeleg cât de multă nevoie avem cu toții de susținere, empatie și vindecare. Că avem cu toții o cruce de purtat, o misiune sau un bagaj emoțional mai copleșitor. Învăț în fiecare zi să iubesc și mai mult!
– Ce rol joacă frumusețea — fie că vorbim de artă, natură sau gesturi simple — în procesul de vindecare?
– Pentru mine frumusețea constă în spontaneitatea clipei, în prezență, în conștiență și în responsabilizare. Totul din jurul nostru este mai frumos atunci când trăim cu uimire și prezență. Iar când trăim astfel frumusețea este cuprinsă cu cel de-al treilea ochi și intensitatea crește. Suntem aici și acum și suntem responsabili pentru ce trăim sau simțim. Dacă sunt tristă e responsabilitatea mea, indiferent de ce factori stresori au existat. La fel cum dacă sunt fericită e tot de datoria mea. Nimeni nu e responsabil pentru asta. Pentru că nu ceea ce ni se întâmplă e important, ci cum percepem noi ceea ce se întâmplă.
– Cum reușiți să vă păstrați propria energie și echilibru atunci când însoțiți oameni prin emoții adânci și uneori dureroase?
– Prin propriile mele resurse, printr-o bază pe care eu o am deja. Dacă sunt în echilibru cu mine și cu cei din apropierea mea, pot duce orice durere externă. Ascult cu drag, cu empatie și cu blândețe. Simt emoțiile celuilalt până în măduva oaselor atunci pe loc. Și tot acolo le las, în acel moment al timpului, astfel încât timpul poartă durerea, nu eu. De aceea am și așteptat ani de zile să intru în acest domeniu pentru că am considerat că până nu-mi fac ordine în casă și în suflet nu voi putea duce haosul celuilalt.
În momentul în care mă despart de client, mă despart și de durerea lui. Apoi respir, mă curăț mental prin afirmații și îmi exprim recunoștința pentru ceea ce am și sunt, pur și simplu, pentru a nu mă proiecta în altă identitate.
– Care este visul pe care îl hrăniți pentru oamenii cu care lucrați și pentru comunitatea pe care o atingeți prin munca dumneavoastră?
– Vreau doar ca oamenii să aibă credință și încredere. Și neapărat amândouă. Pentru că nu poți avea încredere fără credință. Credință în ceva, orice. În momentul în care crezi în ceva sau cineva viața ta capătă mai multă claritate. Că e un vis sau Dumnezeu, important e să crezi. Și încredere în sine pentru a fi! Încrederea în sine e o armă miraculoasă care te ajută să crești, să strălucești, să speri, să visezi, să iubești, să devii. Daca ai încredere în sine vin și banii către tine, și oamenii potriviți și partenerul ideal și cariera mult dorită. Toate se împlinesc! Nici grijile nu mai sunt atât de mari, nici lumea nu mai pare atât de rea, nici viața atât de grea. Să credeți și să aveți încredere în voi, căci tot ce e în folosul vostru se va împlini!
– Și, dincolo de rolul de terapeut, cine este Veronica Gavril? Ce vise o anima, ce dorințe îi dau aripi și ce gând nebunesc ar face-o să cuprindă lumea întreagă în inima ei?
– Sunt mamă de doi băieți, sunt soția unui bărbat minunat, sunt fiica unei mame puternice, sora a patru frați iubitori și o femeie plină de viață, cu drag pentru cărți, călătorii și dans. Îmi place să dansez, să scriu, să mă uit la filme. Îmi doresc să scriu cât mai mult. Am publicat o carte pentru adulți și una pentru copii. Mă gândesc la alte trei cărți pe care le-am început. Vreau să inspir cât mai mult, să ajut și să încurajez oamenii să trăiască cu bucurie și cu sens. Un gând nebunesc ar fi să țin cursuri în străinătate în grupuri modeste pentru că îmi place să lucrez cu oamenii de aproape și să interacționăm.