* dialog cu diaconul Nicolae Hulpoi, autorul cărții „Fermoarul Cerului”
– Taberele de post doar cu apă, desfășurate online, au ajuns să adune oameni din toată țara și chiar din afara ei. Cum ați pornit de la o experiență personală și ați transformat-o într-un proiect care unește atâția participanți?
– Am ajuns la practica postului cu apă împins de cea mai pură suferință. Începând cu jumătatea anului 2020, la câteva luni de la infecția acută cu Covid-19, s-a instalat treptat în corpul meu o boală perfidă, care acum este cunoscută drept sindromul Long Covid. După ce am epuizat toate soluțiile medicale și după aproape doi ani de stat la pat, în noiembrie-decembrie 2022 am postit 28 de zile. Am văzut o ameliorare, dar mi-am dat seama că bătălia va fi mai lungă și mai dură decât sperasem. Astfel încât am continuat cu alte serii de posturi, la anumite intervale: 33 zile, 15 zile, 33 zile, 26 zile, 21 zile, 12 zile, 14 zile, plus altele mai scurte, până am ajuns să acumulez, în prezent, peste 210 zile în 12 posturi. După atâtea repetări, am dobândit o înțelegere destul de bună a acestei practici. I-am înțeles valoarea de regenerare a corpului și de înnoire a minții. Am vorbit deschis despre experiența mea, am scris și o carte, „Fermoarul cerului”. Am fost interpelat de tot mai mulți să-i sprijin, să încerce și ei. Apoi s-a ajuns la acest format, al taberelor de post, desfășurate în online.
– Mulți văd postul ca pe o listă de restricții alimentare. Din ceea ce ați observat, care este diferența dintre un post trăit doar „cu farfuria goală” și unul care aduce o schimbare reală în om?
– În istoria Bisericii s-au practicat mai multe tipuri de post, care astăzi revin în atenția publică sub denumiri moderne: post intermitent, dietă ketogenică, dietă vegană, dietă raw-vegan, water fasting etc. Toate aceste tipuri de post au fost cunoscute și practicate în trecut. Din păcate, termenul de post s-a restrâns astăzi la dieta vegetariană. Însă, la origine, post însemna „nemâncare”, adică o abținere de la orice aliment, pe o durată mai lungă ori mai scurtă. Cumva, de-a lungul timpului, postul a cunoscut o scădere a prestigiului, ba chiar a fost considerat periculos, în anumite vremuri, chiar și în formele sale cele mai banale. Interesant e că, în context modern, când bolile metabolice, cauzate de mâncatul în exces și de calitatea slabă a alimentelor, postul doar cu apă este redescoperit ca un instrument terapeutic extraordinar. Asta pe lângă valoarea sa cunoscută din vechime, de instrument de rafinare a sinelui, a sufletului sau, dacă vreți, de dezvoltare personală.
E ceva greu de imaginat de un „neinițiat”, dar postul numai cu apă produce vindecări și transformări profunde, atât la nivel fizic, cât și psihic.
– Taberele au un farmec aparte prin faptul că oamenii merg împreună pe acest drum. Cum se creează această comunitate și ce rol are sprijinul reciproc?
– Organizarea de tabere de post numai cu apă, în format online, a fost ideea profesorului de psihologie și psihoterapeutului Cristian Manea, el însuși absolvent de Teologie și practicant al postului cu apă, care m-a contactat după ce a citit cartea mea, „Fermoarul cerului”. Cristian e cel care a definit și creat cadrul de lucru, tabăra fiind în esență un grup de terapie, desfășurat pe fundalul practicării postului doar cu apă. Desigur, peste asta a mai venit experiența mea de post și o sumă de idei filocalice, încât conceptul grupului de terapie a fuzionat cu cel de convorbire sau „șezătoare” duhovnicească. Ce a ieșit… ați văzut și dumneavoastră, iar dacă vorbiți despre un „farmec” al acestor tabere, nu cred că am fi putut primi un compliment mai prețios, pentru ceea ce facem!
– Nu de puține ori, cei care intră în tabără vin cu teamă: „Oare rezist?”, „Oare nu îmi fac rău?”. Cum răspundeți acestor temeri și cum îi ajutați să descopere că postul poate fi și prietenos?**
– Fără îndoială, e nevoie de o voință, de o determinare, dacă nu cumva chiar de un salt de credință, să te angajezi într-o asemenea „aventură”! Însă majoritatea celor care participă în taberele noastre sunt oarecum familiarizați cu subiectul sau „inițiați” de lectura „Fermoarului cerului”, ori de postările mele despre postul doar cu apă, făcute în decursul timpului. Deci, participanții vin cu o anumită încredere sădită dinainte.
Oricât de neîncrezători ar fi în prima zi, deja din a doua zi „postitorii” sunt lămuriți că se poate. Până la urmă, acesta e și rolul nostru, al antrenorilor, de a arăta care este calea cea mai ușoară, plăcută și folositoare a acestei practici. Iar dacă, până acum, toți cei înscriși în taberele noastre au reușit să postească 7 zile ori chiar mai mult, e dovada clară că oricine poate reuși, oricât de neîncrezător ar fi la început!
– Trăim într-o lume în care totul se petrece pe repede-înainte. Cum ajută postul să încetinești ritmul și să-ți găsești echilibrul într-o viață agitată?
– Întrebarea dumneavoastră – foarte interesantă, de altfel! – vă dă de gol că sunteți inițiată în practica postului cu apă!
Pentru că, un neinițiat s-ar gândi că postul doar cu apă este doar foame, amețeli, suferință. Ceea ce e fals, deoarece postul doar cu apă aduce vigoare, însănătoșire, conștientizare, chiar revelație, claritate mentală și, cum ați spus, o percepție diferită a timpului.
Cine postește doar cu apă înțelege la ce se referă expresia „lung ca o zi de post”, că nu e vorba despre postul cu fasole, cartofi, pate vegetal ori șnițele cu soia, ci despre postul doar cu apă care, printre alte efecte ale sale, e și acela de modificare a percepției timpului. În vremea postului doar cu apă, clipa se dilată, timpul prezent devine mai clar definit, iar angoasa față de problemele ce se ițesc la orizont se estompează. Apare o plăcere nouă și străină, a trăirii în prezent, a savurării clipei. Apare o conștientizare, ca o revelație, că tot ce avem și contează este prezentul! Asta pe de o parte. Pe de altă parte, senzația de dilatare a timpului, pe care o experiază cel care postește doar cu apă are legătură și cu un aspect obiectiv. În fiecare zi, cheltuim ore bune, gândindu-ne la mâncare, planificând următoarea masă, mâncând și digerând ceea ce am mâncat. Ei bine, cel care face o cură de nemâncare, constată că, în fiecare zi beneficiază de un bonus de măcar 2-4 ore în plus. E greu, imposibil de explicat cum se simte asta, cuiva care nu știe cum e să trăiești o zi fără să mănânci ceva. Sau, chiar și mai complicat, cum e starea de stranie libertate pe care o simți după zilele 2-3, când senzația de foame se estompează până la dispariție.
Sunt convins cât ce straniu ar putea să sune unora, însă postul doar cu apă aduce o revelație a rostului și a esențialului, într-o manieră care poate fi deplin înțeleasă doar experiențial.
– În tabere, nu e vorba doar despre mâncare. Care sunt obiceiurile practice pe care le propuneți – poate un tip de rutină, un exercițiu simplu sau o activitate – pentru ca oamenii să rămână motivați?
– Vrem ca participanții să înțeleagă de la început că postul doar cu apă nu alterează în vreun fel programul de muncă și rutinele obișnuite. Surprinzător, viața se desfășoară ca de obicei. Desigur, în cadrul taberei, în funcție de specificul profesional, se oferă o serie de recomandări despre cum se insinuează mai ușor și mai cu folos postul în programul zilnic obișnuit. În toate cazurile a funcționat!
Sunt multe „secrete” pe care le utilizăm în cadrul întâlnirilor, pentru a ține cât mai sus nivelul de optimism și motivația însă cred că, la mare distanță, cea mai motivantă este atmosfera deosebită, de sinceritate și autenticitate, care se creează în grup! Mulți chiar au spus că, în contextul postului, întâlnirile de dimineața și seara sunt cele mai plăcute ore ale zilei.
– De-a lungul timpului, ați văzut multe transformări. Ne puteți povesti câteva dintre cele mai frumoase sau neașteptate schimbări prin care au trecut participanții?
– Au fost câteva vindecări spectaculoase, dar despre care nu pot vorbi, deoarece în lumea asta în care există atât de multă durere și suferință, cu promisiuni de vindecare dintre cele mai ciudate, cred că postul doar cu apă trebuie protejat în dimensiunea lui tainică și experiențială. Doar atât aș spune: gustați și vedeți ce este postul doar cu apă! Ce pot mărturisi e că, la finalul taberelor, toată lumea e la limita extazului! Ultima întâlnire obișnuim să o facem cu toții în fața unui bol de supă de legume, iar atmosfera din acea ultimă întâlnire e ca de Revelion!
Descoperirea acestei superputeri – de a trăi zile la rând fără hrană – ameliorarea stării generale de sănătate, îmbunătățirea somnului, a digestiei, a nivelului de energie și a clarității mentale sunt doar câteva dintre roadele postului de 7 zile, care se manifestă la toată lumea.
– Și o întrebare de final: după ce tabăra se încheie, cum pot oamenii să ducă mai departe în viața lor de zi cu zi tot ce au învățat, pentru ca postul să nu rămână doar o paranteză, ci un mod de a trăi mai simplu și mai așezat?
– Deși beneficiile dobândite prin acest post nu sunt efemere, ci durabile, totuși este recomandată cultivarea unei cumpătări pe mai departe. Acest lucru e foarte ușor deoarece, după 7 zile de post numai cu apă, te transformi și multe preferințe se modifică. De exemplu, am avut persoane care au abandonat fumatul. De asemenea, se diminuează sau chiar dispare dorința de dulce. Deci, după un post, înclinația spre cumpătare vine natural, nu mai este doar un act ce trebuie susținut prin voință. În plus, se recomandă repetarea postului la anumite intervale. Cred că, pentru o persoană de vârstă medie, două „cure” de 7 zile pot fi cea mai bună garanție pentru menținerea sănătății și a unei stări de bine.