Într-un județ care are nevoie de drumuri, școli, rețele, servicii publice și proiecte duse până la capăt, Daniela Scholz, președinta OFA Galați și fondatorul firmei Work Consult, pune degetul pe rană: finanțările există, dar rezultatele depind de oameni. Cu peste 19 ani de experiență în fonduri europene, vorbește despre OFA Galați, administrație, greșeli de implementare și despre ce înseamnă, dincolo de funcții, să construiești ceva care rămâne.
– Galațiul este un județ cu multe nevoi de dezvoltare, de la infrastructură și mediu până la educație, sănătate și economie locală. Cum poate OFA Galați să devină o voce practică în acest ecosistem, astfel încât femeile din business și management să participe mai clar la proiectele de dezvoltare ale comunității?
– Cred că OFA Galați trebuie să fie mai mult decât o organizație de networking. Avem responsabilitatea de a deveni o platformă de implicare activă în comunitate. Femeile din business, management, educație, sănătate sau administrație au experiență, competențe și o perspectivă valoroasă asupra problemelor reale ale județului.
Rolul nostru este să identificăm nevoile comunității, să aducem la aceeași masă autorități, antreprenori, specialiști și organizații neguvernamentale și să transformăm ideile în proiecte concrete. Nu cred că dezvoltarea unui județ depinde doar de instituții, ci și de capacitatea comunității de a se implica.
Mi-aș dori ca OFA Galați să fie recunoscută prin proiectele și evenimentele pe care le generează, prin soluțiile pe care le propune și prin contribuția reală la dezvoltarea locală. Atunci când femeile își folosesc competențele pentru binele comunității, impactul este întotdeauna vizibil și durabil.
– Aveți peste 19 ani de experiență în proiecte cu finanțare europeană. Care este cea mai mare problemă pe care o vedeți în România: lipsa banilor, lipsa proiectelor bune, birocrația sau capacitatea redusă de implementare?
– După aproape două decenii de activitate în domeniul fondurilor europene, pot spune că problema principală nu este lipsa banilor. România a avut și are la dispoziție resurse financiare importante. Suntem acum în această criză din cauza incompetenței de sus în jos. Dacă am avea persoane din antreprenoriat în funcții-cheie, vă pot spune cu siguranță că nu am fi ajuns aici.
Și dau un exemplu, ca să înțelegeți de ce susțin asta. Am primari care vin din sistemul privat și acolo am cele mai multe proiecte obținute și implementate, comparativ cu primarii sau cu aleșii locali mutați din instituții în instituții publice doar pentru că s-au înscris în politică după anii ’90.
Cea mai mare provocare este capacitatea de implementare. Putem avea finanțare, putem avea idei bune și chiar proiecte bine scrise, însă, dacă nu există oameni pregătiți să le implementeze, să urmărească indicatorii, să gestioneze achizițiile, riscurile și raportările, rezultatele nu apar.
Birocrația există și trebuie simplificată, însă un proiect de succes depinde în primul rând de echipa care îl gestionează. În fondurile europene, diferența dintre succes și eșec o fac oamenii, nu documentele.
Și, cum îmi place deseori să spun, nu sistemul este vinovat. Sistemul este reprezentat tot de oameni. Atâta timp cât peste tot vor fi numite politic, în funcții-cheie, persoane care nu au implementat proiecte în viața lor și care devin peste noapte secretari de stat la ministere grele, unde se gestionează finanțări europene, credeți-mă că durează trei luni doar să descifreze „dicționarul” sau glosarul termenilor din domeniul fondurilor europene.
– Ați lucrat cu autorități locale, ministere, agenții guvernamentale și finanțatori europeni. Ce face diferența, în practică, între un proiect care rămâne doar o promisiune pe hârtie și un proiect care se termină cu rezultate vizibile pentru comunitate?
– Diferența o face responsabilitatea asumată de la început până la final. Un proiect nu înseamnă doar obținerea finanțării. De fapt, adevărata muncă începe după semnarea contractului.
Proiectele care produc rezultate au obiective clare, indicatori realiști, o echipă implicată și o monitorizare permanentă. În schimb, proiectele care rămân pe hârtie sunt de multe ori construite doar pentru a obține finanțarea, fără o analiză serioasă a nevoilor și fără o strategie de implementare.
Întotdeauna spun că un proiect reușit nu se măsoară în documente depuse, ci în schimbările pe care le produce în viața oamenilor. Am implementat și proiecte pe resurse umane și, întotdeauna, le-am privit ca pe o pierdere de resurse, timp și bani. Este propria mea opinie. Întotdeauna am dorit să văd ceva în urmă: o școală, un drum, o rețea de apă, o rețea de gaz.
– În proiectele europene, managementul financiar, achizițiile, raportările și conformitatea pot decide succesul sau eșecul. Care sunt cele mai scumpe greșeli pe care le fac instituțiile sau beneficiarii atunci când gestionează fonduri europene?
– Cele mai costisitoare greșeli sunt lipsa planificării și tratarea implementării ca pe o formalitate. Beneficiarii subestimează frecvent importanța achizițiilor, a fluxurilor financiare și a respectării procedurilor.
O altă greșeală majoră este lipsa comunicării între echipa tehnică, cea financiară și management. Atunci când fiecare lucrează separat, apar întârzieri, necorelări și riscul aplicării de corecții financiare.
De asemenea, mulți beneficiari reacționează la probleme în loc să le anticipeze. În proiectele europene este esențial să gestionezi riscurile înainte ca acestea să devină blocaje. Prevenția este întotdeauna mai ieftină decât corectarea unei erori.
– Dincolo de contracte, proiecte, instituții și finanțări europene, cine este femeia Daniela Scholz? Care este ordinea priorităților în rolurile sociale pe care le aveți și ce sunteți, înainte de toate?
– Wow, ce întrebare foarte grea pentru mine! Dacă mă întrebați în 2022, răspunsul ar fi fost altul, asta vă asigur.
Înainte de orice funcție, titlu sau realizare profesională, sunt om. Sunt mamă, sunt femeie și sunt un om care crede în muncă, în educație și în puterea de a construi ceva valoros pentru ceilalți.
De-a lungul vieții am învățat că succesul profesional nu are valoare dacă nu este însoțit de credință și de relații autentice. Nimic nu aș fi fost fără Dumnezeu. Cu drag îmi aduc aminte de studenție. Am terminat în Iași și nu cred că am mers la un examen fără să ajung, mai întâi, la Mitropolie.
Prioritate sunt eu acum. Și afirm asta, dacă vreți, bazându-mă pe principiul acordării primului ajutor în avion: îmi pun prima dată masca de oxigen ca să pot ajuta apoi pe alții. Urmează responsabilitatea față de oamenii cu care lucrez și față de comunitatea din care fac parte.
Nu mă definesc prin proiectele pe care le-am implementat, ci prin impactul pe care l-am avut asupra oamenilor. Îmi doresc să rămân un profesionist respectat, dar mai ales un om care își păstrează valorile, indiferent de context.
Cred că adevărata măsură a succesului nu este ceea ce acumulăm pentru noi. Nu știu cum să explic. Sunt mulțumită de ceea ce sunt din punct de vedere material, dar contează și ceea ce lăsăm în urmă.