dialog cu Emanuela Opruța, președinta OFA Alba
– Lucrați într-o zonă în care se întâlnesc antreprenoriatul, administrația și fondurile europene. Care este, în acest moment, cea mai mare oportunitate pe care firmele românești riscă să o rateze din lipsă de informație sau de pregătire?
– Cred că cea mai mare oportunitate pe care firmele românești riscă să o rateze nu este un anumit apel de proiecte, ci schimbarea structurală a economiei pe care finanțările europene o accelerează în această perioadă. Am intrat într-o etapă în care competitivitatea nu mai este definită exclusiv prin preț sau capacitate de producție. Digitalizarea, eficiența energetică, automatizarea, economia circulară, inovarea și capacitatea de integrare în lanțuri valorice mai sofisticate devin criterii reale de reziliență economică. Problema pe care o observ este că multe firme încep să se gândească la investiție abia în momentul în care apare un apel de finanțare. Atunci încearcă să adapteze foarte repede o idee la condițiile unui program. Din punctul meu de vedere, ordinea ar trebui să fie exact inversă: mai întâi construim strategia companiei, apoi identificăm finanțarea potrivită. O companie bine pregătită ar trebui să știe de ce investiții are nevoie în următorii trei-cinci ani, ce capacitate de cofinanțare și ce cash-flow are, ce rezultate economice urmărește și ce instrument financiar poate susține fiecare etapă. Fondurile europene nu ar trebui să creeze artificial o investiție, ci să accelereze o investiție sănătoasă, deja fundamentată economic. Fondurile europene ar trebui privite ca un accelerator al unei strategii de business, nu ca substitut al acesteia. Companiile care înțeleg această diferență vor avea, în următorii ani, un avantaj competitiv considerabil.
– Din experiența dumneavoastră în consultanță și management de proiect, unde se blochează cel mai des antreprenorii care vor să acceseze fonduri europene: la idee, la documentație, la cofinanțare sau la implementare?
– Paradoxal, foarte rar problema fundamentală este lipsa ideii. Antreprenorii au idei și, de cele mai multe ori, își cunosc foarte bine afacerea. Dificultatea apare atunci când ideea trebuie transformată într-un proiect care să fie simultan eligibil, finanțabil, sustenabil și implementabil.
Documentația este primul filtru, dar nu întotdeauna cel mai dificil. Un proiect poate fi impecabil din punct de vedere formal și totuși să genereze dificultăți majore ulterior, dacă nu au fost corect fundamentate fluxurile financiare, calendarul investiției, achizițiile, autorizațiile, indicatorii sau resursele necesare implementării. Cofinanțarea și cash-flow-ul sunt, de asemenea, frecvent subestimate. Există o diferență importantă între a avea capacitatea de a obține finanțarea și a avea capacitatea economică de a susține proiectul până la rambursarea cheltuielilor.
Dar, din experiența mea, adevăratul test este implementarea. Atunci trebuie gestionate simultan achiziții, termene contractuale, avize și autorizații, cereri de plată sau rambursare, indicatori, modificări ale proiectului și obligațiile prevăzute de contractul de finanțare și de legislația aplicabilă. De aceea, fac o distincție foarte clară între un proiect aprobat și un proiect reușit. Nu sunt același lucru. Un proiect reușit este acela în care investiția este finalizată, cheltuielile rămân eligibile, indicatorii sunt atinși, obligațiile contractuale sunt respectate, iar compania poate susține economic rezultatul investiției și după încetarea finanțării. Contractul de finanțare nu este linia de sosire. Este momentul în care începe obligația de a transforma finanțarea într-o investiție funcțională. Obținerea finanțării este o etapă importantă. Finalizarea investiției în condiții de legalitate, eligibilitate și sustenabilitate este adevărata performanță.
– Se vorbește mult despre miliardele de euro disponibile prin programele europene, dar mai puțin despre câte firme reușesc efectiv să transforme acești bani în investiții sănătoase. Ce diferențiază un proiect bun de unul scris doar pentru a obține finanțare?
– Există o întrebare foarte simplă pe care cred că orice antreprenor ar trebui să și-o pună înainte de depunerea unui proiect: „Aș considera această investiție necesară pentru compania mea și dacă finanțarea nerambursabilă nu ar exista?” Dacă răspunsul este Nu, există riscul să construim o investiție în jurul finanțării, în loc să folosim finanțarea pentru dezvoltarea companiei. Un proiect bun pornește de la o nevoie economică reală: creșterea capacității de producție, reducerea costurilor energetice, automatizarea unui proces, dezvoltarea unui produs nou, accesarea unei piețe sau creșterea productivității. Abia apoi construim arhitectura proiectului: buget, indicatori, surse de cofinanțare, calendar, proceduri de achiziție, avize, resurse umane și obligațiile aferente perioadei de durabilitate. Un proiect matur pornește de la diagnosticul companiei și de la o nevoie investițională demonstrabilă. Are obiective măsurabile, ipoteze financiare realiste, indicatori fundamentați și o relație coerentă între investiția propusă și rezultatele economice anticipate. De aceea, pentru mine, succesul unui proiect nu se măsoară exclusiv prin semnarea contractului de finanțare, ci prin ceea ce există după încheierea perioadei de implementare și de sustenabilitate: o companie mai productivă, mai competitivă și mai solidă decât era înainte.
– Pentru perioada 2026–2030, ce domenii considerați că vor avea cel mai mare potențial de dezvoltare pentru antreprenorii din Alba și, mai larg, din România?
Pentru perioada 2026–2030, cred că oportunitățile cele mai interesante vor apărea la intersecția dintre industriile tradiționale și noile tehnologii. Pentru Alba văd un potențial important în producție și procesare cu valoare adăugată ridicată, industria alimentară, energie și eficiență energetică, turism integrat, digitalizare, automatizare și servicii specializate destinate industriei. La nivel național, vor continua să câștige teren automatizarea și robotizarea, tehnologiile digitale și inteligența artificială aplicată, securitatea cibernetică, energia, economia circulară, infrastructura și industriile capabile să genereze produse și servicii cu valoare adăugată mare. Pentru Alba, însă, cred că avem o miză suplimentară: să păstrăm mai multă valoare economică aici. Nu este suficient să avem resurse, producție sau oameni foarte bine pregătiți, dacă cea mai mare parte a valorii adăugate este realizată în altă parte. Trebuie să dezvoltăm capacități locale de procesare, tehnologie și servicii, să sprijinim calificarea forței de muncă și să construim lanțuri locale de furnizare. În următorii ani, avantajul competitiv al unui teritoriu nu va fi dat doar de resursele pe care le deține, ci de capacitatea lui de a transforma acele resurse în valoare adăugată, locuri de muncă bine plătite și capital care rămâne în economia locală.
– Aveți contact atât cu mediul privat, cât și cu instituții publice. Ce ar trebui să se schimbe în relația dintre administrație și antreprenori pentru ca investițiile să se miște mai repede și cu mai puțină birocrație?
– Aș rezuma în trei cuvinte: predictibilitate, digitalizare și responsabilitate administrativă. Mediul privat poate lucra cu reguli exigente. Ceea ce îi este mult mai greu să gestioneze este schimbarea regulilor în timpul jocului, interpretarea neunitară a acelorași dispoziții sau prelungirea unor proceduri dincolo de un termen rezonabil. Simplificarea administrativă nu înseamnă diminuarea controlului și nici renunțarea la exigențele de legalitate. Înseamnă proceduri mai clare, interoperabilitatea bazelor de date, digitalizare reală, termene administrative respectate și eliminarea solicitării repetate a unor informații pe care statul le deține deja. În egală măsură, cred că trebuie depășită percepția potrivit căreia administrația și antreprenorul se află de părți opuse ale mesei. Evident, fiecare are obligații și interese distincte, iar principiile transparenței, tratamentului egal, concurenței și utilizării eficiente a fondurilor publice trebuie respectate riguros. Dar un mediu administrativ sănătos trebuie să ofere și securitate juridică investiției. Capitalul privat nu solicită privilegii. Solicită reguli clare, termene previzibile și instituții capabile să adopte decizii motivate într-un interval rezonabil. Cred că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face pentru competitivitatea României.
– Din poziția de președintă OFA Alba, ce vedeți diferit la femeile care intră astăzi în antreprenoriat față de cele care porneau un business acum zece ani? Sunt mai curajoase, mai prudente sau pur și simplu mai bine pregătite?
– Cred că femeile care intră astăzi în antreprenoriat sunt, înainte de toate, mai bine conectate și mai conștiente de opțiunile pe care le au. Au acces la informație, la finanțare, la comunități profesionale, la mentorat și, foarte important, la modele de leadership feminin care erau mult mai puțin vizibile în urmă cu zece ani. Observ și o schimbare de mentalitate. Femeile sunt mai dispuse să își asume rolul de antreprenor, să intre în domenii considerate în trecut predominant masculine și să vorbească deschis despre dezvoltarea unei companii, despre investiții, finanțare și leadership. Nu cred că trebuie să alegem între a spune că sunt mai curajoase sau mai prudente. Cred că sunt mai curajoase tocmai pentru că sunt mai bine pregătite. În același timp, înțeleg tot mai bine valoarea comunității și a rețelelor profesionale.
În antreprenoriat, competența individuală este fundamentală, dar accesul la oameni, experiențe, informații și oportunități poate scurta foarte mult drumul dintre o idee bună și o afacere solidă. Din această perspectivă, rolul OFA este să transforme comunitatea într-un avantaj economic real pentru femeile antreprenor. Observ însă și o schimbare mai profundă. Există o generație de antreprenoare care nu mai simte nevoia să aleagă între fermitate și feminitate sau între performanță profesională și propria identitate. Iar aceasta este, în opinia mea, o formă importantă de maturizare a leadershipului feminin. Nu cred că succesul antreprenorial feminin trebuie construit prin imitarea unui anumit model de leadership. Competența nu are gen, însă stilurile de conducere pot fi diferite, iar această diversitate este benefică atât organizațiilor, cât și economiei. Femeile pe care le întâlnesc astăzi sunt curajoase, dar nu imprudente; ambițioase, dar mult mai atente la sustenabilitatea deciziilor; preocupate de rezultate, dar și de cultura organizațională pe care o construiesc.
Și poate cea mai importantă schimbare este că își construiesc tot mai mult rețele profesionale și înțeleg valoarea solidarității economice între femei. Nu vorbim doar despre susținere reciprocă, ci despre acces la expertiză, parteneriate, oportunități de business și reprezentarea unor interese economice comune. Aici cred că organizații precum OFA au un rol foarte important: să transforme solidaritatea într-o forță economică reală.
– Caravana OFA ajunge la finalul unei noi ediții, după întâlniri cu antreprenoare din mai multe regiuni ale țării. Care este ideea sau problema care s-a repetat cel mai des în aceste întâlniri și pe care credeți că OFA ar trebui să o transforme într-o direcție concretă de acțiune?
– Dincolo de diferențele dintre regiuni și dintre domeniile în care activează antreprenoarele, revine foarte des aceeași nevoie: accesul la informație relevantă, aplicată și disponibilă la momentul în care trebuie luată o decizie. Astăzi nu avem neapărat o problemă de cantitate a informației. Informație există foarte multă. Problema este să știm ce este relevant, ce se aplică unei anumite companii și cum transformăm informația într-o decizie economică: ce finanțare este potrivită, cum asigurăm cofinanțarea, ce implicații juridice și fiscale are investiția, cum intrăm pe o piață nouă sau cum gestionăm o etapă de creștere. Din acest motiv, cred că OFA poate face următorul pas: de la networking și reprezentare la o adevărată infrastructură de sprijin antreprenorial. Caravana are meritul de a aduce femeile împreună și de a identifica problemele reale din economie. Următoarea etapă poate însemna mentorat structurat, acces la expertiză juridică, financiară și în domeniul finanțărilor europene, facilitarea parteneriatelor B2B, internaționalizare și reprezentarea intereselor antreprenoarelor în dialogul economic.
Mi-aș dori ca o femeie care intră într-o comunitate OFA să știe că nu intră doar într-o rețea de contacte, ci într-un ecosistem profesional care îi poate susține dezvoltarea companiei. Antreprenoriatul feminin nu mai are nevoie doar de vizibilitate. Are nevoie de influență economică. Cred că acesta trebuie să fie obiectivul nostru: nu doar să vorbim despre antreprenoriatul feminin, ci să contribuim la construirea unor companii conduse de femei care devin mai puternice, mai competitive și mai relevante în economia românească.