Ai scris vreodată cuvinte pe apă? E ca și cum ai cânta la un pian cu clape din vânt ori ai face tatuaje pe un bloc de gheață uitat în deșert.
Unii îi spun minciună, alții trăiri ireale, dar să știi că poți scrie povești pe ape, dorindu-ți ca valurile să le ducă către toți cărora niciodată nu ai avut curaj să le vorbești. Să le spui cât de mult te-a durut uitarea lor, indiferența sau că nu te-au văzut așa cum ești. De fapt, mult timp nici tu nu ai știut, te-ai lăsat purtat de iureșurile altora. Ai citit poveștile lor și le-ai trăit ca fiind ale tale. Ai scrijelit iubiri pe blocurile de gheață uitate în deșert până când dalta ți s-a tocit. Abia atunci ai avut curaj (sau motiv) s-o arunci.
Cuvintele scrise pe apă sunt efemere și misterioase, asemenea gândurilor care ne trec prin minte într-o clipă de reverie. Sunt inscripții făcute nu cu cerneală și hârtie, ci cu degetele ce dansează delicat pe suprafața liniștită a valurilor și scriu o poveste. Pe măsură ce se lasă seara și apele se liniștesc, cuvintele apar, oglindite de lumina lunii. Uneori sunt gânduri de iubire, alteori furii, tristeți sau speranțe ori dorințe ascunse. Apa are mereu puterea de a citi gândurile și trăirile. Pe măsură ce îi împărtășești tainele tale, le schimbă în cuvinte scrise, oferind o voce tăcerii lor interioare. Este un dar pentru cei care vor să-și vadă gândurile și să le înțeleagă, o otravă pentru cei care se mint pe ei.
Ai scris vreodată cuvinte pe apă? Ai cântat la pianul cu clape din vânt?